RSS

Tag Archives: leapsa

Rezist şi fără telefon

Rezist şi fără telefon

Ce leapşă haioasă, zău că da! Mă-ntreabă Raluca dacă aş rezista o zi fără telefon, fără să dau check in sau un “via mobile web” sau să arăt tuturor pe unde sunt. Răspunsul?… Dragă, rezist şi două! Nu mă bazez foarte tare pe telefonul dăştept din dotare când vine vorba dependenţele mai noi, de facebook, twitter sau e-mail. Şi-asta pentru că, de obicei, sunt mai leneşă la tastat la minuscula tastatură şi prefer să contactez lumea online via laptop. Da, are net, şi-mi pot citi mailurile sau pot accesa facebook-ul/twitter-ul, însă de multe ori mi-e lene. Recurg la netul pe telefon doar în situaţia în care în oraş, plictisită la maxim, decid că n-am altceva mai bun de făcut pentru 15 minute. Deci rar! 😉

Iar dacă ne referim la telefon ca la un aparat doar pentru sunat lumea, ei bine, şi-aici cred că, lejer, n-aş păţi nimic fără el. Culmea, cu toate afacerile mele care-mi aglomerează zilele, se pare că totul se poate rezolva şi printr-un mail. Sau, ca să recunosc că trişez, prin VoipStunt. Sau Skype. Am căştile că-mi trebuiesc la job, şi rapid am şi format numărul de telefon al persoanei pe care doresc s-o contactez. Aşa că, în cazul meu, depinde. Dacă mă suni în preajma vreunui festival, sau a unei şedinţe importante, atunci aş face bine să-l am lângă mine. Dac-ar fi să las telefonul uitat undeva, prin vreo poşetă, descărcat, vreo 3 zile, nu cred c-aş avea mai mult de 3-4 apeluri nepreluate. (sau să fie ca-n legea lui Murphy? când n-am telefonul la mine să mă caute like, everybody? :lol:)

Sursa foto: aici

Advertisements
 
7 Comments

Posted by on August 2, 2011 in Leapşa

 

Tags: , , , , , , , ,

Am fost fericită când:

Am fost fericită când:

Hmm… O nouă leapşă, tot de la Motan, că se pare că el are obiceiul de-a ne transmite leapşa cea de toate zilele. Dar asta-mi place, aşa că mă conformez: mă-ntreabă, de data asta, despre momentele în care am fost fericită. În primul rând, musai tre’ să zic ceva despre felul în care s-a pus problema: “ai fost fericit atunci când…”, fără superlativele atât de des întâlnite în cotidian. Pentru că mie, de exemplu, nu-mi vin în minte momentele alea de maximă fericire. N-am zis, cred, niciodată, “Asta e cea mai fericită zi din viaţa mea!”… şi-asta pentru că au fost foarte multe astfel de zile. Şi pentru că-o o uitucă cu U mare, o să-nşir aci câteva momente d-astea mirifice, în care m-am simţit cu-adevărat fericită! Nu cred că mai are rost s-o spun, dar din copilărie îmi amintesc vag chestii, aşa că “fericirea” va fi doar din asta, mai recentă! Aşadar, am fost fericită după cum urmează:

  • când am intrat la Facultate (momentul ăsta l-a depăşit, în dramatism, pe cel al intrării la liceu… şi altă apă curgea de-acum la moară);
  • când am legat prietenia cu fetele mele din Timişoara (se ştiu ele care-s) – c-a fost un chef, c-a fost de la şunculiţa bănăţeană, cert e că acolo mi-am lăsat părţi de suflet;
  • când am fost la un banal interviu pentru o practică în facultate, şi aşa mi-am găsit primul job ever;
  • când am absolvit şi-am văzut familia acolo, cât de mândră era de mine – priceless!
  • când, mai târziu, am pus prima mea ştampilă de traducător autorizat pe-o foaie de hârtie (mi-am dat seama atunci că a meritat să trec prin toţi cei 15 ani de şcoală);
  • când mi s-a răspuns la zâmbet de către EL. Dar cum sunt o persoană deloc greu de fericit, zâmbetul ăsta încă mai durează… 🙂
PS: Raluca şi Eliza, voi când aţi fost fericite tare? 🙂
PPS: poza-i de aici
 
4 Comments

Posted by on July 18, 2011 in Leapşa

 

Tags: , , , , , ,

Ruşinică, ruşinică!

O nouă zi, o nouă leapşă de onorat. De data aceasta, Dan Marius mă-ntreabă cât de firesc poate el, care este momentul în care mă simt ruşinată (asta dacă mai suntem puţini câţiva care să experimenteze sentimentul ăsta…).

