RSS

Monthly Archives: May 2011

Una scurtă, pentru femei

După o seară destul de agitată (apropo, mulţumesc prietenilor pentru sprijin!), azi-dimineaţă m-am trezit mai obosită ca niciodată. A fost un real supliciu somnul din noaptea trecută, dar bine c-a trecut. Însă de cu dimineaţă, la update-uri pe feisbuc, îmi atrage atenţia un link postat de o prietenă: un scurt-metraj pe care l-am văzut anul acesta, la Très Courts. Filmul se numeşte sugestiv “Pour vous, Mesdames”, dar noi, între prieteni, l-am rebotezat “film erotic pentru femei”. 😆

Uitaţi-vă la el, doamnelor şi domnişoarelor, şi ziceţi dacă nu v-aţi dori s-aveţi aşa ceva în viaţa voastră! 😉

Pour vous mesdames de trescourt

 
Leave a comment

Posted by on May 31, 2011 in Să gândim roz!, Zilnice

 

Tags: , , , , , , , , ,

Despre coincidenţe

Credeţi în coincidenţe? Eu sigur DA! Dar să vă zic de unde-ncepe istorisirea de azi.

Camera în care dorm nu are perdele d-alea groase, de camuflaj, iar soarele bate în dragă voie pe geamurile mele. Astfel, deşi alarma de dimineaţă sună abia pe la 8 şi ceva, eu mă tot trezesc în reprize, încă de când răsare soarele. Azi, într-una din reprizele alea de “wai, oare e timpul să mă trezesc?!”, în care mă uit buimacă la ceas să văd cât mai am de dormit, am visat că mă trezeam, de fapt, în Timişoara. În fosta mea cameră de cămin. Lucru straniu, dar hai să mergem mai departe. Totul era aproximativ aşa cum lăsasem la plecare, doar că acum aveam bagaje peste tot prin cameră, şi trebuia să despachetez. Colegă nu ştiu dacă aveam, dar văzusem un pat ocupat cu ceva lucruri. Tot felul de amintiri m-au năpădit, şi-mi amintesc că încercam să-mi dau seama ce caut eu acolo, care cu o seară înainte fusesem în patul meu, în Oradea… Tot ce-mi amintesc e faptul că eram foarte fericită, şi dându-mi seama de poveste (se întâmplase ceva cu job-ul meu şi acum lucram din Timişoara), eram obsedată să caut o conexiune la internet. 😆

Când să pun mâna pe telefon să-mi anunţ fetele că “gata, m-am întors!”, cred că m-am trezit. Iniţial cu senzaţia de deja-vu, dar uitându-mă în jur şi realizând că-s acasă la mine… mi-a cam pierit zâmbetul de pe buze. 😦

Dar unde vine povestea cu coincidenţele? Ei bine, o urmăresc pe twitter pe Blonda care gândeşte. Şi azi, a pus un link care mi-a atras atenţia: “Unde ai vrea să te trezeşti mâine dimineaţă?”. Am citit rapid postarea, apoi m-am uitat la filmuleţul pe care-l pusese ea, de la care pornise această întrebare… Aşa de mult mi-a plăcut… Chiar a fost un sentiment aparte… So, mulţam fain, copilă blondă, pentru că ai împărtăşit filmuleţul! 🙂

La final, întrebarea o pun şi eu: tu unde ai vrea să te trezeşti mâine dimineaţă? Eu, pentru o clipă, m-am şi trezit azi în Timişoara… And it felt so right…

PS: mai multe despre proiectul din filmuleţ, aveţi aici.
PPS: “Coincidenţele apar atunci când Dumnezeu vrea să rămână anonim”.

 
5 Comments

Posted by on May 30, 2011 in Timişoara - mon amour

 

Tags: , , , , , , ,

Recenzie de carte: Scris pe trup

Titlu original: Written on the Body

Autor: Jeanette Winterson

Naţionalitate: britanică

Ecranizare: nu există

De acelaşi autor: Oranges Are Not The Only Fruit, Sexing the Cherry, The Passion

O carte despre dragoste, cu multă dragoste în interior, şi-o poveste pe care nu poţi să n-o invidiezi, femeie fiind. Tot de la Jo vine şi cartea aceasta, cu recomandarea de-a o citi pe nerăsuflate, din ciclul „Blink and you’ll miss it”. Pentru mine, e al doilea roman citit, aparţinând autoarei Jeanette Winterson, după „Sexul cireşilor”, care mi-a plăcut şi aceea tocmai pentru că este o naraţiune atipică. Şi această carte are o savoare deosebită, pentru simplul fapt că nu ne dăm seama de sexul naratorului.

E o poveste de dragoste: naratorul se îndrăgosteşte de EA, care e căsătorită cu un el, dar de care acceptă să se separe pentru a trăi iubirea supremă alături de narator. Louise, căci aşa se numeşte EA, e descrisă asemenea unei picturi prerafaelite, căreia iubitul nu-i poate rezista, cu un păr roşu obsedant şi-o piele asemenea laptelui. Iar naratorul nu are vârstă, sex, nume, nimic. Aflăm doar că pe parcursul vieţii a avut mai multe relaţii atât cu femei, cât şi cu bărbaţi.

E o odă închinată fiinţei adorate, în care alternează discursul direct cu naraţiunea la persoana I. Mărturisirile celui ce iubeşte cu o pasiune devorantă pentru o femeie care putea fi la fel de bine oricare alta. Poate, la fel de bine, să fie comparată cu o scrisoare, una pe care ai citi-o şi răsciti-o la nesfârşit, pentru a savura pe de-a-ntregul toate fragmentele de fericire.

În ceea ce priveşte finalul cărţii, acesta e singurul posibil, cel demn de marile poveşti de dragoste atemporale. Nu mai scriu multe, pentru că mi-e teamă să nu răpesc ceva din farmecul acestei cărţi magnifice, şi vă las alături de recomandarea de a citi această poveste. Eu am devorat-o de-a binelea, în 2 zile. Un mic citat, pentru voi:

„Mi-ai zis « te iubesc ». De ce lucrul cel mai lipsit de originalitate pe care ni l-am putea spune este, de fiecare dată, cel pe care aşteptăm să-l auzim? Nici tu, nici eu n-am fost primii care le-au rostit şi totuşi când le spui tu şi când le spun eu suntem ca nişte sălbatici care au dat peste două cuvinte şi au început să le venereze. Le-am venerat şi eu, la rândul meu, însă acum sunt o fiinţă solitară, aflată pe o stâncă tăiată din propriu-mi trup.”

 
1 Comment

Posted by on May 30, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , ,

Finala UCL: Sau azi ţinem cu Man UTD

Azi o să vă plictisesc din nou cu fotbalul, pentru că diseară (cu-ncepere de la ora 21.45) are loc una dintre cele mai aşteptate finale a competiţiei inter-cluburi. Cupa Champions League e trofeul suprem la care visează orice club care se respectă. În România, singura echipă care-a câştigat un astfel de trofeu e Steaua, în 1986. Tot Steaua mai are o finală pierdută (în 1989), iar Dinamo, marea rivală, a prins şi ea o semifinală. Nu ne comparăm cu marile cluburi, ca Real Madrid, deţinătoarea de cele mai multe trofee (9), sau AC Milan (cu 7 trofee) şi Liverpool (cu 5) dar e bine. 🙂

În această seară se-nfruntă două echipe arhi-cunoscute, dar cu care nu ţin defel. Manchester United o întâlneşte pe Barcelona pe Wembley Stadium. Fiecare dintre echipe are câte 3 trofee adjudecate, deci în această seară una va trece inevitabil în faţa celeilalte. Cum ziceam, favoritele mele – Real Madrid sau Liverpool nici măcar n-au mai prins o finală de ceva vreme, dar asta e… Realul a jucat măcar o semifinală anul acesta (pierdută în faţa Barcelonei), lucru bun, pentru că madrilenii nu prinseseră nici măcar un sfert de mulţi ani.

Astfel, diseară, pentru că sufletul meu e alături de Madrid, nu voi ţine cu Barcelona, ci cu Man UTD (şi asta pentru că nu pot să mă uit la un meci fără să ţin cu cineva). Dintre localurile orădene, Ramada, Queens Music Pub sau Moszkva Cafe vă aşteaptă la meci! May the best team win! 😉

*sursa foto: aici

 
2 Comments

Posted by on May 28, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , , , , , ,

10 Bloguri de nota 10

Azi, o leapşă drăguţă, tot de la Ionuţ, care mă-ntreabă, de data asta, care-s cele 10 bloguri pe care le citesc zilnic. Da, să trăiţi!, ne conformăm, pentru că ne place şi leapşa asta, aşa că hai, să gândim puţin despre ce şi cum (am să-i scriu în ordine alfabetică, să nu se supere nimeni, da?)… Şi înc-o menţiune. Câteodată oamenii ăştia nu scriu zilnic. Sau eu mă revolt de la tehnologie şi nu deschid laptopul în câte-o zi (doar în week-end), sau uit să-mi verific reader-ul. Anyhow, iată listuţa cu top 10 bloguri pe care le citesc regulat:

Evident că mai citesc şi altele, dar de astea-mi amintesc cel mai frecvent! Iar leapşa o dau mai departe către Miri, Cristi şi PDF. Enjoy! 😉
*sursa foto: aici
 
17 Comments

Posted by on May 27, 2011 in Leapşa

 

Tags: , , , , , , ,

Zilele Filmului Românesc

Un nou eveniment, la Oradea, pentru cinefilii pasionaţi de pelicule româneşti: în weekend, (vineri, sâmbătă şi duminică), debutează “Zilele Filmului Românesc” la cinema Libertatea. Au fost alese cele mai reprezentative filme româneşti ale ultimilor ani, sau cel puţin aşa se laudă organizatorii. 🙂

Astfel, programul e după cum urmează:

Vineri – 27 mai 2011
16.00 – Moartea domnului Lăzărescu(2005) – 153 min. – Dramă, regia: Cristi Puiu
19.00 – Kapitalism – rețeta noastră secretă (2010) – 80 min. – Documentar, regia: Alexandru Solomon
21.00 – Aurora (2010) – 181 min. – Crimă, dramă; regia Cristi Puiu

Sâmbătă – 28 mai 2011
13.00 – Boogie (2008) – 103 min. – Dramă, regia: Radu Muntean
15.00 – Katalin Varga (2009) – 84 min. – Dramă, regia: Peter Strickland
17.00 – Morgen (2010) – 100 min. – Dramă, regia Mircea Crișan
19.00 – Kapitalism – rețeta noastră secretă (2010) – 80 min. – Documentar, regia: Alexandru Solomon
21.00 – Moartea domnului Lăzărescu (2005) – 153 min. – Dramă, regia: Cristi Puiu

Duminică – 29 mai 2011
12.00 – Aurora (2010) – 181 min. – Crimă, dramă, regia: Cristi Puiu
15.00 – Katalin Varga (2009) – 84 min. – Dramă, regia: Peter Strickland
17.00 – Kapitalism – rețeta noastră secretă (2010) – 80 min. – Documentar, regia: Alexandru Solomon
19.00 – Morgen (2010) – 100 min. – Dramă, regia: Mircea Crișan
21.00 – Boogie (2008) – 103 min. – Dramă, regia: Radu Muntean

Preţurile, după cum urmează: 8 lei biletul întreg, şi 5 lei pentru elevi/studenţi – biletele se achiziţionează pentru fiecare film în parte! Ne vedem la film! 😉

 
2 Comments

Posted by on May 26, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , ,

Cupa Stelei

Sunt o mare amatoare de fotbal, însă, recunosc, mă uit mai mult la cel străin, dezgustată de învârtelile miticilor din Liga noastră. Ah, şi nu mă uit niciodată la naţională (mi se pare că n-avem echipă, nu de alta). La nivel naţional, cea mai galonată echipă e, de departe, Steaua Bucureşti (pe numele ei de-acum), şi se-ntâmplă ca de mică să fiu instruită să o admir. Cam de pe la vreo 6 ani, aşa. Ţin cu ei, mă uit – din când în când, recunosc – la meciurile lor, pentru că mă deprimă când aud – şi asta mai ales de la fratele meu care-i dinamovist – că “Bă, iar a luat-o pe coajă Steluţa”. Astfel, cu un dinamovist şi o stelistă, maică-mea mai să nu înnebunească la derby-uri. Şi credeţi-mă, “El Clasico” de România are loc doar între Steaua şi Dinamo, iar celelalte echipe sunt doar wannabe.

Aseară, tensiunea maximă la noi în familie, din nou: finala Cupei României, între Steaua şi Dinamo. Norocul a făcut să nu fiu lângă fratele meu, astfel că nu ne-am certat aşa de abitir ca altădată. Nici măcar prin telefon (ne mai “înjuram” prin sms-uri, când marca una sau cealaltă echipă, doar de dragul de a ne scoate puţin ochii, aşa, ca-ntre fraţi :lol:). După (încă) un sezon destul de dezastruos, aş putea zice, cu Steaua terminând pe 5 iar Dinamo pe 6, Cupa era singura soluţie pentru “salvare”. Începe meciul, iar mie-mi tremurau chiloţii. Se ştie clar că-n ultima vreme, în întâlnirile directe din campionat, Steaua a luat bătaie de la Dinamo every-fucking-time, chiar dacă s-a întâmplat să domine meciurile. Steaua a început bine aseară, deşi juca în echipamentul ăla groaznic de galben pe care nu-l înţeleg (asta în măsura în care culorile clubului sunt roş-albastre). În minutul 3, cam aşa, vine bara lui Torje. Gata eram. Dar n-a fost să fie gol. Vine apoi un penalty refuzat steliştilor, mai să-mi revin. Apoi, o lovitură liberă, şi Dică ne face mândri, c-o execuţie superbă: portarul dinamovist spectator, e 1-0 pentru Steaua. Mai trec câteva minute, un fault aproximativ identic, Dinamo primeşte o lovitură liberă. Gol – marchează Torje. E 1 la 1, iar mie mi se părea că avea să-nceapă coşmarul, mai ales că i-am văzut pe stelişti puţin debusolaţi, şi eram sigură că GATA, s-a terminat. N-a fost să fie, pentru că de la cabine Steaua s-a întors cu aceeaşi energie cu care a dominat şi-n prima repriză. O gafă a lui Bărboianu, care-şi înscrie un autogol, cadou pentru Steaua. E 1 la 2, iar eu am pierdut golul, prea ocupată să mă “felicit” cu Ursuţ, alt dinamovist, pe net. Steaua termină sus, chiar dacă dinamoviştii au riscat totul, jucând cu vârfuri, fără mijloc, în repriza a doua. Se aşteptau la o minune, dar n-a fost să fie. Steaua câştigă cu 2 la 1, şi cupa e a noastră! 🙂

După 5 ani de secetă în Ghencea, Tătăruşanu ridică trofeul deasupra capului, înmânat chiar de Emeric Ienei, orădeanul nostru celebru. Al 21-lea trofeu pentru echipa roş-albastră. Meciul a fost frumos, păcat că se montează atât de rar împotriva dinamoviştilor precum au făcut-o aseară. În fine, eu sunt bucuroasă, chiar dacă, vorba de la început, mi-au tremurat chiloţii “da capo al fine”. Restul, despre crizele lui MM, Andone, sau patronii din tribune, chiar trebuie ignorat, pentru că ei nu înseamnă fotbal. Aduc cu ei scandal, can-can, vând ziare, dar nu sunt fotbal.

*sursa foto: gsp

 
8 Comments

Posted by on May 26, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , , , ,