RSS

Monthly Archives: March 2011

Am fost şi la Toastmasters Timişoara

La două şedinţe, mai exact, şi mi-a plăcut la nebunie! 😀

Pentru că tot am avut plăcerea să stau ceva mai mult prin Timişoara, am decis ca, în prima miercuri, să mă prezint cu mare entuziasm şi la colegii de la Toastmasters. Pot să zic că-mi doresc ca şi Oradea să devină un astfel de club, pentru  că atmosfera prietenoasă şi profesionalismul de care au dat dovadă membrii Toastmasters Timişoara m-au făcut să mă simt, aş zice, ca un peşte în apă. Săptămâna trecută am avut plăcerea de-a veni în faţa auditoriului şi de-a mă prezenta, însă la şedinţa de ieri am avut ceva mai mult curaj, şi-am decis să particip şi la secţiunea de Table Topics.

Ah, da… one little detail: şedinţa de ieri s-a ţinut exclusiv în limba engleză! Timişoara Toastmasters are obiceiul de-a lansa astfel de provocări o dată pe lună (în condiţiile în care şedinţele lor se desfăşoară săptămânal), spre deliciul participanţilor. Am ascultat 3 super-discursuri: unul despre “Adventures”, al doilea a fost fascinanta poveste a ceaiului “mate” iar cel de-al treilea discurs (entertainment speech), a stârnit râsete şi reacţii care mai de care din partea noastră, când a venit vorba despre “A day in the swamp”. Felicitări tuturor vorbitorilor, a fost o seară fantastică! 🙂

Cum ziceam mai sus, mi-am făcut niţel curaj şi-am spart gheaţa la sesiunea de Table Topics. Ce presupune aceasta: Table Topics Master alege câteva subiecte pentru discursuri scurte, de 1min45sec, care nu se pregătesc de-acasă. Ce-am tras eu la sorţi suna cam aşa: “You’ve just been involved in a car crash, you’re not severely injured, and you want to get the phone no of the guy that hit you, because he’s cute”. Quite a challenge, may I add! 😀 Dar cred c-am făcut o trebuşoară onorabilă, chiar dacă a fost o cuvântare ceva mai scurtă decât trebuia.

Închei cu speranţa că voi reveni curând în sânul Timişoara Toastmasters, poate chiar în calitate de membru, nu doar de invitat! 😀

This slideshow requires JavaScript.

 

Advertisements
 
3 Comments

Posted by on March 31, 2011 in Timişoara - mon amour

 

Tags: , , , , , ,

Târg de handmade, la Oradea

Ştiu, ştiu… sar de la un oraş la altul mai ceva ca un cangur săltăreţ. Ieri scriam despre cât de bine e în Timişoara, însă azi revin cu gândul (fizic abia la finalul săptămânii) la Oradea: în weekend, cei de la ERA Shopping Park ne pregătesc din nou surprize-surprize. Un târg cu obiecte şi accesorii handmade, lucrate de artişti sau pasionaţi ai domeniului, printre care mă număr şi eu, în perioada 1-3 aprilie! 🙂

Da, boala asta minunată a început acum 2 ani, când, în vacanţa de după anul 2, şi într-o perioadă mai lejeră de la muncă, m-am lăsat dusă de Flavia dearest într-un magazin în care “Dude, ăia îţi vând tot ce trebuie ca să faci tu singură cercei şi chestii faine-faine şi tot ce-ţi trece prin cap!!”. N-a durat mult, şi curând mergeam pe-acolo săptămânal, că doar era foarte aproape de birou, şi numa’ bine, aveam ce face în pauza de masă. Şi de fiecare dată lăsam înc-un pic din plata mea lunară, şi mărgelele se tot împrăştiau prin camera mea de cămin, şi se tot înmulţeau, la fel şi toate cele: cleşti, aţe, sârme, beţişoare, într-o veselie! 😀

Primii cercei (căci eu doar la asta m-am rezumat, până acum, cel puţin) i-am făcut să-i dau cadou fetelor mele dragi, însă în curând am devenit extrem de egoistă, şi n-am ajuns să fac cercei ca să-i dau spre vânzare… Preferam (şi acum, de altfel) să-i dau cadou, decât să-i vând unor necunoscute… Am ajuns s-am în foarte scurt timp aproximativ 100 de perechi făcute de mine, şi ai mei râdeau de mine “Iar dai banii pe mărgele nu-ştiu-de-care, în loc să-ţi iei şi tu cele trebuincioase prin cămin… tz, tz, tz…”, da’ cum puteam eu să-i explic mamei că îi iubesc aşa de tare, şi că nu vreau să-i dau altcuiva?!… n-ar fi înţeles în veci.

Ei bine, acum, la 2 ani după începerea minunatei aventuri, am decis că e musai să mă “maturizez” emoţional: adică mă despart, încet, de cerceii minunaţi: îi duc (pe majoritatea) la vânzare, la târgul organizat de ERA Shopping Park. Nu voi fi singură, alături de mine se va afla o altă prietenă, Alina, care pierde şi ea vremea cu astfel de nimicuri fermecătoare.

So, ladies, ne vedem în week-end, la târg! O zi minunată s-aveţi! 🙂

PS: mai jos – un mic preview cu “copiii mei” 😉

This slideshow requires JavaScript.

 

 
4 Comments

Posted by on March 30, 2011 in Evenimente, Oradea, te iubesc!

 

Tags: , , , , , , , ,

Scârţ, loc lejer

Sincer, când am auzit pentru prima oară de aşa-numitul bar “Scârţ, loc lejer”… ei bine, am cam strâmbat din nas. Nu ştiam la ce să mă aştept, nu văzusem poze, doar că lumea din Timişoara (OK, studenţii mai bine zis) nu contenea să vorbească de Scârţ. Atâta scârţâială-n sus, scârţâială-n jos, şi la un moment dat, curiozitatea a învins şi n-am mai avut altă scăpare – deşi era la 2-3 minute de locul unde stăteam eu, la vremea aceea.

E o casă, într-o zonă minunată a Timişoarei (cartierul Bălcescu, mai exact), pe strada Zoe. De-afară nu pare cine ştie ce, şi dacă n-ai şti că înăuntru e oaza aceea minunată de artă, mai că ţi-ar veni să treci indiferent pe lângă. Bun, şi-am intrat, dusă fiind de o prietenă care mai fusese pe-acolo. Am nimerit casa, am intrat în curte, nimic deosebit… Apoi am deschis uşa: and then it all came tumbling upon me. N-am ştiut unde să mă uit mai bine, ce colţ să aleg, pe ce detaliu să-mi fixez privirea. Nu puteam decât să stau cu gura căscată, şi să tot exclam: “ce faaain, mamă cât e de faaain!! Io nu mai plec de-aici!”. Şi n-am mai plecat. Decât târziu, când m-am mutat înapoi, acasă. Şi sufăr de dorul Scârţului, ceva de speriat… Vreau şi eu un loc aşa frumos, în Oradea, dacă nu cer prea mult! 🙂

Scârţ, casa teatrului de garaj şi curte Auăleu, e locul acela magic pe care nu vrei să-l părăseşti. Mai ales când îl vedeai pe Pampon (câinele foarte lejer, şi el, al casei) sau pe micuţul Petic, alergând de zor prin casă şi socializând cu lumea. Apoi, se-ntâmplă lucruri foarte frumoase acolo: concerte de jazz, lansări de carte, proiecţii de film şi evident – piesele de teatru ale trupei Auăleu. Are şi-o grădină, Scârţul. Care are hamacuri, şi butuci pe care să te-aşezi, şi copaci bătrâni, şi flori – care mai de care, şi viţă de vie, şi-un aer boem ce te pătrunde. Ah, dac-ajungeţi pe-acolo, musai să încercaţi zeama fructiferă, sau ceaiul la halbă, şi cocktail-urile casei, neapărat! 😀

Vă las c-o galerie foto destul de recentă… şi cu invitaţia de-a descoperi Scârţul, dacă se-ntâmplă să treceţi într-o bună zi prin Timişoara, şi căutaţi un loc fain unde să vă petreceţi timpul! 😉

This slideshow requires JavaScript.

 
5 Comments

Posted by on March 29, 2011 in Timişoara - mon amour

 

Tags: , , , , , , ,

Bye-Bye

Săptămâna aceasta, lumea artei a suferit două pierderi semnificative, aş spune.

Mai întâi, a venit cutremurătoarea veste de la Timişoara: Ioan Strugari (sau Uţu, cum îi spuneau prietenii), actor la Teatrul Naţional din Timişoara, a murit la vârsta de doar 29 de ani, în urma unui stop cardiac. O pierdere imensă pentru lumea culturală timişoreană, şi pentru teatru. Şi eu, care tocmai ce-l admirasem în spectacole precum “Bye-Bye America” sau “Trei surori”… Dumnezeu să-l odihnească!

Tot un deces, şi tot în lumea artei, însă în lumea cinematografiei, de data asta: s-a stins din viaţă Elizabeth Taylor. Diva cu ochi violeţi a încetat din viaţă la vârsta de 79 de ani. Şi pentru că e una dintre actriţele mele preferate… ei bine, am zis că vreau să mi-o amintesc prin cele mai bune roluri ale sale, deci ce merge mai bine decât un maraton de filme?

Am început cu un film care nu mai are nevoie de nicio prezentare: Who’s Afraid of Virginia Woolf?, în care joacă alături de fostul ei soţ, Richard Burton. Şi ce rol face!! Nu-i de mirare c-a luat Oscar-ul pentru interpretarea ei magnifică. Apoi, nu se putea să lipsească unul dintre filmele mele preferate, şi anume: Cat on a Hot Tin Roof, un alt mare rol de-al ei, ca soţia frustrată a lui Paul Newman. Iar la final am păstrat un alt film de zile mari: The Taming of the Shrew: faimoasa piesă a lui Shakespeare în viziunea lui Franco Zeffirelli, cu o Elizabeth Taylor magnifică şi un Richard Burton (din nou :D).

O duminică plăcută tuturor… eu mă mai pun la nişte filme. 🙂

 
Leave a comment

Posted by on March 27, 2011 in Film. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , ,

Schimb de Cărţi, ediţia Martie

Heya, everybody!! 😀

După cum bine anticipaţi, a venit vremea ediţiei Schimb de Cărţi, din luna martie. Întâlnirea va avea loc duminică, 27 martie, la Crema Cafe, de pe Str. Nicolae Jiga (fosta Castanilor), cu începere de la ora 3.

Pentru că eu voi fi absentă de data asta (sunt în Timişoara, la alte soiuri de evenimente, care mai de care…), rog pe cei care vor participa să-mi dea şi mie de veste ce s-a mai întâmplat nou, ce cărţi s-au adus, care e situaţia cu cărţile mele din circuit, etc. Ah, şi bineînţeles, faceţi cât mai multe poze! 😀

Ne vedem în aprilie, deci! Salutări din Timişoara, prieteni schimbători de cărţi! Vă las c-o piesă de bună-dispoziţie, că şi-aşa e un soare fain de tot afară! 😀

 
7 Comments

Posted by on March 24, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , , , , ,

Positive Breakfast

Cel mai fain mod de a începe o dimineaţă de miercuri: o întâlnire cu prieteni la Positive Breakfast! 🙂

Iniţiativa prietenei mele din Timişoara, Raluca Moisi, a luat o amploare fantastică. În fiecare miercuri, începând cu ora 9, la Starbucks în Iulius Mall, oameni dornici de a începe ziua cu o atitudine pozitivă, cu zâmbetul pe buze şi într-o ambienţă foarte friendly vin la Positive Breakfast. Un prilej bun de a face inclusiv networking, de a auzi poveşti de viaţă şi experienţe de afaceri minunate, din care toţi putem învăţa foarte multe lucruri utile.

Azi, de exemplu, cineva a pus pe masă biografia lui Richard Branson, şi ne-a povestit câte puţin despre aceasta. Fantastic!! Am mai aflat şi despre o carte pe care trebuie s-o lectureze orice om din vânzări, despre “Cel mai vestit vânzător din lume”, a lui Og Mandino (pe care, apropo, vreau s-o “fur” şi eu cât de curând…); apoi ne-a povestit cineva despre seminarul Soniei Choquette, (şi am şi pus mâna pe-o carte de-a ei: “Răspunsul este simplu: Iubeşte-te pe tine însuţi”), deci o experienţă faină, alături de oameni care au, într-adevăr, o atitudine pozitivă! 🙂 Iar diseară, ca să pun “capac” cum trebuie acestei zile mirobolante: taramtamtam: particip la şedinţa Toastmasters Timişoara! 😀

O zi plină în faţă, şi e abia ora 14! 😀 Prieteni, o zi faină-faină s-aveţi! 😉

Vă las cu melodia care merge acum, în Starbucks, în timp ce scriu despre toate astea…

 

 
4 Comments

Posted by on March 23, 2011 in Evenimente, Timişoara - mon amour

 

Tags: , , , , , , , ,

Recenzie de carte: Jurnalul unui scandal

Titlu original: Notes on a Scandal

Autor: Zoe Heller

Naţionalitate: britanică

Ecranizare: Notes on a Scandal (2006)

De acelaşi autor: Everything You Know, The Believers

O carte tulburătoare, cam aşa aş cataloga “Jurnalul unui scandal”. Cartea tinerei Zoe Heller a câştigat un Booker Prize, şi reprezintă, după cum spune şi titlul, o relatare personală (un jurnal, dacă vreţi), a unei fapte imorale.

În Anglia secolului XXI, o profesoară de vârstă medie are o legătură amoroasă cu un elev. Profesoara de olărit Sheba Hart este nouă într-ale predatului – măritată încă de tânără cu un fost profesor de-al ei, care i-a făcut repede doi copii, aceasta a abandonat multă vreme ideea de-a avea o carieră, până când, în jurul vârstei de 35 de ani decide să facă ceva cu timpul ei. În noua şcoală este drăguţă cu toată lumea, însă chiar de la început atrage privirile unei profesoare în vârstă, Barbara Covett, care doreşte cu o ardoare obsesivă să-i fie prietenă. Chiar dacă Sheba nu se apropie de nimeni în mod special, Barbara îşi face un soi de vânătoare personală pentru a-i deveni apropiată. Între timp, unul dintre elevii pe care-i supraveghează Sheba la orele de detenţie, Steven Connoly, îi atrage din ce în ce mai mult atenţia, şi o caută şi acesta după ore, în atelierul ei de olărit, până când Sheba, fie din amuzament, fie din joacă, îl lasă s-o sărute. Lucrurile progresează rapid, cei doi încep o aventură, iar singura care reuşeşte să se infiltreze este Barbara, care îi va rămâne alături, până la urmă, în toată povestea ce va urma. Evident, după un timp se află de aventură, este implicată poliţia iar Sheba este arestată, însă este fascinant de urmărit modul în care Barbara reuşeşte să rămână mereu cea în picioare, pilonul Shebei, fie că e pe merit sau nu.

Cartea este relatată din perspectiva Barbarei, şi sunt prezentate două planuri temporale: primul capitol descrie scurt cadrul: cele două împart acum o casă, şi sunt în aşteptarea procesului Shebei, iar mai apoi, în povestire, sunt alternate cele două planuri: cel al prezentului, cu problemele celor două femei (între timp, Barbara şi-a pierdut şi ea slujba de la şcoală, iar pe Sheba a dat-o soţul său afară din casă, astfel că cele două ajung să ceară milă unui frate al Shebei, neavând siguranţa unui adăpost) şi cel al trecutului, văzut însă prin spectrul Barbarei.

Mi-a plăcut foarte mult stilul în care e scrisă cartea, pentru că tot ceea ce pune Barbara pe hârtie este relatat cu atâta meticulozitate, şi totul din dorinţa bolnavă de a-i fi alături Shebei, şi de-a o ajuta.

Ah, şi încă o precizare: filmul nu prea are nimic de-a face cu cartea. Da, actriţele fac nişte roluri formidabile, doar vorbim despre două laureate ale Academiei, însă nu respectă firul cărţii, ci o dezumanizează pe Barbara: aceasta nu este o lesbiană în căutarea unei relaţii, şi nici n-o şantajează pe Sheba, pentru a-i permite accesul la viaţa sa. Încă o dată, cartea bate filmul, dacă mă întrebaţi pe mine! 😉

Citatul de la final e unul edificator pentru drama Barbarei când află că, de fapt, fiind confidenta Shebei, nu era o persoană importantă, ci mai degrabă era o supapă la care Sheba apela, pentru că, bineînţeles, confesiunea face bine sufletului. Citiţi cartea! E o relatare frumoasă, cu puternice accente psihologice!

„Nu era doar nebunia înfricoşătoare a acţiunilor Shebei – abjecţia acestui lucru în care se băgase de bună voie – singurul lucru care mă supăra, ci era mai degrabă imensa duplicitate pe care o dăduse la iveală doar întâmplător. Vorbise despre faptul că îl înşela pe Richard, pe copii, chiar şi şcoala. Dar niciuna dintre noi nu vorbise despre cum mă înşelase pe mine. Nu-i dăduse prin minte să-şi ceară iertare şi pentru asta. Oare prietenia noastră însemna ceva pentru ea? Sau fusese o manevră de distragere a atenţiei de la bun început – un mod de a îndepărta colegii de mireasma adevăratului scandal? În toate acele luni, în care eu îmi imaginasem că suntem aşa de apropiate, ea îşi bătuse joc de mine.”

*şi-ncă o notă: citesc, în paralel, „Lolita” lui Nabokov. Ce ciudat mi-am ales să le potrivesc, sincer acum! 😆 doar că, aici nu e esenţială relaţia celor doi (o femeie în vârstă şi un minor de 16 ani), cât prietenia dintre cele două femei; în schimb, la Nabokov, unde relatarea e despre obsesia unui bărbat pentru o copilă (sau nimfetă, cum îi place lui să-i zică) e tot la persoana întâi, perspectiva este cea a subiectului implicat în acţiune – mult mai „morbidă” relatare, după mine. Dar nu-s decât la început, poate mă răzgândesc pe parcurs…

 
2 Comments

Posted by on March 22, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , ,