RSS

Tag Archives: mai

Recenzie de carte: Scris pe trup

Titlu original: Written on the Body

Autor: Jeanette Winterson

Naţionalitate: britanică

Ecranizare: nu există

De acelaşi autor: Oranges Are Not The Only Fruit, Sexing the Cherry, The Passion

O carte despre dragoste, cu multă dragoste în interior, şi-o poveste pe care nu poţi să n-o invidiezi, femeie fiind. Tot de la Jo vine şi cartea aceasta, cu recomandarea de-a o citi pe nerăsuflate, din ciclul „Blink and you’ll miss it”. Pentru mine, e al doilea roman citit, aparţinând autoarei Jeanette Winterson, după „Sexul cireşilor”, care mi-a plăcut şi aceea tocmai pentru că este o naraţiune atipică. Şi această carte are o savoare deosebită, pentru simplul fapt că nu ne dăm seama de sexul naratorului.

E o poveste de dragoste: naratorul se îndrăgosteşte de EA, care e căsătorită cu un el, dar de care acceptă să se separe pentru a trăi iubirea supremă alături de narator. Louise, căci aşa se numeşte EA, e descrisă asemenea unei picturi prerafaelite, căreia iubitul nu-i poate rezista, cu un păr roşu obsedant şi-o piele asemenea laptelui. Iar naratorul nu are vârstă, sex, nume, nimic. Aflăm doar că pe parcursul vieţii a avut mai multe relaţii atât cu femei, cât şi cu bărbaţi.

E o odă închinată fiinţei adorate, în care alternează discursul direct cu naraţiunea la persoana I. Mărturisirile celui ce iubeşte cu o pasiune devorantă pentru o femeie care putea fi la fel de bine oricare alta. Poate, la fel de bine, să fie comparată cu o scrisoare, una pe care ai citi-o şi răsciti-o la nesfârşit, pentru a savura pe de-a-ntregul toate fragmentele de fericire.

În ceea ce priveşte finalul cărţii, acesta e singurul posibil, cel demn de marile poveşti de dragoste atemporale. Nu mai scriu multe, pentru că mi-e teamă să nu răpesc ceva din farmecul acestei cărţi magnifice, şi vă las alături de recomandarea de a citi această poveste. Eu am devorat-o de-a binelea, în 2 zile. Un mic citat, pentru voi:

„Mi-ai zis « te iubesc ». De ce lucrul cel mai lipsit de originalitate pe care ni l-am putea spune este, de fiecare dată, cel pe care aşteptăm să-l auzim? Nici tu, nici eu n-am fost primii care le-au rostit şi totuşi când le spui tu şi când le spun eu suntem ca nişte sălbatici care au dat peste două cuvinte şi au început să le venereze. Le-am venerat şi eu, la rândul meu, însă acum sunt o fiinţă solitară, aflată pe o stâncă tăiată din propriu-mi trup.”

 
1 Comment

Posted by on May 30, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , ,

Finala UCL: Sau azi ţinem cu Man UTD

Azi o să vă plictisesc din nou cu fotbalul, pentru că diseară (cu-ncepere de la ora 21.45) are loc una dintre cele mai aşteptate finale a competiţiei inter-cluburi. Cupa Champions League e trofeul suprem la care visează orice club care se respectă. În România, singura echipă care-a câştigat un astfel de trofeu e Steaua, în 1986. Tot Steaua mai are o finală pierdută (în 1989), iar Dinamo, marea rivală, a prins şi ea o semifinală. Nu ne comparăm cu marile cluburi, ca Real Madrid, deţinătoarea de cele mai multe trofee (9), sau AC Milan (cu 7 trofee) şi Liverpool (cu 5) dar e bine. 🙂

În această seară se-nfruntă două echipe arhi-cunoscute, dar cu care nu ţin defel. Manchester United o întâlneşte pe Barcelona pe Wembley Stadium. Fiecare dintre echipe are câte 3 trofee adjudecate, deci în această seară una va trece inevitabil în faţa celeilalte. Cum ziceam, favoritele mele – Real Madrid sau Liverpool nici măcar n-au mai prins o finală de ceva vreme, dar asta e… Realul a jucat măcar o semifinală anul acesta (pierdută în faţa Barcelonei), lucru bun, pentru că madrilenii nu prinseseră nici măcar un sfert de mulţi ani.

Astfel, diseară, pentru că sufletul meu e alături de Madrid, nu voi ţine cu Barcelona, ci cu Man UTD (şi asta pentru că nu pot să mă uit la un meci fără să ţin cu cineva). Dintre localurile orădene, Ramada, Queens Music Pub sau Moszkva Cafe vă aşteaptă la meci! May the best team win! 😉

*sursa foto: aici

 
2 Comments

Posted by on May 28, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , , , , , ,

Zilele Filmului Românesc

Un nou eveniment, la Oradea, pentru cinefilii pasionaţi de pelicule româneşti: în weekend, (vineri, sâmbătă şi duminică), debutează “Zilele Filmului Românesc” la cinema Libertatea. Au fost alese cele mai reprezentative filme româneşti ale ultimilor ani, sau cel puţin aşa se laudă organizatorii. 🙂

Astfel, programul e după cum urmează:

Vineri – 27 mai 2011
16.00 – Moartea domnului Lăzărescu(2005) – 153 min. – Dramă, regia: Cristi Puiu
19.00 – Kapitalism – rețeta noastră secretă (2010) – 80 min. – Documentar, regia: Alexandru Solomon
21.00 – Aurora (2010) – 181 min. – Crimă, dramă; regia Cristi Puiu

Sâmbătă – 28 mai 2011
13.00 – Boogie (2008) – 103 min. – Dramă, regia: Radu Muntean
15.00 – Katalin Varga (2009) – 84 min. – Dramă, regia: Peter Strickland
17.00 – Morgen (2010) – 100 min. – Dramă, regia Mircea Crișan
19.00 – Kapitalism – rețeta noastră secretă (2010) – 80 min. – Documentar, regia: Alexandru Solomon
21.00 – Moartea domnului Lăzărescu (2005) – 153 min. – Dramă, regia: Cristi Puiu

Duminică – 29 mai 2011
12.00 – Aurora (2010) – 181 min. – Crimă, dramă, regia: Cristi Puiu
15.00 – Katalin Varga (2009) – 84 min. – Dramă, regia: Peter Strickland
17.00 – Kapitalism – rețeta noastră secretă (2010) – 80 min. – Documentar, regia: Alexandru Solomon
19.00 – Morgen (2010) – 100 min. – Dramă, regia: Mircea Crișan
21.00 – Boogie (2008) – 103 min. – Dramă, regia: Radu Muntean

Preţurile, după cum urmează: 8 lei biletul întreg, şi 5 lei pentru elevi/studenţi – biletele se achiziţionează pentru fiecare film în parte! Ne vedem la film! 😉

 
2 Comments

Posted by on May 26, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , ,

Cupa Stelei

Sunt o mare amatoare de fotbal, însă, recunosc, mă uit mai mult la cel străin, dezgustată de învârtelile miticilor din Liga noastră. Ah, şi nu mă uit niciodată la naţională (mi se pare că n-avem echipă, nu de alta). La nivel naţional, cea mai galonată echipă e, de departe, Steaua Bucureşti (pe numele ei de-acum), şi se-ntâmplă ca de mică să fiu instruită să o admir. Cam de pe la vreo 6 ani, aşa. Ţin cu ei, mă uit – din când în când, recunosc – la meciurile lor, pentru că mă deprimă când aud – şi asta mai ales de la fratele meu care-i dinamovist – că “Bă, iar a luat-o pe coajă Steluţa”. Astfel, cu un dinamovist şi o stelistă, maică-mea mai să nu înnebunească la derby-uri. Şi credeţi-mă, “El Clasico” de România are loc doar între Steaua şi Dinamo, iar celelalte echipe sunt doar wannabe.

Aseară, tensiunea maximă la noi în familie, din nou: finala Cupei României, între Steaua şi Dinamo. Norocul a făcut să nu fiu lângă fratele meu, astfel că nu ne-am certat aşa de abitir ca altădată. Nici măcar prin telefon (ne mai “înjuram” prin sms-uri, când marca una sau cealaltă echipă, doar de dragul de a ne scoate puţin ochii, aşa, ca-ntre fraţi :lol:). După (încă) un sezon destul de dezastruos, aş putea zice, cu Steaua terminând pe 5 iar Dinamo pe 6, Cupa era singura soluţie pentru “salvare”. Începe meciul, iar mie-mi tremurau chiloţii. Se ştie clar că-n ultima vreme, în întâlnirile directe din campionat, Steaua a luat bătaie de la Dinamo every-fucking-time, chiar dacă s-a întâmplat să domine meciurile. Steaua a început bine aseară, deşi juca în echipamentul ăla groaznic de galben pe care nu-l înţeleg (asta în măsura în care culorile clubului sunt roş-albastre). În minutul 3, cam aşa, vine bara lui Torje. Gata eram. Dar n-a fost să fie gol. Vine apoi un penalty refuzat steliştilor, mai să-mi revin. Apoi, o lovitură liberă, şi Dică ne face mândri, c-o execuţie superbă: portarul dinamovist spectator, e 1-0 pentru Steaua. Mai trec câteva minute, un fault aproximativ identic, Dinamo primeşte o lovitură liberă. Gol – marchează Torje. E 1 la 1, iar mie mi se părea că avea să-nceapă coşmarul, mai ales că i-am văzut pe stelişti puţin debusolaţi, şi eram sigură că GATA, s-a terminat. N-a fost să fie, pentru că de la cabine Steaua s-a întors cu aceeaşi energie cu care a dominat şi-n prima repriză. O gafă a lui Bărboianu, care-şi înscrie un autogol, cadou pentru Steaua. E 1 la 2, iar eu am pierdut golul, prea ocupată să mă “felicit” cu Ursuţ, alt dinamovist, pe net. Steaua termină sus, chiar dacă dinamoviştii au riscat totul, jucând cu vârfuri, fără mijloc, în repriza a doua. Se aşteptau la o minune, dar n-a fost să fie. Steaua câştigă cu 2 la 1, şi cupa e a noastră! 🙂

După 5 ani de secetă în Ghencea, Tătăruşanu ridică trofeul deasupra capului, înmânat chiar de Emeric Ienei, orădeanul nostru celebru. Al 21-lea trofeu pentru echipa roş-albastră. Meciul a fost frumos, păcat că se montează atât de rar împotriva dinamoviştilor precum au făcut-o aseară. În fine, eu sunt bucuroasă, chiar dacă, vorba de la început, mi-au tremurat chiloţii “da capo al fine”. Restul, despre crizele lui MM, Andone, sau patronii din tribune, chiar trebuie ignorat, pentru că ei nu înseamnă fotbal. Aduc cu ei scandal, can-can, vând ziare, dar nu sunt fotbal.

*sursa foto: gsp

 
8 Comments

Posted by on May 26, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , , , ,

Improvizaţie în Yellow Submarine

Ăsta e un post despre un eveniment pe care nici n-am apucat să-l anunţ, despre care am aflat şi eu pe ultima sută de metri, dar la care mă bucur c-am participat! Ieri, pe la prânz, primesc pe feisbuc un mesaj de la Submarinul Galben, care mă invita la o seară de improvizaţie. Intrare liberă, şi comedie cât cuprinde. And you don’t say NO to that, do you?! N-am zis nici eu, aşa că la ora 9 eram prezentă. Bineînţeles că în bunul stil al felului în care se mişcă orădenii, show-ul a început abia după ora 10, pentru că, nu-i aşa, suntem ardeleni, şi chiar dacă ne facem rezervare, ne e greu să ne deplasăm la ora indicată. În fine, poate erau ocupaţi oamenii, şi de-asta au întârziat. 😆

A fost o seară de improvizaţie, lucru destul de cunoscut mie, prin prisma workshop-urilor la care particip (da, ştiu, nu v-am povestit încă despre ele, dar urmează), şi evident că am ieşit în faţă, oferindu-mă voluntară la una dintre scenete. S-a râs, s-a râs chiar foarte bine, mai ales în ultima parte a programului, când am fost invitaţi să scriem pe bileţele replici celebre pe care-am vrea să le auzim într-o scenetă improvizată. S-au potrivit de minune, ştiu doar că toată sala era pe jos de râs. Mi-a plăcut şi faptul că replica pe care-am scris-o (Nimeni n-o pune pe Baby la colţ! 😆 ) a mers la marele fix cu situaţia din scenetă, fapt ce-a lansat un nou val de râsete. Felicitări, atât organizatorilor pentru această iniţiativă, cât şi celor doi actori de la teatrul din Arad, adică: Giorgiana Elena Popan şi Robert Pavicsits. Vă mai aşteptăm la Oradea! 😉

*afiş preluat de pe pagina de feisbuc a Submarinului Galben

 
4 Comments

Posted by on May 24, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , , ,

A doua oară

… n-o mai fac. Sau azi, despre promisiunile pe care ni le facem nouă înşine, şi pe care, de fiecare dată, negreşit, le încălcăm cu cea mai mare seninătate.

Cum spuneam încă din titlu, a doua oară n-o mai fac. N-o mai fac şi pace. Păi chiar şi horoscopul îmi zice “fetiţo, ia-o mai moale, că nu-i sfârşitul lumii” (contrary to popular beliefs). După excursia de la Timişoara, şi o săptămână nebună acasă, păi fratele meu, trebuie şi câte-o frână. Şi încerc, chiar încerc, da’ parcă tot atunci se nimereşte să-şi bage dracul coada (sub forma unui prieten, de obicei), şi cum eu nu mă las la alţii, dă-i şi party like a rockstar. Iar problema cea mai mare e că a doua zi, singurele semne ale unei “wild party” nu-s durerile de cap, nici dizziness, ci doar o proastă coordonare a ideilor în cap. Şi a membrelor, da’ numa’ câteodată.

Ziceam, şi-n stânga şi-n dreapta, că mi-ar plăcea să primesc un bang-bang în moalele capului, da’ de m-oi trezi o dată la realitate, da’ dacă nu se-ntâmplă, mai tragem de timp, right? Sau, vorba lu’ Bon Jovi… I’ll sleep when I’m dead. Sau când voi mai prinde o răceală d-aia cruntă, pe care toate antibioticele united n-o să poată s-o rezolve… Anyhow, enough with the bitching already. Începe o nouă săptămână, iar eu sunt deja pe baricade! 😉

 
6 Comments

Posted by on May 23, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , ,

Cum vă petreceţi Apocalipsa?

Tot vă ziceam eu că-s o optimistă, şi că greu poate cineva să mă dărâme, da’ când aud vorbe prin târg despre o apocalipsă care cică ne loveşte la noapte, şi eu nu ştiam nimica… Pişu’-lumii, nu alta. Ajunsă azi în faţa unui teveu (am două acasă, da’ nu mă uit, din prinţip!), dau pe ştiri, la tevereu, că ăia îs singurii ai căror ştiri le mai urmăresc, din an în paşti, şi când văd ditamai anunţul de la Radio Family (o afacere mai mult decât profitabilă, între noi fie vorba), care a lansat mega-ştirea secolului: în 21 mai vine apocalipsa, păi mai că mi-a picat faţa. 😆

Apoi dă-i cu tuitărul, pe feisbuc evenimente, party-uri (cred că cluburile au cam făcut numa’ bine nişte profituri cu tot tămbălăul ăsta), ce mai, e ştirea hip, despre care toată lumea vorbeşte. Doar eu ce-am fost mai picată din lună, da’ văd că realitatea nu m-a iertat. În fine, fie ce-o fi. Şi pentru că azi-dimineaţa am ajuns în pat la ora 6, şi-am dormit vreo 3 ore, şi-apoi treburi cât cuprinde, ca-n fiecare sâmbătă, eu o să-mi petrec apocalipsa dormind. Să nu vă fie cu supărare, azi stau acăsucă, în pătuţ. Chiar dacă stătui până la 6 dimineaţa în oraş, eu cred că prin cluburile din Oradea apocalipsa a venit încă de ieri, că ziceai c-a dat cineva c-o bombă, aşa gol era peste tot. Mai puţin în Feşăn, da’ acolo nu calc (tot din prinţip).

So, noapte bună tuturor, apocalipsă numa’ aşa cum vreţi să vă fie, pă gustu’ vostru, adică, şi să ne vedem cu bine pă lumea ailaltă! 😉

 
5 Comments

Posted by on May 21, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , , , ,

Gata concursul: Am ales cel mai trăznit pariu!

Gata cu concursul anunţat acum o lună şi cevaaa… Organizat de Pariuri.Org, Concursul “Cel mai trăznit pariu din viaţa ta” şi-a ales câştigătorul ieri: am votat, noi, cei 4 membri ai juriului (eu, şi cei trei masculi feroce ;)).

Iar câştigătorul, param-pam-pam: e Marin Cristian! Pariul despre care ne-a povestit el îl puteţi citi aici! 🙂

S-a votat după sistemul de la Eurovision, maică, doară suntem şi noi oiropeni, ce dreacu’… Ciupanezul a strâns 34 de puncte, urmat fiind de Jorjette (cu 27) şi Chotronella (cu 25). Toate mi-au plăcut, mi-a fost destul de greu să aleg cui să dau punctaj maxim… Felicitări tuturor participanţilor, mi-a făcut plăcere să citesc poveştile voastre, şi sper să mai avem astfel de concursuri! 😉

 
1 Comment

Posted by on May 20, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , ,

Thor. Şi atât.

Fusei la film aseară. Cine m-a pus, habar n-am, dar eu am fost prezentă. Şi-ncă la o oră destul de “nerezonabilă”, dar să zicem. Pentru că era peste tot pe unde întorceam capul, toată lumea vorbea numai despre THOR, cum, eu să rămân pe dinafară? Mai ales că, aflând că-i 3D, am zis că sigurat aflu ceva chestii cool de văzut. Aşa a şi fost. 🙂

Asgard-ul văzut 3D rocks! Pentru c-am fost fană a mitologiei încă de mică, şi devoram tot ce se putea mânca pe subiectul respectiv, Asgard-ul imaginat de Kenneth Branagh a fost mai spectaculos decât toate amintirile sau fabulaţiile imeginaţiei mele laolaltă. Loved it. Sau efectele speciale la întorsul cu susu-n jos a acţiunii, şi cosmosul, cu stele şi galaxii, no, fain de tot. După cum citisem într-o recenzie din USA, “3D technology put to great use”.

Povestea nu m-a prea prins, dar n-aveam aşteptări foarte mari. M-am dus (recunosc!!) să văd muşchii lui Thor în 3D, şi cam atât. M-am documentat bine înainte, citisem critici, întrebasem prieteni, şi toţi au zis la unison: the plot sucks big time, but the special effects save its ass. Bun, “plot”-ul e cam aşa: Thor, chiar în ziua în care avea să fie numit rege al Asgard-ului, e întrerupt de la ceremonie de un atac al jotunilor (sau frost giants). Se ia apoi fain-frumos cu găşcuţa de prieteni să treacă podul-curcubeu spre regatul ăstora, pentru a-i ataca. Nu merge prea bine planul, noroc cu tăticul Odin care vine să-i salveze şi să potolească spiritele, însă nu fără repercusiuni: Thor e alungat din Asgard (adică pică pe pământ la fix să fie lovit de Natalie Portman, o sexy doctoriţă care fugărea furtuni şi alte chestii super-ştiinţifice). Chimie există, iar tipul (what-s-his-name) e adorabil (şi mie nici măcar nu-mi plac blonzii, aşa să vă gândiţi). 😀

Evident că vine un şmecher trimis de Loki (“fratele” lui Thor, între timp devenit rege, pentru că Odin picase în “somnul lui Odin” adică un fel de comă de Asgard), pe pământ, să-l omoare pe Thor, da’ asta nu se întâmplă, pentru că atotputernicul îşi recuperează ciocanul (ah, uitasem de ciocan: la exilare, tăticu’ Odin a aruncat şi ciocanul în neant, care-a aterizat foarte aproape de Thor – how convenient!). Nu mai e nevoie să precizez, Thor se întoarce în Asgard, salvează Regatul Jotunn, pe care Loki voia să-l distrugă, îl învie pe tată-său, şi trăiesc toţi fericiţi. Fără Loki, care-şi dă drumul şi el, în neant (numa’ bine pentru o convenabilă part II, dacă vor vrea producătorii), şi fără Jane (adică sexy-doctoriţa), pentru că Thor, salvând regatul jotunnilor, a distrus podul-curcubeu, şi nu se mai poate întoarce astfel la ea, cum îi promisese când s-au despărţit – încă o dată, motiv suficient pentru o continuare a poveştii.

O ultimă precizare, şi-nchei: e anul lui Natalie Portman. Pe bune. Momentan e în 2 filme de la Multiplex, şi-n câte n-a jucat anul ăsta. Unele mai bune, altele… not so good, da’ cert e că nu mai scăpăm de ea, nici să vrem. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău, zic. Ah, joacă şi Anthony Hopkins în film, el e Odin. Cred c-a ajuns şi el, săracu’, la vremea în care joacă în filme doar pentru că-i foarte-foarte bătrân. Şi acuma-mi dau seama că nici nu ştiu cum se numeşte protagonistul. Vina nu-i a mea, muşchii lui în 3D se ţin mai bine minte decât numele!! 😆 Încă un lucru de menţionat, şi gata: ne-am distrat de minune, toată sala, când prin minutul 30, s-a luat curentul, şi a urmat o pauză de vreo 15 min. Apoi, a venit filmul, da’ fără sonor, aşa că unii dintre noi “dublam” filmul în engleză. Să te tăvăleşti pe jos de râs, nu alta!! (pentru mine a fost nasol, totuşi, pentru că nu citesc subtitrările, şi acum m-am trezit că tre’ s-o fac, şi nu mai aveam când să mai şi fiu atentă la acţiune). Noroc că n-a durat mult! 😉

PS: am fost rea mai sus, tipului i se zice Chris Hemsworth, and he’s tall, blonde and handsome! 😉

 
2 Comments

Posted by on May 19, 2011 in Film. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , , , , , , ,

Bordurilor, vă halesc!!!

Locuiesc în minunatul (reţineţi ghilimelele invizibile) cartier orădean Ioşia (nu, nu Ioşia Nord, ăla e prea civilizat), adică în Calea Aradului. Şi pentru că dom’ Primar a decis împreună cu consiliul local să facă locuri de parcare multe, şi noi, şi faine, şi după standarde europene, ce mai, o minunăţie, iată că muncitorii harnici contractaţi s-au pus pe treabă. De 2 săptămâni s-au apucat de zdranga-zdranga pe sub geamul meu, de la 8 dimineaţa până pe la 4-5 seara. Bun, şi muncind cu-atâta spor, te-ai aştepta să şi termine o dată, nu? Ah, uitai să menţionez: nu s-au apucat de parcări, nici pomeneală. Momentan ( adică de-acu’ 2 săptămâni, mai exact), sparg betoane să pună borduri. Pentru trotuare, mă-nţelegi? Şi te-ai aştepta să aibă o anumită logică în traseu, da’ de unde?! Dau cu picamerul într-o veselie. Acum sub geamul meu, imediat vis-a-vis, şi tot aşa. Zici că-s canguri cu picamere. Canguri care iau pauze destul de dese (deşi încă n-au dat căldurile alea toropitoare). Nu mai e nevoie să menţionez faptul că din 6 muncitori câţi am văzut, maxim 3 muncesc. Restul mănâncă seminţe, sub umbra unui copăcel.

Şi ăsta nu e decât începutul. Încă vreo alte 2-3 săptămâni or să se ocupe de trotuar, şi-abia colo, mai peste-o lună or să se apuce de parcările propriu-zise. Câtă veselie la mine pe stradă, să te ţii, vere! Cred că mă mut până la toamnă. Dacă nici de-acasă nu pot munci de gălăgie, îmi găsesc eu un “birou” prin vreo cafenea drăguţă. Am zis! 😀

This slideshow requires JavaScript.

 
6 Comments

Posted by on May 18, 2011 in Oradea, te iubesc!, Zilnice

 

Tags: , , , , , , , ,