Cred că nu mi-e foarte greu să-mi dau seama care-s momentele acelea. Sunt o persoană extrem de încăpăţânată şi orgolioasă, deci probabil că mi-e taaare ruşine când mi se dovedeşte că n-am dreptate. Sau că se poate face treaba altfel (de obicei – mai bine), fără complicaţiile mele absolute. Am noroc doar că de multe ori prefer să mai înghit în sec, decât să mă lansez în dispute. Punctul de vedere mi-l apăr doar când sunt 100% sigură de acest lucru.

Apoi, dacă se-ntâmplă să mai calc în strachini când vine vorba de neatenţie (la job, de câteva ori, mi s-a întâmplat), eh, în momentele alea îmi doresc să se deschidă proverbiala gaură şi să mă-nghită pământul (cu tocuri cu tot). Palpitaţii, adrenalină, stânjeneală maximă: da, le am pe toate. Dar asta o fi natura umană, nu? 😉

*sursa foto: aici

 
Leave a comment

Posted by on July 10, 2011 in Leapşa

 

Tags: , , ,

3 filme în care mi-ar fi plăcut să joc

Oh, dear!! Ia ce leapşă faină îmi pasează Marian, una despre care pot să zic cu mâna pe inimă că o onorez cu cel mai mare drag! Filme & fantezii, cum să nu meargă mână-n mână? 😉

Mereu am crezut că-s bună de actriţă, încă de pe la vreo 3-4 ani, când, la grădiniţă, învăţam pe de rost toate rolurile din serbări. Sau acasă, când mă puneau ai mei în faţa familiei, şi apăsau un fel de “ON Button”, şi eu începeam recitalul (de unde mi-am primit porecla de Maimuţica Kiki, de la mami :P), sau la doamna doctor, când, răcită cobză, încercam s-o conving că n-am nevoie de injecţii: şi zicea maică-mii, uitându-se peste ochelari: “Mariana, tu pe asta actriţă să o faci, ia uite ce convingătoare e… păcat că amigdalele nu mint” 😆 ; cert e că mereu mi-a plăcut să bată un reflector (sau mai multe) pe mine! Şi uite, o recunosc senină, ce rost are să mă ascund după deget…

Dac-ar fi să aleg numai 3 filme în care mi-ar fi plăcut să joc… of, e o alegere criminală. Mie-mi plac o grămadă de filme, e atât de greu… dar cred că un top 3 de roluri tot scot.

1. Gone With The Wind – Scarlett O’Hara. Ţin minte că, prin clasele gimnaziale, ne-au pus să scriem o compunere despre cine am vrea să fim: io am ales-o pe Scarlett. Nu citisem încă romanul, dar văzusem de multe ori filmul, suficient ca să-mi dau seama să personajul s-a impregnat şi poate, growing up, am preluat câte ceva de la el… “Gone With The Wind” e unul dintre filmele all-time preferate, cred c-aş fi fost cea mai tare Scarlett dintre câte-au existat. N-oi fi având eu ochi verzi, da’ accentul este. Şi forţa, şi pasiunea, şi îndârjirea aia a ei. I-am preluat până şi obsesiile, şi tot ce pot să spun la final este că… mi-ar plăcea, ca atunci când va fi nevoie, în viaţă, să dau dovadă de aceeaşi tărie de caracter, şi să nu mă las înfrântă. 🙂

2. Mary Poppins. Pentru că v-am mărturisit-o, în repetate rânduri, că mi-am ratat vocaţia: trebuia să mă de bonă. Iar rolul lui Julie Andrews, şi cărţile lui P.L. Travers mi-au făcut copilăria minunată, aşa că sigur mi-ar plăcea să fiu Mary, cea cu rosy cheeks. Cea care are o umbrelă magică şi un zâmbet pe faţă. Care e iubitoare, dar fermă, când trebuie. O adevărată lady, cu pălărie şi floricele, şi care mai şi cântă (pentru că-ntotdeauna mi-a plăcut să cânt)! 🙂

3. Jeux d’enfants – Sophie Kowalski. Aşa cum bine a intuit Marian… nu puteam lăsa la o parte pasiunea pentru filmele franţuzeşti. Tocmai de aceea, din clipa în care am văzut pentru prima oară “Jeux d’enfants” am zis că-i clar, ce Sophie aş fi fooost… Mi-a plăcut personajul foarte mult, tocmai  pentru tupeul de care dă dovadă. Tupeu motivat, cred, de forţa dragostei, pentru că-i mega-amorezată de Julien, şi totuşi. Există suficientă mândrie în ea ca să nu se lase înfrântă decât târziu, în final, când deja nu mai contează… şi oricum, cedează amândoi. Ah, şi cred că într-o anumită măsură sunt invidioasă pe dragostea aia mare dintre ei doi, pe care eu încă n-am apucat s-o trăiesc… Încă! Deci, ce Sophie aş fi fooost… 😉

PS: din nou trişez, şi zic că mi-ar fi plăcut să joc şi-n Chicago, rolul Velmei, deşi nu ştiu dac-aş fi în stare să omor oameni… Dar, din nou… cum îmi place să cânt şi să dansez… mai ales partea cu Cell Block Tango… 😉

Mariane, sper că nu te-am dezamăgit cu alegerile! A fost o plăcere pentru mine leapşa asta, mai trimite când îţi mai vin idei! 😛

Eu o transmit mai departe la Raluca, Lilişor şi Graţian. Voi în ce filme v-ar plăcea să jucaţi? 😉

*sursa foto: worldwideweb

 
10 Comments

Posted by on June 30, 2011 in Film. Părerea mea!, Leapşa

 

Tags: , , , , , , , , ,

10 lucruri care mă bucură

O leapşă deosebit de frumoasă şi dragă, primită de la Raluca, mă îndeamnă să vă scriu cele 10 lucruri care mă bucură cel mai mult pe lumea asta. Într-o ordine aleatorie aleg să le trec în revistă, căci nu vreau să fie cu supărare. Începem, deci? 🙂

1. Mâna LUI peste mijlocul meu, în somn. Îmi place senzaţia că cineva “mă ţine”, chiar dacă-i efemeră, şi dureroasă, uneori. Pentru senzaţia asta aş face multe, tare multe.

2. Aerul proaspăt de dimineaţă. Rareori (mai ales mai nou, cu-atâtea petreceri la care particip) mi se întâmplă să mă mai trezesc de dimineaţă. Dar când o fac, ador să respir aerul proaspăt, să mă plimb desculţă prin iarba din grădină (vara) sau să scot limba pe geam când ninge, să prind fulgi.

3. Copiii. Îmi plac la nebunie copii, de multe ori mă opresc să le zâmbesc pe stradă, şi-mi place să mă joc cu ei, doar v-am zis că, demult, voiam să mă fac Mary Poppins.

4. Verdele şi apa. Le-am pus împreună, pentru că-mi place să stau pe-o bancă, în parc, c-o carte în mână, sau să intru cu picioarele în apă călduţă, prin bălţile lăsate de ploile calde de vară.

5. Vorbind de ploi – ador ploaia. Cam de toate felurile, nu doar astea faine, de vară, ci şi faimoasele ploi de toamnă, aducătoare de depresii, sau cele din luna lui Marte, aducătoare de viaţă.

6. Cântatul şi muzica – le iau ensemble, căci la mine merg mână-n mână. De mică mi-am dat seama că reuşesc cu uşurinţă să ţin minte versuri, şi-apoi, când am mai crescut, luam o perie în mână şi karaoke-le umplea casa. Recunosc, o moştenesc pe mami, dar ce bucuroasă-s că mi-a dat această bucurie de-a cânta!

7. Ceştile de ceai. În cantităţi cât mai mari, de toate felurile, aromele, culorile, compoziţiile. Oh, aş putea vorbi la nesfârşit despre această artă magnifică. Chiar de-a fost o experienţă cam problematică (cel puţin aia cu ceaiul negru), eu tot îl iubesc!

8. Ciocolata şi îngheţata. Deşi mi-e greu lunile astea (o interdicţie de la medicul dermatolog să mai mănânc ciocolată…), sper că totuşi, one day, o să revin la hobby-ul meu dintotdeauna. Mai trişez, din când în când, da’ să nu mă spuneţi, da? 😀

9. Mirosul de scorţişoară şi cel de iasomie. Primul îl asociez cu copilăria, deci o perioadă fericită din viaţa mea, iar cel de-al doilea, e mirosul pe care l-am ales să mă reprezinte ca femeie. Mor după parfumurile cu iasomie, am acasă o veritabilă colecţie.

10. Oamenii care zâmbesc – implicit, prietenii. Fire sociabilă, mă-nconjor mereu de oameni care mai de care mai pestriţi, de la care fur energie şi dau la rândul meu tot ce-i mai bun. Căci ce e omul fără prieteni…

Cu mare drag am făcut această leapşă, (thanks, Raluca! :)) şi la rândul meu, o dau tot fetelor (că ele-s mai predispuse la romanticisme) s-o ia Andre, Eliza şi Bia! 😀

 
8 Comments

Posted by on June 9, 2011 in Leapşa

 

Tags: , , , , , , , , ,

5 filme de pus pe Repeat

Am primit o nouă leapşă cinefilă, de data aceasta de la maestrul Film Sinopsis: 5 filme pe care le-aş (re)vedea indiferent de stare şi anotimp. Challenge accepted, după cum am şi răspuns, aşa că acum am de ales din sutele de filme preferate. Mi-e greu să mă decid, de fiecare dată când vine vorba la făcut un top (mai ales un all-time), aşa că le trec pe primele 5 care-mi vin în minte, plus un citat, OK? În ordine cronologică, să nu fie cu supărare, nu de la cel mai la cel mai… 🙂

Good Morning, Vietnam (1987)

E unul dintre primele filme în care l-am văzut pe Robin Williams, şi-n care m-am îndrăgostit iremediabil de talentatul actor american. Îl revăd, de fapt, în fiecare an, în preajma zilei mele de naştere, e un fel de ritual de-al meu.
“You know, you’re very beautiful. You’re also very quiet. And I’m not used to girls being that quiet unless they’re medicated. Normally I go out with girls who talk so much you could hook them up to a wind turbine and they could power a small New Hampshire town.”

Forrest Gump (1993)

Am mai scris-o, şi o mai scriu: e magistrală atât povestea, cât şi interpretarea lui Tom Hanks. Încă un actor/film pe care îl revăd cu drag de fiecare dată, pentru că mă duce în copilărie, unde totul era frumos, era cald şi bine, departe de problemele adulţilor.
“That day, for no particular reason, I decided to go for a little run. So I ran to the end of the road. And when I got there, I thought maybe I’d run to the end of town. And when I got there, I thought maybe I’d just run across Greenbow County. And I figured, since I run this far, maybe I’d just run across the great state of Alabama. And that’s what I did. I ran clear across Alabama. For no particular reason I just kept on going. I ran clear to the ocean. And when I got there, I figured, since I’d gone this far, I might as well turn around, just keep on going. When I got to another ocean, I figured, since I’d gone this far, I might as well just turn back, keep right on going.”

Fight Club (1999)

Şi romanul, dar şi filmul, sunt, pentru mine, două piese de referinţă.
“Welcome to Fight Club. The first rule of Fight Club is: you do not talk about Fight Club. The second rule of Fight Club is: you DO NOT talk about Fight Club! Third rule of Fight Club: if someone yells “stop!”, goes limp, or taps out, the fight is over. Fourth rule: only two guys to a fight. Fifth rule: one fight at a time, fellas. Sixth rule: the fights are bare knuckle. No shirt, no shoes, no weapons. Seventh rule: fights will go on as long as they have to. And the eighth and final rule: if this is your first time at Fight Club, you have to fight.”

Chicago (2002)

“Come on, babe, why don’t we paint the town?”… Un musical de excepţie, ale cărui melodii le ştiu la orice oră din zi şi din noapte, atât de mult mi-au plăcut, plus scenele de dans, ca să nu mai zic de actori, unul şi unul.
“I don’t mean to toot my own horn, but if Jesus Christ lived in Chicago today, and he had come to me and he had five thousand dollars, let’s just say things would have turned out differently.”

Under the Tuscan Sun (2003)

Povestea emoţionantă a lui Frances şi peisajele mirifice din Toscana sunt doar 2 dintre motivele pentru care pot să mă uit la filmul ăsta on & on. Love it! 🙂
“Do you know the most surprising thing about divorce? It doesn’t actually kill you. Like a bullet to the heart or a head-on car wreck. It should. When someone you’ve promised to cherish till death do you part says “I never loved you,” it should kill you instantly. You shouldn’t have to wake up day after day after that, trying to understand how in the world you didn’t know. The light just never went on, you know. I must have known, of course, but I was too scared to see the truth. Then fear just makes you so stupid.”

Acum, că am trecut în revistă 5 filme de pus pe repeat, ar fi frumos să dau leapşa mai departe, nu? S-o dăm lui Ionuţ, lui Cristi şi Mariei. Şi dacă mai vrea cineva… cu mare drag! 🙂

 
17 Comments

Posted by on June 2, 2011 in Leapşa

 

Tags: , , , , , , , ,

10 Bloguri de nota 10

Azi, o leapşă drăguţă, tot de la Ionuţ, care mă-ntreabă, de data asta, care-s cele 10 bloguri pe care le citesc zilnic. Da, să trăiţi!, ne conformăm, pentru că ne place şi leapşa asta, aşa că hai, să gândim puţin despre ce şi cum (am să-i scriu în ordine alfabetică, să nu se supere nimeni, da?)… Şi înc-o menţiune. Câteodată oamenii ăştia nu scriu zilnic. Sau eu mă revolt de la tehnologie şi nu deschid laptopul în câte-o zi (doar în week-end), sau uit să-mi verific reader-ul. Anyhow, iată listuţa cu top 10 bloguri pe care le citesc regulat:

Evident că mai citesc şi altele, dar de astea-mi amintesc cel mai frecvent! Iar leapşa o dau mai departe către Miri, Cristi şi PDF. Enjoy! 😉
*sursa foto: aici
 
17 Comments

Posted by on May 27, 2011 in Leapşa

 

Tags: , , , , , , ,