(Încă) 3 recomandări franţuzeşti

Pentru că m-am apucat săptămâna trecută să recomand nişte filme franţuzeşti pe care le văzusem, şi de care-am fost teribil de încântată, continui şi săptămâna asta cu nişte recomandări cineaste. Avusei, ce-i drept, prea mult timp la dispoziţie, şi m-a lovit dorul de maratoane de filme franţuzeşti. Iată ce-am vizionat:
PS: ca să nu fie loc de îndoială, toate filmele-s cu Romain Duris, păpuşa masculină franceză de care-mi place mai nou. 😆

1. L’arnacoeur (The Heartbreaker – 2010)

Pe filmul ăsta mi s-a pus pata de ceva vreme, însă am tot uitat de el. Mă bucur c-am avut în sfârşit vremea să-l bifez de pe listă: să nu vă aşteptaţi la multe. E un film uşurel, de concediu, cu un Romain Duris în floarea vârstei şi a potenţei, ce mai, fetele or să saliveze după el pe parcursul filmului! Cam despre ce-i vorba: domnul în cauză, Alex Lippi, are o afacere împreună cu sora şi cumnatul: amorez profesionist, cuceritor de doamne. Desparte cupluri dar numai în cazul în care femeia e cu-adevărat nefericită. Avem şansa să-l vedem la treabă, şi face o treabă bună. Provocarea cea mai nouă vine din partea unui tată, care vrea să-şi despartă fiica înstrăinată de “Prinţul englez” cu care aceasta vrea să se mărite. Evident că-i şi-o cursă contra-cronometru, nunta se ţine-n 10 zile, el tre’ să intre pe sub pielea fetii cât mai iute. Fata, care e jucată de altă icoană a cinema-ului francez (mai cunoscută recent ca mama copiilor lui Depp), the one and only: Vanessa Paradis. Unde mai pui şi o grămadă de scene de remake după Dirty Dancing (filmul ei preferat, cu care Alex tre’ s-o dea pe spate…) ei bine, ai reţeta perfectă a unei love-story holywoodiene, da’ cu cuvinte franţuzeşti. Mie mi-a plăcut! 🙂

2. L’auberge espagnole (2002)

Un foarte tânăr şi timid Romain Duris joacă în acest film, recomandat tuturor studenţilor în mod special. Xavier, un student la economie din Paris acceptă să meargă un an în Spania, cu o bursă Erasmus, ca mai apoi să se angajeze într-o companie şi să facă pentru tot restul vieţii aceleaşi treburi de rahat. Îi zice “pa-pa” iubitei (o Audrey Tautou şi ea tânără foarte), cu promisiunea că se vor revedea curând, şi off we go to Barcelona! Ajunge să se împrietenească cu un cuplu de francezi ce locuiesc acolo, şi-ncepe peripeţiile căutării de chirie. Întâmplător dă de un grup de studenţi veniţi tot cu Erasmus, un amestec de culturi care mai de care (britanica Wendy, Alex – italianul, o belgiancă – Isabelle, neamţul Tobias, Lars din Danemarca şi una mai de-a locului, Soledad). Aceştia îl primesc în “L’auberge espagnole”, iar aventura poate să înceapă. A fost o adevărată experienţă filmul ăsta, şi evident că la final am rămas cu regrete pentru faptul că m-am tot tras pe fese şi nu m-am dus şi eu, când am avut ocazia, cu bursa Erasmus…

3. Les poupées russes (2005)

Acest film e continuarea celui de mai sus, o aventură reluată a celor 7 foşti studenţi Erasmus ce s-au împrietenit în Barcelona. Toată lumea are mai multe probleme, mai multe treburi, ce mai – s-au maturizat, vrând-nevrând. Gaşca se va reuni în Sankt Petersburg, cu ocazia nunţii fratelui lui Wendy (care i-a vizitat la un moment-dat în Barcelona, dar care-a reuşit să enerveze pe toată lumea). Noi poveşti de dragoste, şi-un final fericit îl aşteaptă pe Xavier, care-ncheie filmul cu un citat exemplificator:

“If I think about all the girls I’ve known or slept with or just desired, they’re like a bunch of Russian dolls. We spend our lives playing the game dying to know who’ll be the last, the teeny-tiny one hidden inside all the others. You can’t just get to her right away. You have to follow the progression. You have to open them one by one wondering, ‘Is she the last one?'”

Cel mai probabil o să iau o pauză de la francezi, şi-o să dau puţin la spanioli, prea mi-au făcut studenţii ăştia poftă de Barcelona! Revin cât de curând cu alte şi alte recomandări! Evident, dacă aţi văzut vreun film bun, franţuzesc… păi nu-l ţineţi numai pentru voi! 😀

 

3 recomandări franţuzeşti

Blame it on the sunshine, or blame it on the moonlight, cert e că săptămâna asta m-am simţit ceva mai romantică. Şi fiind o francofonă înrăită, iar franceza limba iubirii, am căutat rapid ceva să m-aline. Iată cele 3 filme pe care le-am devorat de-a dreptul:

1. Jeux d’enfants (2003)

Acest film, mai cunoscut după numele tradus în engleză, “Love Me, If You Dare!”, ocupă un loc foarte important pe lista mea de filme “must see”. Şi-l revăd ori de câte ori simt că-mi pierd oleacă din minţi, şi cred că nu mai există ceea ce caut eu cu-atâta ardoare. Doi copii (Sophie, cu rolul de care m-am îndrăgostit de Marion Cotillard şi Julien – interpretat de drăguţul de Guillaume Canet) încep un joc de provocări care mai de care mai prosteşti, joc ce va continua chiar şi când ajung adulţi. E un joc stupid şi amuzant totodată, însă cel mai probabil e pretextul perfect de-a se elibera unul pe celălalt, ignorând în acelaşi timp faptul că sunt perfecţi unul pentru altul şi că se iubesc, de fapt, la nebunie… Ador finalul, cu imaginea cutiei jocului “cap ou pas cap”, “plutind” într-o mare de beton.

 

2. Il y a longtemps que je t’aime (2008)

Recomandat de multă lume pe care-o cunosc, şi cu o oarecare reticenţă din partea mea (ştiu, sunt şi eu câteodată mai “tetue”), am profitat de starea melancolică să-l bifez şi pe ăsta. O poveste foarte emoţionantă, despre Juliette, care iese din închisoare după ce-a petrecut 15 ani după gratii pentru uciderea fiului ei de 6 ani. Sora ei mai mică, Léa, o primeşte în casă şi-şi deschide inima în faţa surorii, a cărei faptă a traumatizat-o într-atât, încât ea n-a dorit să poarte copii în pântece, şi a adoptat două fetiţe vietnameze. Treptat, relaţia dintre cele două începe să se destindă, iar Léa o priveşte cu alţi ochi, din momentul în care află crudul adevăr: băieţelul Juliettei suferea de o boală incurabilă, iar ea i-a curmat suferinţa. Rol superb făcut de Kristin Scott Thomas, a cărei franceză e impecabilă!

3. Le fabuleux destin d’Amélie Poulain (2001)

Un alt film pe care-l văd abia acum pentru prima oară şi care m-a fascinat de-a dreptul, e această mică bijuterie cu Audrey Tautou în rolul principal. O copilă singuratică, ce-a trăit doar în casă, terorizată oarecum de diagnosticul greşit al tatălui ei (cum c-ar fi suferit de-o maladie la inimă, când de fapt, biata, avea un puls necontrolat la vederea tăticului) şi c-o mamă moartă când avea 6 ani, din cauza unei sinucigaşe de la Sacré Coeur, ea a devenit o tânără încântătoare, dar la fel de singuratică, ce locuieşte în Paris şi e chelneriţă într-o cafenea. Înconjurată de personaje pitoreşti, ea încearcă să-şi definească sensul vieţii. Când descoperă în perete o cutie misterioasă, plină cu “comorile” unui băieţel ce-a locuit în casa ei acum 50 de ani, ea decide să-i returneze acestuia comoara, şi astfel, dacă totul va decurge conform planului, să se transforme în binefăcătoarea Parisului. Finalul – vă las să-l descoperiţi singuri! Mi-au plăcut la nebunie culorile şi evident, coloana sonoră semnată de Yann Tiersen. Mi-a plăcut într-atât filmul, încât am decis: cineva din viaţa mea va purta numele de Amélie (mai luasem eu decizia asta din pricina jucătoarei mele preferate de tenis, Amélie Mauresmo, dar văd că e clară treaba!). 🙂

 

5 filme de pus pe Repeat

Am primit o nouă leapşă cinefilă, de data aceasta de la maestrul Film Sinopsis: 5 filme pe care le-aş (re)vedea indiferent de stare şi anotimp. Challenge accepted, după cum am şi răspuns, aşa că acum am de ales din sutele de filme preferate. Mi-e greu să mă decid, de fiecare dată când vine vorba la făcut un top (mai ales un all-time), aşa că le trec pe primele 5 care-mi vin în minte, plus un citat, OK? În ordine cronologică, să nu fie cu supărare, nu de la cel mai la cel mai… 🙂

Good Morning, Vietnam (1987)

E unul dintre primele filme în care l-am văzut pe Robin Williams, şi-n care m-am îndrăgostit iremediabil de talentatul actor american. Îl revăd, de fapt, în fiecare an, în preajma zilei mele de naştere, e un fel de ritual de-al meu.
“You know, you’re very beautiful. You’re also very quiet. And I’m not used to girls being that quiet unless they’re medicated. Normally I go out with girls who talk so much you could hook them up to a wind turbine and they could power a small New Hampshire town.”

Forrest Gump (1993)

Am mai scris-o, şi o mai scriu: e magistrală atât povestea, cât şi interpretarea lui Tom Hanks. Încă un actor/film pe care îl revăd cu drag de fiecare dată, pentru că mă duce în copilărie, unde totul era frumos, era cald şi bine, departe de problemele adulţilor.
“That day, for no particular reason, I decided to go for a little run. So I ran to the end of the road. And when I got there, I thought maybe I’d run to the end of town. And when I got there, I thought maybe I’d just run across Greenbow County. And I figured, since I run this far, maybe I’d just run across the great state of Alabama. And that’s what I did. I ran clear across Alabama. For no particular reason I just kept on going. I ran clear to the ocean. And when I got there, I figured, since I’d gone this far, I might as well turn around, just keep on going. When I got to another ocean, I figured, since I’d gone this far, I might as well just turn back, keep right on going.”

Fight Club (1999)

Şi romanul, dar şi filmul, sunt, pentru mine, două piese de referinţă.
“Welcome to Fight Club. The first rule of Fight Club is: you do not talk about Fight Club. The second rule of Fight Club is: you DO NOT talk about Fight Club! Third rule of Fight Club: if someone yells “stop!”, goes limp, or taps out, the fight is over. Fourth rule: only two guys to a fight. Fifth rule: one fight at a time, fellas. Sixth rule: the fights are bare knuckle. No shirt, no shoes, no weapons. Seventh rule: fights will go on as long as they have to. And the eighth and final rule: if this is your first time at Fight Club, you have to fight.”

Chicago (2002)

“Come on, babe, why don’t we paint the town?”… Un musical de excepţie, ale cărui melodii le ştiu la orice oră din zi şi din noapte, atât de mult mi-au plăcut, plus scenele de dans, ca să nu mai zic de actori, unul şi unul.
“I don’t mean to toot my own horn, but if Jesus Christ lived in Chicago today, and he had come to me and he had five thousand dollars, let’s just say things would have turned out differently.”

Under the Tuscan Sun (2003)

Povestea emoţionantă a lui Frances şi peisajele mirifice din Toscana sunt doar 2 dintre motivele pentru care pot să mă uit la filmul ăsta on & on. Love it! 🙂
“Do you know the most surprising thing about divorce? It doesn’t actually kill you. Like a bullet to the heart or a head-on car wreck. It should. When someone you’ve promised to cherish till death do you part says “I never loved you,” it should kill you instantly. You shouldn’t have to wake up day after day after that, trying to understand how in the world you didn’t know. The light just never went on, you know. I must have known, of course, but I was too scared to see the truth. Then fear just makes you so stupid.”

Acum, că am trecut în revistă 5 filme de pus pe repeat, ar fi frumos să dau leapşa mai departe, nu? S-o dăm lui Ionuţ, lui Cristi şi Mariei. Şi dacă mai vrea cineva… cu mare drag! 🙂

 

Una scurtă, pentru femei

După o seară destul de agitată (apropo, mulţumesc prietenilor pentru sprijin!), azi-dimineaţă m-am trezit mai obosită ca niciodată. A fost un real supliciu somnul din noaptea trecută, dar bine c-a trecut. Însă de cu dimineaţă, la update-uri pe feisbuc, îmi atrage atenţia un link postat de o prietenă: un scurt-metraj pe care l-am văzut anul acesta, la Très Courts. Filmul se numeşte sugestiv “Pour vous, Mesdames”, dar noi, între prieteni, l-am rebotezat “film erotic pentru femei”. 😆

Uitaţi-vă la el, doamnelor şi domnişoarelor, şi ziceţi dacă nu v-aţi dori s-aveţi aşa ceva în viaţa voastră! 😉

Pour vous mesdames de trescourt

 

Zilele Filmului Românesc

Un nou eveniment, la Oradea, pentru cinefilii pasionaţi de pelicule româneşti: în weekend, (vineri, sâmbătă şi duminică), debutează “Zilele Filmului Românesc” la cinema Libertatea. Au fost alese cele mai reprezentative filme româneşti ale ultimilor ani, sau cel puţin aşa se laudă organizatorii. 🙂

Astfel, programul e după cum urmează:

Vineri – 27 mai 2011
16.00 – Moartea domnului Lăzărescu(2005) – 153 min. – Dramă, regia: Cristi Puiu
19.00 – Kapitalism – rețeta noastră secretă (2010) – 80 min. – Documentar, regia: Alexandru Solomon
21.00 – Aurora (2010) – 181 min. – Crimă, dramă; regia Cristi Puiu

Sâmbătă – 28 mai 2011
13.00 – Boogie (2008) – 103 min. – Dramă, regia: Radu Muntean
15.00 – Katalin Varga (2009) – 84 min. – Dramă, regia: Peter Strickland
17.00 – Morgen (2010) – 100 min. – Dramă, regia Mircea Crișan
19.00 – Kapitalism – rețeta noastră secretă (2010) – 80 min. – Documentar, regia: Alexandru Solomon
21.00 – Moartea domnului Lăzărescu (2005) – 153 min. – Dramă, regia: Cristi Puiu

Duminică – 29 mai 2011
12.00 – Aurora (2010) – 181 min. – Crimă, dramă, regia: Cristi Puiu
15.00 – Katalin Varga (2009) – 84 min. – Dramă, regia: Peter Strickland
17.00 – Kapitalism – rețeta noastră secretă (2010) – 80 min. – Documentar, regia: Alexandru Solomon
19.00 – Morgen (2010) – 100 min. – Dramă, regia: Mircea Crișan
21.00 – Boogie (2008) – 103 min. – Dramă, regia: Radu Muntean

Preţurile, după cum urmează: 8 lei biletul întreg, şi 5 lei pentru elevi/studenţi – biletele se achiziţionează pentru fiecare film în parte! Ne vedem la film! 😉

 

Thor. Şi atât.

Fusei la film aseară. Cine m-a pus, habar n-am, dar eu am fost prezentă. Şi-ncă la o oră destul de “nerezonabilă”, dar să zicem. Pentru că era peste tot pe unde întorceam capul, toată lumea vorbea numai despre THOR, cum, eu să rămân pe dinafară? Mai ales că, aflând că-i 3D, am zis că sigurat aflu ceva chestii cool de văzut. Aşa a şi fost. 🙂

Asgard-ul văzut 3D rocks! Pentru c-am fost fană a mitologiei încă de mică, şi devoram tot ce se putea mânca pe subiectul respectiv, Asgard-ul imaginat de Kenneth Branagh a fost mai spectaculos decât toate amintirile sau fabulaţiile imeginaţiei mele laolaltă. Loved it. Sau efectele speciale la întorsul cu susu-n jos a acţiunii, şi cosmosul, cu stele şi galaxii, no, fain de tot. După cum citisem într-o recenzie din USA, “3D technology put to great use”.

Povestea nu m-a prea prins, dar n-aveam aşteptări foarte mari. M-am dus (recunosc!!) să văd muşchii lui Thor în 3D, şi cam atât. M-am documentat bine înainte, citisem critici, întrebasem prieteni, şi toţi au zis la unison: the plot sucks big time, but the special effects save its ass. Bun, “plot”-ul e cam aşa: Thor, chiar în ziua în care avea să fie numit rege al Asgard-ului, e întrerupt de la ceremonie de un atac al jotunilor (sau frost giants). Se ia apoi fain-frumos cu găşcuţa de prieteni să treacă podul-curcubeu spre regatul ăstora, pentru a-i ataca. Nu merge prea bine planul, noroc cu tăticul Odin care vine să-i salveze şi să potolească spiritele, însă nu fără repercusiuni: Thor e alungat din Asgard (adică pică pe pământ la fix să fie lovit de Natalie Portman, o sexy doctoriţă care fugărea furtuni şi alte chestii super-ştiinţifice). Chimie există, iar tipul (what-s-his-name) e adorabil (şi mie nici măcar nu-mi plac blonzii, aşa să vă gândiţi). 😀

Evident că vine un şmecher trimis de Loki (“fratele” lui Thor, între timp devenit rege, pentru că Odin picase în “somnul lui Odin” adică un fel de comă de Asgard), pe pământ, să-l omoare pe Thor, da’ asta nu se întâmplă, pentru că atotputernicul îşi recuperează ciocanul (ah, uitasem de ciocan: la exilare, tăticu’ Odin a aruncat şi ciocanul în neant, care-a aterizat foarte aproape de Thor – how convenient!). Nu mai e nevoie să precizez, Thor se întoarce în Asgard, salvează Regatul Jotunn, pe care Loki voia să-l distrugă, îl învie pe tată-său, şi trăiesc toţi fericiţi. Fără Loki, care-şi dă drumul şi el, în neant (numa’ bine pentru o convenabilă part II, dacă vor vrea producătorii), şi fără Jane (adică sexy-doctoriţa), pentru că Thor, salvând regatul jotunnilor, a distrus podul-curcubeu, şi nu se mai poate întoarce astfel la ea, cum îi promisese când s-au despărţit – încă o dată, motiv suficient pentru o continuare a poveştii.

O ultimă precizare, şi-nchei: e anul lui Natalie Portman. Pe bune. Momentan e în 2 filme de la Multiplex, şi-n câte n-a jucat anul ăsta. Unele mai bune, altele… not so good, da’ cert e că nu mai scăpăm de ea, nici să vrem. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău, zic. Ah, joacă şi Anthony Hopkins în film, el e Odin. Cred c-a ajuns şi el, săracu’, la vremea în care joacă în filme doar pentru că-i foarte-foarte bătrân. Şi acuma-mi dau seama că nici nu ştiu cum se numeşte protagonistul. Vina nu-i a mea, muşchii lui în 3D se ţin mai bine minte decât numele!! 😆 Încă un lucru de menţionat, şi gata: ne-am distrat de minune, toată sala, când prin minutul 30, s-a luat curentul, şi a urmat o pauză de vreo 15 min. Apoi, a venit filmul, da’ fără sonor, aşa că unii dintre noi “dublam” filmul în engleză. Să te tăvăleşti pe jos de râs, nu alta!! (pentru mine a fost nasol, totuşi, pentru că nu citesc subtitrările, şi acum m-am trezit că tre’ s-o fac, şi nu mai aveam când să mai şi fiu atentă la acţiune). Noroc că n-a durat mult! 😉

PS: am fost rea mai sus, tipului i se zice Chris Hemsworth, and he’s tall, blonde and handsome! 😉

 

Top 5 de Oscar (+ Bonus)

Iată-mă de dimineaţă, gata de scris despre o leapşă primită de la Ionuţ, care-mi face mare plăcere, pentru că e despre unul dintre subiectele mele preferate, şi-anume filmele de Oscar. Poate aţi văzut p-aci, pe la mine, listuţa cu cele 1001 de filme de vizionat într-o viaţă, din care mai am (pfoai, abia de văzui 10%), deci ştiţi că sunt o pasionată a subiectului. Şi unde mai pui la socoteală faptul că ador filmele vechi, şi că citesc mai întâi zeci de evaluări şi critici şi recenzii înainte de-a mă decide să vizionez ceva (pentru că mi-am dat seama că my time is money), atunci încă o dată, merci pentru că te-ai gândit la mine, Motanule! 😉

Pentru că mi-e foarte greu să decid care sunt preferatele, eu le voi scrie în ordine cronologică, bun? 🙂

1. Gone With The Wind (1939)

Cred că l-am văzut de “n” ori, cu plăcere îl revăd cel puţin o dată pe an de când aveam vreo 12-13 ani, şi încă nu mă pot sătura de poveste, decoruri, Scarlett şi Rhett. Şi de “Frankly, my dear, I don’t give a damn!” 🙂

2. The Sound of Music (1965)

La fel ca cel de mai sus, şi pe-ăsta îl revăd cu mare drag, de data asta alături de maaami, e un fel de ritual al nostru, al fetelor. Ne punem la laptop, cu ciocolată alături, şi cântăm până târziu în noapte alături de copii şi de Maria. 🙂

3. The Godfather (1972)

Un clasic, cred că nu mai are nevoie de nicio prezentare. Şi la fel, cred că nu mai are niciun sens să zic că nu m-au dat pe spate atât de tare sequel-urile. Deci “The Godfather” şi-atât. Sau “Leave the gun. Take the cannoli.” Iar restul e istorie… 😉

4. Schindler’s List (1993)

L-am văzut o singură dată, şi-mi amintesc c-aveam lacrimi în ochi multă vreme după. N-am cuvinte să descriu acest film. O lecţie de cinematografie şi de istorie cum rar ţi-e dat să întâlneşti. Iar cei ce nu l-au văzut încă, ar face bine să se ocupe de asta. asap…

5. Forrest Gump (1994)

Atât am de zis: “Hi, my name is Forrest. Forrest Gump. People call me Forrest Gump.” And life as you know it, will never be the same. Gorgeous story, iar Tom Hanks… the role of a lifetime! 🙂

Buuun… şi pentru că mi-e al naibii de greu să mă decid numai la 5, o să mai adaug 5, ca bonus. Sper să nu se supere lumea pe mine, da’ sunt fată, şi ştim cu toţii că fetele se decid foarte greu. Nu vă zic multe despre ele, doar le-nşir aci. 😆

6. All About Eve (1950) – despre care am scris 🙂

7. Kramer Vs. Kramer (1979)

8. Amadeus (1984)

9. Rain Man (1988)

10. Chicago (2002)

Cam atât, la ora asta matinală… Dau leapşa mai departe lui L.G, Lilişor şi Tomatei cu Scufiţă! Evident, şi-alţii sunt invitaţi s-o preia (just keep me posted)! 😀

*sursa foto: world wide web

 

Guest Post: by AlexR

Între două postări despre ce-a însemnat PRbeta, luăm o scurtă pauză, cum s-ar zice. Iar pentru că Alex se plictisea într-o după-masă, şi-avea chef să scrie pe un blog, dar altul decât al lui, i-am propus să vină în vizită la mine. Iată, deci, ce-a ieşit din “colaborarea” noastră: ladies & gents, guest post de la AlexR:
(PS: l-am rugat să scrie despre un film, ceva ce i-a plăcut) 😀

RED

Nu pot să încep decât prin a spune că actorii principali sunt Morgan Freeman și Bruce Willis. Și cu asta am spus mai mult din jumate :lol:. Vă dați seama că sunt niște actori excelenți și au jucat în filmul ăsta foarte bine. Filmul are ceva acțiune, comedie și chiar romantism. Deci e pe placul tuturor.

Long story short: un grup de ex-soldați încearcă să supraviețuiască unui asasin contractat de CIA. Treaba devine complicată când intră în joc fata de care e îndrăgostit unul dintre soldați.

Ce mi-a plăcut mie deosebit de mult la film a fost faptul că îmbină într-un mod, nu știu, special momentele de suspans cu cele de râs, spre exemplu. Mi-a mai plăcut că au intervenit 2 dintre actorii mei preferați – citați la începutul articolului.

Ce pot să mai spun. Vă recomand cu căldură să vedeți acest film. Mie mi-a plăcut extrem de mult. Pe o scală de la 0 la 10, i-aș da un 7.5 pentru poveste și un 8 pentru actori.

Ah, ce vacă sunt. Am uitat să mă prezint. Sunt milka Alex (aka AlexNuMaiStiu on Twitter) !

Acestea fiind scrise, mulţam fain, Alex! Sau ¡Gracias! 😉

 

Cum a fost: Très Courts, Lecturi Urbane, Festivalul Luminii

Un post rapid, de duminică, după un week-end încărcat cu evenimente la Oradea! 🙂

1. Începem cu Très Courts: un festival de filme de foarte scurt metraj (maxim 3 min), despre care v-am povestit. Am fost doar în prima zi, şi-anume vineri, dar n-am regretat! M-am distrat atât în prima parte a serii, când am putut viziona 23 de filme din selecţia internaţională, cât şi în ce-a de-a doua, unde am vizionat Selecţia Paroles des femmes: care pune femeia în centrul atenţiei, fie că e personaj sau regizor. Delicioase filme! 🙂

Am şi votat, iată una dintre alegerile mele:

2. Lecturi Urbane la Oradea, ediţia a 3a! Lume destul de multicică, cărţi aşa-şi-aşa, dar să zicem că a fost bine! Aici aveţi poze realizate de Lili! 🙂

3. Festivalul Luminii: chiar de-a fost vreme friguroasă la Oradea (nu ştiu ăia de la protv ce vorbesc, vă zic eu! – abia de-aveam 10 grade, nu 18, câte-au zis ei), s-a strâns multă lume în parc. Au venit şi pentru Lecturi Urbane, bineînţeles, dar majoritatea s-au strâns la marele eveniment: stingerea luminilor din Parcul 1 Decembrie, şi aprinderea lumânărilor, pentru o atmosferă feerică. A fost cu-adevărat deosebit, chiar dacă la final am cam cedat din cauza frigului. 😆

This slideshow requires JavaScript.

Voi ce-aţi făcut în week-end? 🙂

 

Très Courts, şi la Oradea

Veste bună pentru cinefili: cei de la Cinema Libertatea ne propun din nou un festival pe placul celor pasionaţi de cinematografie şi nu numai: Très Courts Film Festival. Astfel, în perioada 6-8 mai, cu începere de la ora 18, sunteţi aşteptaţi la o selecţie de filme scuuuurte unul şi unul, premiate şi răspremiate, cunoscute sau mai puţin cunoscute! 😉

Primele 2 zile, respectiv 6 şi 7 mai sunt dedicate selecţiilor internaţionale, iar duminică e ziua selecţiei naţionale. Regula e foarte simplă: filmul trebuie să aibă sub 3 minute, iar genurile sunt dintre cele mai diverse: fie că sunt documentare, de animaţie, de ficţiune sau chiar experimentale. Iar partea cea mai faină e că festivalul se ţine simultan în toată lumea (aproximativ 100 de oraşe de pe mapamond – 13 ţări), iar Oradea e, din nou, pe harta cinematografică mondială! 😀

Astfel, dacă nu ştiţi ce să faceţi în week-end, vă zic eu: haideţi la Très Courts! 😉 Preţul unui bilet e de 8 lei (biletul se plăteşte o singură dată pe zi, iar calupul de filme e de aproximativ 2 ore).