RSS

Monthly Archives: February 2011

And the Oscar goes to…

“The King’s Speech”!!! 😀

Chiar şi-acum, la câteva ore trecute de la eveniment, nu pot decât să mă bucur şi să le zic SÂC-SÂC celor care-au râs de mine şi de abilităţile mele de mama Sclipicioasă-Omidă sau mai ştiu eu cum, când le ziceam: “Fraţilor, filmul ăsta kicks ass! Să nu vă mire că o să ia Oscar-urile principale!!” Bine, nu le-a ras pe toate, (dacă era după mine, dădeam un băieţel de aur şi lu’ tanti Helena, dar fie, e bine şi-aşa…) însă s-a impus la Best Picture, Actor in a Leading Role şi Directing, plus Writing (Original Screenplay).

Despre ceilalţi câştigători… sincer, nu mă prea pot pronunţa pentru că EVIDENT c-am fost o leneşă şi n-am apucat să văd filmele nominalizate (lucru ce mi-l propun de câţiva ani încoace, şi tot nu-mi iese :(). “Inception” mi-a plăcut, îl văzusem la cinema, dar parcă a fost dat prea repede lumii, şi-am cam uitat de el până la Oscaruri (totuşi, a luat acasă 4 statuete – singurul intuit de mine: Visual Effects). Apoi, despre “Portman-Mania”, doar de bine: pe nenea regizorul îl ştiu din alte producţii, iar pe Natalie n-am văzut-o (încă) în “Black Swan”, aşa că nu mă pot pronunţa dacă-mi place sau nu c-a luat Actress in a Leading Role. Christian Bale era clar un favorit pentru Actor in a Supporting Role, deşi mi-a plăcut foarte mult şi de Geoffrey Rush; despre Melissa Leo (Actress in a Supporting Role) nu ştiu mai nimic, încă n-am văzut “The Fighter”. La Animated Film nu a fost nicio surpriză: “Toy Story 3” n-avea cum să rateze, era singura categorie mega-previzibilă. Încă n-am înţeles ce-a căutat “The Social Network” în toată afacerea asta, pentru că mi s-a părut un film foarte plictisitor… Dar deh, a luat şi-ăsta nişte premii gen Adapted Screenplay, Music, sau Film Editing. O surpriză plăcută a fost să văd că şi “Alice in Wonderland”, un alt preferat de-al meu, a luat şi acesta nişte statuete: pentru Art Direction şi Costume Design, deşi pot să zic cu mâna pe inimă că uitasem c-a fost nominalizat.

Per ansamblu… Oscar 2011 a fost o ediţie previzibilă la majoritatea categoriilor, drept pentru care cei ce-au organizat concursuri de ghicit au de dat acum destul de multe premii! 🙂 Iar mie nu-mi rămâne decât să mă pun cu lista-n faţă şi să m-apuc de vizionat filme: neapărat: Black Swan, Biutiful, The Kids Are All Right, The Fighter, 127 Hours, True Grit, Winter’s Bone, Rabbit Hole, etâcî, etâcî. Hai, v-am pupat, o zi faină tuturor! 🙂

Advertisements
 
15 Comments

Posted by on February 28, 2011 in Film. Părerea mea!

 

Tags: , , , , ,

Recenzie de carte: Casa Spiritelor

Titlu original: La Casa de los Espiritus

Autor: Isabel Allende

Naţionalitate: chiliană

Ecranizare: The House of the Spirits (1993)

De acelaşi autor: Eva Luna, Cuentos de Eva Luna, El plan infinito, De amor y de sombra, Paula, Afrodita, Hija de la fortuna, Retrao in sepia, Zorro, Ines del alma mia.

Se pare că dimineaţa de duminică e singurul moment al săptămânii în care pot să stau în tihnă, alături de o cană cu ceai cald şi ciocolată, pentru a-mi savura ritualul de lectură. Dacă duminica trecută mă plângeam c-am fost o leneşă, şi că n-am reuşit să termin decât 2 cărţi anul acesta, ei bine, săptămâna aceasta am dat gata o carte pe care n-am putut s-o las din mână. În aşa hal a fost de captivantă cartea asta, încât nu puteam să mă pun la somn fără să fi citit încă un capitol-două. Cartea am luat-o cu împrumut de la o prietenă, şi până acum nu citisem nimic de această autoare. Auzisem de ea, îi văzusem cărţile prin librării, dar n-am fost nicicând curioasă să merg mai departe. Până la recomandarea amicei mele, căreia-i mulţumesc încă o dată! 😀

Încă de la primele rânduri m-a acaparat, pentru că nu m-am putut abţine să n-o compar cu “Un veac de singurătate” a lui Garcia Marquez. O poveste despre viaţă – iubire, furie, onoare, mistică, ambiţii politice, sacrificii – toate se împletesc într-o istorisire care parcă n-ai vrea să se termine. Saga familiei Trueba se deschide cu povestea micuţei Clara, clarissima, clarvăzătoarea (cum avea să fie numită mai târziu de către soţul ei). Ea posedă o serie de caracteristici paranormale: poate muta obiectele prin casă, vorbeşte cu spiritele şi poate vedea în viitor. Prevăzând moartea surorii sale, Rosa, şi simţindu-se oarecum vinovată, fetiţa rămâne mută timp de 9 ani, începând să însemneze toate evenimentele ce se petreceau în “caietele de povestit viaţa”; când îşi deschide în sfârşit gura, o face pentru a-şi anunţa familia că se va căsători cu fostul logodnic al surorii sale, Esteban Trueba. Profeţia ei se împlineşte, acesta vine s-o ceară de nevastă şi astfel ia naştere povestea familiei Trueba, care se întinde pe 3 generaţii: mai întâi Clara, apoi fiica sa, Blanca şi la final Alba, nepoata – sunt urmărite îndeaproape, planul personal fiind foarte bine îmbinat cu evenimentele sociale şi politice care au loc în această perioadă în statul chilian: lupta pentru emancipare a femeilor, preluarea puterii de către dictatură, persecutarea gherilei.

Singurul lucru care pot să zic că nu prea mi-a plăcut a fost prevestirea care urma după introducerea în poveste a unui nou personaj, pentru că mi-ar fi plăcut să mă surprindă fără să-mi zică dinainte “… cel ce avea să joace un rol important în tragedia Blancăi” şi aşa mai departe… În rest, nimic de reproşat: şcoala sud-americană creează autori care încep să fie descoperiţi încetul-cu-încetul de europeni şi apreciaţi, fireşte. Eu, una, abia aştept să mai pun mâna pe-o carte de-a Isabelei, şi până una-alta, v-o recomand cu mare drag pe aceasta! 🙂

“Clara a trecut de copilărie şi a intrat în tinereţe între pereţii casei, într-o lume plină de poveşti uimitoare şi tăcerile casei, unde timpul nu se măsura cu ceasuri şi nici cu calendare, şi unde obiectele aveau o viaţă proprie, fantomele se aşezau la masă şi vorbeau cu oamenii, trecutul şi viitorul făceau parte din acelaşi lucru, iar realitatea prezentă era un caleidoscop de oglinzi amestecate, în care se putea orice.”

 
8 Comments

Posted by on February 27, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , , , , , ,

Schimb de Cărţi, ediţia Februarie

Da, da, da! A sosit vremea pentru ediţia de Schimb de Cărţi a lunii februarie! 😀

De data aceasta, dragilor, ne vedem în Crema Café, Str. Nicolae Jiga, nr. 48 – aproximativ vis-à-vis de Cafeneux. Cu începere de la obişnuita oră 15.

Între timp, mai am de terminat “Chip străin” a lui Kobo Abe (numa’ nu reuşesc, ce ţi-e şi cu timpul ăsta liber… ;)) şi încă mai am să mă decid ce să v-aduc interesant de lecturat! Aşa că… ne vedem duminică! 🙂

PS: vă las cu o bucată muzicală fantastică, pe care-am audiat-o aseară la Filarmonică: La Valse de Maurice Ravel! 🙂
Un week-end fain s-aveţi! 😉

 
Leave a comment

Posted by on February 25, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , ,

Pupaţi fete, de Dragobete!

Iată c-a venit vremea aceea din an în care noi, ca românaşi autentici ce suntem, trebuie să uităm de toată abureala cu Valentine’s and so on, şi să revenim la tradiţiile proprii: azi sărbătorim Dragobetele! 🙂

Pentru mine, această zi e ca oricare alta, fie că fac parte dintr-un cuplu sau nu, însă ştiu bine că sunt şi oameni care au nevoie (dacă era cazul) de încă un motiv ca să-şi sărbătorească iubirea. Oricum, mă bucur să văd că sunt din ce în ce mai mulţi adepţi ai acestei sărbători uitate, sau mai bine zis “îngropate” de cea mult mai populară (şi mai americană), a Sfântului Valentin. Buuun, şi-acum un mic istoric, merge? Dragobete era fiul Babei Dochia, (şi-asta cunoscută din moşi-strămoşi, sau cel puţin din abecedar) – o entitate mitologică asemănătoare lui Eros sau Cupidon,  fiind un bărbat chipeş, un neastâmpărat şi un năvalnic. Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor, românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de 24 februarie.

Şi-acum, trecem la partea mult mai interesantă a superstiţiilor: 😀

– Atingerile au un rol magic. În unele sate din România, s-a moştenit superstiţia conform căreia femeile trebuie să atinga mâna unui alt bărbat decât soţul lor, pentru a fi fericite alături de soţ întreg anul. Bărbaţii, la rândul lor, nu au voie sa se supere pe soţii, pentru că le va merge rău tot anul. (Nu-i cazul încă, dar e bine de ştiut! 😉 )
– Cine participă la sărbatoarea Dragobetelor va avea o sănătate de fier până la următoarea sărbatoare a iubirii şi va fi ferit în acel an de febră sau de alte boli cu “fierbinţeală”, plus un bonus de voie bună şi bunăstare pentru anul ce vine. (Bun, deci tre’ să particip, că şi-aşa imunitatea mi-e la pământ! :()
– Zăpada strânsă de fetele mari în seara de dinaintea sărbătorii Dragobetelor are puteri miraculoase – fetele care îşi clătesc ochii cu apa obţinută prin topirea acestei zăpezi îi vor cuceri prin frumuseţea lor pe bărbaţii pe care îi iubesc. (Hmm… nu cred că mai e cazul :)))))
– Aceasta zi trebuie cu orice preţ petrecută alături de alţi oameni în orice alt loc dar nu acasă, în zâmbete şi voie bună. (Damn, ce noroc pe mine că-i joi şi e seară de karaoke!! Vezi, mommy, nu tre’ să stau acasă, aşa scrie-aici!! :))))
– Ploaia de Dragobete e semn al unei primăveri timpurii şi frumoase. (Once again, nu-i cazul. Ninge anu’ ăsta…)
– Deşi activităţile mai importante sunt interzise, dacă faci curat în casă (da’ nu în afara ei) aduce dupa sine înţelegere şi echilibru în acea casă. (Fine, fine, mă duc să dau cu-aspiratorul! :P)
– Evident, trebuia s-apară şi faza cu visatul: da, e ca la Bobotează: ai grijă ce visezi, că s-ar putea să-ţi fie ursitul. Evident, din nou, am visat aprox. aceeaşi tâmpenie de la Bobotează, deci cred că e ceva dubios aici.

Acestea fiind scrise, nu-mi rămâne decât să vă urez petrecere faină oriunde v-ar prinde Dragobetele (da’ nu acasă, scrie clar!!); eu încep programul din această seară la Filarmonică, unde am câştigat o invitaţie de la Crişana (mulţumită prietenilor care-au dat “Like” pe feisbuc), apoi evident Quiz-ul din Podz şi, once again, seara se termină în Yellow Submarine, la karaoke! Hai, v-am pupaaat!! 😛

PS: uitai să vă zic de lozinca ce se strigă, doar în această zi: “Dragobetele sărută fetele!” 😀
*sursa foto: aici

 
Leave a comment

Posted by on February 24, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , ,

Azi, în chineză

Dimineaţa tipică de miercuri – zi de iarnă. Mailul obişnuit de la Kudika, zăpadă afară, o iarnă ce nu mai vrea să plece, frig, vreau soare, căldură, 40 de grade cu plus, etc.

Da, e clar. Musai să-mi schimb numele. Sau măcar să-mi mai iau unul, e foarte “fashionable”, din câte am înţeles. 😀
Acum 2 săptămâni am aflat că m-ar chema Ahlam pe la arabi, azi evident c-o să aflu cum m-ar chema la chinezii ăia muuulţi, mâncători de orez. Pe mine şi pe alte câteva sute de mii de femei, fireşte :))

Quiz: Ce nume chinezesc ţi se potriveşte?

Iaaar rezultatul: de azi, să-mi ziceţi şiiii — aham, that’s right — drum-roll — Weici. Na, că nu v-aţi aşteptat la asta, huh? 😉

Weici – dragoste, sensibilitate

Eşti o persoană sentimentală şi sensibilă, care crede că lumea va deveni mai bună. Sociabilă din fire, ai numeroase cunoştinţe, urăşti singurătatea şi cauţi atenţie de fiecare dată. Îţi place să fii înconjurată de prieteni şi să te bucuri de acele clipe. Nu suporţi rutina şi de aceea încerci sa faci ceva diferit de fiecare dată. Fiecare zi trebuie să fie unică pentru tine. Alintată şi pasională, eşti adepta relaţiilor lungi deoarece te ataşezi foarte repede de partener şi te îndrăgosteşti imediat. Vrei o persoana romantică, înţelegătoare, care să te sprijine şi să îţi fie alături când ai nevoie.
*sursa foto: aici

 
Leave a comment

Posted by on February 23, 2011 in Teste

 

Tags: , , , , ,

What goes up…

must come down, right? Sau… What goes around, comes around. Pe scurt, azi despre all-mighty-karma-bitch.
Da’ ştiu, ştiu. Ce-şi face omul cu mâna (piciorul) lui, se numeşte lucru manual. Şi ştiu că mi-am atras astea asupra mea, da’ ce ţi-e şi cu omul ăsta, trestie sau dansatori sau ce naiba om mai fi.

Povestea mea începe miercurea trecută când, într-un acces total necaracteristic mie de a merge la cumpărături, am aflat şi eu că “BĂĂĂ!!! Sunt reduceri la pantofi, fetelooor!!!” Probabil ştiţi zicala… o femeie nu poate avea niciodată prea mulţi pantofi. Femeie cum sunt, ergo slabă în faţa tentaţiei, atâta mi-a trebuit. Mi-am cumpărat nişte bocanci mov foaaarte drăguţi (după cum zicea o prietenă, legat de dorul meu de Timişoara…) şi nişte pantofi superbi din piele pe care-i iubesc şi-i ador şi aş dormi şi noaptea cu ei, dacă s-ar putea. Cu toc de 12 cm, vere. Că de ceva vreme mi-am dat seama că mă doare-n cot dacă sunt prea înaltă ori ba. Tocuri, că-s tânără – mai încolo opinci! No, şi i-am pozat, i-am şi pus pe feisbuc, s-a comentat, râs, distrat… alea-alea :))))

Aşaaa… şi cum mergeam eu fain-frumos pe Corso, grăbindu-mă înspre şedinţa de la teatru, iată că nimeresc şi mai fain-frumos într-o groapă miiiică, din pavajul ăla multi-lăudat cu piciorul drept. No panic, n-am căzut sau ceva… dar glezna dreaptă a făcut nişte mofturi. Povestea cu ea e veche, a fost luxată de cel puţin 4 ori, şi niciodată în gips, că n-au fost circumstanţele… long story short – am luxat-o olecuţă. Eh, am dat repede uitării glezna, pentru că joia seara, după cum tot eu mă laud, e seară de karaoke de la care nu lipsesc. Şi ce prilej mai minunat să “lansez la apă” noii pantofi decât ăsta?! Booon, mă cocoţez pe toacele de 12, ies din casă, urc în taxi, merg la piesa de teatru, apoi la quiz în Podz, apoi ceva treabă prin Lord’s şi într-un final, pe la 11 şi ceva îmi fac apariţia în Submarin, cu noile accesorii. Cânt, dansez, show de show ce-am făcut, cred c-am ajuns acasă pe la 4.

Faza cea mai faină a fost abia vineri dimineaţa… când tanti glezna s-a simţit probabil ignorată, şi-a vrut musai să capete niţică atenţie. S-a umflat, s-a colorat – pe scurt, vineri seara nici pomeneală să mă sui din nou pe toace. Mamăăă, şi ce chin şi jale pe capu’  meeeu… Iarăşi, plâns pe la neamuri, pe la prieteni, cerşit de compasiune pe feisbuc… tot tacâmul 😦

Iată, azi se fac 4 zile de când umblu cu chestiile  mov în picioare. Nu-s aşa de rele, da’ nici aşa de faine precum superbii mei pantofi. Eh, o lecţie am învăţat: în viaţa mea nu mă mai laud cu-alţi pantofi noi!! la nimeni. Că uite ce păţesc. Sper să ţină. 😀
(cel puţin până apare colecţia de primăvară…)

 
6 Comments

Posted by on February 21, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , ,

Recenzie de carte: Sexul cireşilor

Titlu original: Sexing the Cherry

Autor: Jeanette Winterson

Naţionalitate: britanică

Ecranizare: nu există

De acelaşi autor: Oranges Are Not the Only Fruit, Written on the Body, The Passion.

A doua mea carte terminată anul acesta. Ştiu, ştiu, sunt o leneşă când vine vorba de lectură, mai nou… dar am un program mega-încărcat. Anyway, revenim la citit: cartea despre care urmează să vă povestesc e una mai… atipică, să zicem. Sunt înfăţişate două planuri paralele, unul cu Anglia secolului XVII, şi celălalt cu o perioadă ceva mai apropiată, şi anume anii ’90. Protagoniştii sunt Femeia cu Câini şi Jordan.

În Anglia secolului al XVII-lea, Femeia cu Câini şi copilul găsit de aceasta, Jordan, îl întâlnesc pe navigatorul John Tradescant, care e în Londra pentru a le arăta englezilor prima banană. Jordan e foarte impresionat şi curând părăseşte marele oraş pentru a descoperi noi lucruri la fel de intrigante ca prima banană (el, mai târziu, se va înfăţişa la curtea regelui cu primul ananas), sau prima dragoste – povestea celor 12 Prinţese Dansatoare.

Pe măsură ce întorci paginile, îţi dai seama că e o carte specială: autoarea nu se teme să utilizeze un limbaj viu, colorat, iar istorisirile care se succed cu o rapididate uimitoare vin să dezvăluie o lume nouă, în care imaginaţia nu cunoaşte hotare. Fiecare dintre poveşti aparţine unui curcubeu, un amestec aparent lipsit de logică, dar care vine să te impresioneze: descrierea Femeii cu Câini mi-a amintit de personajele lui Rabelais – Gargantua şi Pantagruel; din istoria celor 12 prinţese dansatoare (da da, basmele ne minţeau) aflăm continuarea a ce se întâmplă după „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”; povestea lui Jordan şi a oraşului în care s-a interzis iubirea, după ce aceasta a distrus aproape întreaga populaţie, singurii supravieţuitori – un popă şi o curvă – fiind nevoiţi să repopuleze oraşul – amuzant de grotescă; sau decapitarea lui Popa Scroggs şi a Vecinului Firebrace – şi-ncă muuulte altele, pe care vă invit să le descoperiţi! 😉

Per ansamblu, mie mi-a plăcut. O carte deosebită, cu un fir narativ fără o logică anume, lumi paralele pline de mister şi pasaje de umor dar şi de imagini şocante – despre toate acestea – citind „Sexul cireşilor”. Evident, închei cu un citat care mie mi-a plăcut foarte mult:

„Un bărbat sau o femeie, căzând în mreaja unor vise ce nu pot fi rostite, despre o viaţă pe care nu o are, se trezeşte în faţa acelei uşi săpate în perete. O deschide. În spatele acelei uşi se află viaţa aceea şi un bărbat sau o femeie care face parte din ea. Poate că nu-şi doreşte bogăţii, ci chiar lipsa poverii lor, dar viaţa aceea secretă iese brusc la iveală. E adevărata sa casă şi dragostea sa. Poate că sunt cinic când spun că rar se întâmplă ca cel iubit să fie mai mult decât o formă dată viselor celui îndrăgostit. Şi poate că asta e de-ajuns. A fi muză poate fi suficient. Durerea apare când visele se schimbă, aşa cum se întâmplă, aşa cum trebuie să se întâmple. Brusc, oraşul vrăjit dispare şi te trezeşti iarăşi singur, în deşertul bătut de vânturi. Cât despre fiinţa iubită, ea nu te-a înţeles. Dar adevărul e că nici tu nu te-ai înţeles pe tine niciodată.”

 
5 Comments

Posted by on February 20, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , ,