RSS

Monthly Archives: March 2011

Am fost şi la Toastmasters Timişoara

La două şedinţe, mai exact, şi mi-a plăcut la nebunie! 😀

Pentru că tot am avut plăcerea să stau ceva mai mult prin Timişoara, am decis ca, în prima miercuri, să mă prezint cu mare entuziasm şi la colegii de la Toastmasters. Pot să zic că-mi doresc ca şi Oradea să devină un astfel de club, pentru  că atmosfera prietenoasă şi profesionalismul de care au dat dovadă membrii Toastmasters Timişoara m-au făcut să mă simt, aş zice, ca un peşte în apă. Săptămâna trecută am avut plăcerea de-a veni în faţa auditoriului şi de-a mă prezenta, însă la şedinţa de ieri am avut ceva mai mult curaj, şi-am decis să particip şi la secţiunea de Table Topics.

Ah, da… one little detail: şedinţa de ieri s-a ţinut exclusiv în limba engleză! Timişoara Toastmasters are obiceiul de-a lansa astfel de provocări o dată pe lună (în condiţiile în care şedinţele lor se desfăşoară săptămânal), spre deliciul participanţilor. Am ascultat 3 super-discursuri: unul despre “Adventures”, al doilea a fost fascinanta poveste a ceaiului “mate” iar cel de-al treilea discurs (entertainment speech), a stârnit râsete şi reacţii care mai de care din partea noastră, când a venit vorba despre “A day in the swamp”. Felicitări tuturor vorbitorilor, a fost o seară fantastică! 🙂

Cum ziceam mai sus, mi-am făcut niţel curaj şi-am spart gheaţa la sesiunea de Table Topics. Ce presupune aceasta: Table Topics Master alege câteva subiecte pentru discursuri scurte, de 1min45sec, care nu se pregătesc de-acasă. Ce-am tras eu la sorţi suna cam aşa: “You’ve just been involved in a car crash, you’re not severely injured, and you want to get the phone no of the guy that hit you, because he’s cute”. Quite a challenge, may I add! 😀 Dar cred c-am făcut o trebuşoară onorabilă, chiar dacă a fost o cuvântare ceva mai scurtă decât trebuia.

Închei cu speranţa că voi reveni curând în sânul Timişoara Toastmasters, poate chiar în calitate de membru, nu doar de invitat! 😀

This slideshow requires JavaScript.

 

 
3 Comments

Posted by on March 31, 2011 in Timişoara - mon amour

 

Tags: , , , , , ,

Târg de handmade, la Oradea

Ştiu, ştiu… sar de la un oraş la altul mai ceva ca un cangur săltăreţ. Ieri scriam despre cât de bine e în Timişoara, însă azi revin cu gândul (fizic abia la finalul săptămânii) la Oradea: în weekend, cei de la ERA Shopping Park ne pregătesc din nou surprize-surprize. Un târg cu obiecte şi accesorii handmade, lucrate de artişti sau pasionaţi ai domeniului, printre care mă număr şi eu, în perioada 1-3 aprilie! 🙂

Da, boala asta minunată a început acum 2 ani, când, în vacanţa de după anul 2, şi într-o perioadă mai lejeră de la muncă, m-am lăsat dusă de Flavia dearest într-un magazin în care “Dude, ăia îţi vând tot ce trebuie ca să faci tu singură cercei şi chestii faine-faine şi tot ce-ţi trece prin cap!!”. N-a durat mult, şi curând mergeam pe-acolo săptămânal, că doar era foarte aproape de birou, şi numa’ bine, aveam ce face în pauza de masă. Şi de fiecare dată lăsam înc-un pic din plata mea lunară, şi mărgelele se tot împrăştiau prin camera mea de cămin, şi se tot înmulţeau, la fel şi toate cele: cleşti, aţe, sârme, beţişoare, într-o veselie! 😀

Primii cercei (căci eu doar la asta m-am rezumat, până acum, cel puţin) i-am făcut să-i dau cadou fetelor mele dragi, însă în curând am devenit extrem de egoistă, şi n-am ajuns să fac cercei ca să-i dau spre vânzare… Preferam (şi acum, de altfel) să-i dau cadou, decât să-i vând unor necunoscute… Am ajuns s-am în foarte scurt timp aproximativ 100 de perechi făcute de mine, şi ai mei râdeau de mine “Iar dai banii pe mărgele nu-ştiu-de-care, în loc să-ţi iei şi tu cele trebuincioase prin cămin… tz, tz, tz…”, da’ cum puteam eu să-i explic mamei că îi iubesc aşa de tare, şi că nu vreau să-i dau altcuiva?!… n-ar fi înţeles în veci.

Ei bine, acum, la 2 ani după începerea minunatei aventuri, am decis că e musai să mă “maturizez” emoţional: adică mă despart, încet, de cerceii minunaţi: îi duc (pe majoritatea) la vânzare, la târgul organizat de ERA Shopping Park. Nu voi fi singură, alături de mine se va afla o altă prietenă, Alina, care pierde şi ea vremea cu astfel de nimicuri fermecătoare.

So, ladies, ne vedem în week-end, la târg! O zi minunată s-aveţi! 🙂

PS: mai jos – un mic preview cu “copiii mei” 😉

This slideshow requires JavaScript.

 

 
4 Comments

Posted by on March 30, 2011 in Evenimente, Oradea, te iubesc!

 

Tags: , , , , , , , ,

Scârţ, loc lejer

Sincer, când am auzit pentru prima oară de aşa-numitul bar “Scârţ, loc lejer”… ei bine, am cam strâmbat din nas. Nu ştiam la ce să mă aştept, nu văzusem poze, doar că lumea din Timişoara (OK, studenţii mai bine zis) nu contenea să vorbească de Scârţ. Atâta scârţâială-n sus, scârţâială-n jos, şi la un moment dat, curiozitatea a învins şi n-am mai avut altă scăpare – deşi era la 2-3 minute de locul unde stăteam eu, la vremea aceea.

E o casă, într-o zonă minunată a Timişoarei (cartierul Bălcescu, mai exact), pe strada Zoe. De-afară nu pare cine ştie ce, şi dacă n-ai şti că înăuntru e oaza aceea minunată de artă, mai că ţi-ar veni să treci indiferent pe lângă. Bun, şi-am intrat, dusă fiind de o prietenă care mai fusese pe-acolo. Am nimerit casa, am intrat în curte, nimic deosebit… Apoi am deschis uşa: and then it all came tumbling upon me. N-am ştiut unde să mă uit mai bine, ce colţ să aleg, pe ce detaliu să-mi fixez privirea. Nu puteam decât să stau cu gura căscată, şi să tot exclam: “ce faaain, mamă cât e de faaain!! Io nu mai plec de-aici!”. Şi n-am mai plecat. Decât târziu, când m-am mutat înapoi, acasă. Şi sufăr de dorul Scârţului, ceva de speriat… Vreau şi eu un loc aşa frumos, în Oradea, dacă nu cer prea mult! 🙂

Scârţ, casa teatrului de garaj şi curte Auăleu, e locul acela magic pe care nu vrei să-l părăseşti. Mai ales când îl vedeai pe Pampon (câinele foarte lejer, şi el, al casei) sau pe micuţul Petic, alergând de zor prin casă şi socializând cu lumea. Apoi, se-ntâmplă lucruri foarte frumoase acolo: concerte de jazz, lansări de carte, proiecţii de film şi evident – piesele de teatru ale trupei Auăleu. Are şi-o grădină, Scârţul. Care are hamacuri, şi butuci pe care să te-aşezi, şi copaci bătrâni, şi flori – care mai de care, şi viţă de vie, şi-un aer boem ce te pătrunde. Ah, dac-ajungeţi pe-acolo, musai să încercaţi zeama fructiferă, sau ceaiul la halbă, şi cocktail-urile casei, neapărat! 😀

Vă las c-o galerie foto destul de recentă… şi cu invitaţia de-a descoperi Scârţul, dacă se-ntâmplă să treceţi într-o bună zi prin Timişoara, şi căutaţi un loc fain unde să vă petreceţi timpul! 😉

This slideshow requires JavaScript.

 
5 Comments

Posted by on March 29, 2011 in Timişoara - mon amour

 

Tags: , , , , , , ,

Bye-Bye

Săptămâna aceasta, lumea artei a suferit două pierderi semnificative, aş spune.

Mai întâi, a venit cutremurătoarea veste de la Timişoara: Ioan Strugari (sau Uţu, cum îi spuneau prietenii), actor la Teatrul Naţional din Timişoara, a murit la vârsta de doar 29 de ani, în urma unui stop cardiac. O pierdere imensă pentru lumea culturală timişoreană, şi pentru teatru. Şi eu, care tocmai ce-l admirasem în spectacole precum “Bye-Bye America” sau “Trei surori”… Dumnezeu să-l odihnească!

Tot un deces, şi tot în lumea artei, însă în lumea cinematografiei, de data asta: s-a stins din viaţă Elizabeth Taylor. Diva cu ochi violeţi a încetat din viaţă la vârsta de 79 de ani. Şi pentru că e una dintre actriţele mele preferate… ei bine, am zis că vreau să mi-o amintesc prin cele mai bune roluri ale sale, deci ce merge mai bine decât un maraton de filme?

Am început cu un film care nu mai are nevoie de nicio prezentare: Who’s Afraid of Virginia Woolf?, în care joacă alături de fostul ei soţ, Richard Burton. Şi ce rol face!! Nu-i de mirare c-a luat Oscar-ul pentru interpretarea ei magnifică. Apoi, nu se putea să lipsească unul dintre filmele mele preferate, şi anume: Cat on a Hot Tin Roof, un alt mare rol de-al ei, ca soţia frustrată a lui Paul Newman. Iar la final am păstrat un alt film de zile mari: The Taming of the Shrew: faimoasa piesă a lui Shakespeare în viziunea lui Franco Zeffirelli, cu o Elizabeth Taylor magnifică şi un Richard Burton (din nou :D).

O duminică plăcută tuturor… eu mă mai pun la nişte filme. 🙂

 
Leave a comment

Posted by on March 27, 2011 in Film. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , ,

Schimb de Cărţi, ediţia Martie

Heya, everybody!! 😀

După cum bine anticipaţi, a venit vremea ediţiei Schimb de Cărţi, din luna martie. Întâlnirea va avea loc duminică, 27 martie, la Crema Cafe, de pe Str. Nicolae Jiga (fosta Castanilor), cu începere de la ora 3.

Pentru că eu voi fi absentă de data asta (sunt în Timişoara, la alte soiuri de evenimente, care mai de care…), rog pe cei care vor participa să-mi dea şi mie de veste ce s-a mai întâmplat nou, ce cărţi s-au adus, care e situaţia cu cărţile mele din circuit, etc. Ah, şi bineînţeles, faceţi cât mai multe poze! 😀

Ne vedem în aprilie, deci! Salutări din Timişoara, prieteni schimbători de cărţi! Vă las c-o piesă de bună-dispoziţie, că şi-aşa e un soare fain de tot afară! 😀

 
7 Comments

Posted by on March 24, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , , , , ,

Positive Breakfast

Cel mai fain mod de a începe o dimineaţă de miercuri: o întâlnire cu prieteni la Positive Breakfast! 🙂

Iniţiativa prietenei mele din Timişoara, Raluca Moisi, a luat o amploare fantastică. În fiecare miercuri, începând cu ora 9, la Starbucks în Iulius Mall, oameni dornici de a începe ziua cu o atitudine pozitivă, cu zâmbetul pe buze şi într-o ambienţă foarte friendly vin la Positive Breakfast. Un prilej bun de a face inclusiv networking, de a auzi poveşti de viaţă şi experienţe de afaceri minunate, din care toţi putem învăţa foarte multe lucruri utile.

Azi, de exemplu, cineva a pus pe masă biografia lui Richard Branson, şi ne-a povestit câte puţin despre aceasta. Fantastic!! Am mai aflat şi despre o carte pe care trebuie s-o lectureze orice om din vânzări, despre “Cel mai vestit vânzător din lume”, a lui Og Mandino (pe care, apropo, vreau s-o “fur” şi eu cât de curând…); apoi ne-a povestit cineva despre seminarul Soniei Choquette, (şi am şi pus mâna pe-o carte de-a ei: “Răspunsul este simplu: Iubeşte-te pe tine însuţi”), deci o experienţă faină, alături de oameni care au, într-adevăr, o atitudine pozitivă! 🙂 Iar diseară, ca să pun “capac” cum trebuie acestei zile mirobolante: taramtamtam: particip la şedinţa Toastmasters Timişoara! 😀

O zi plină în faţă, şi e abia ora 14! 😀 Prieteni, o zi faină-faină s-aveţi! 😉

Vă las cu melodia care merge acum, în Starbucks, în timp ce scriu despre toate astea…

 

 
4 Comments

Posted by on March 23, 2011 in Evenimente, Timişoara - mon amour

 

Tags: , , , , , , , ,

Recenzie de carte: Jurnalul unui scandal

Titlu original: Notes on a Scandal

Autor: Zoe Heller

Naţionalitate: britanică

Ecranizare: Notes on a Scandal (2006)

De acelaşi autor: Everything You Know, The Believers

O carte tulburătoare, cam aşa aş cataloga “Jurnalul unui scandal”. Cartea tinerei Zoe Heller a câştigat un Booker Prize, şi reprezintă, după cum spune şi titlul, o relatare personală (un jurnal, dacă vreţi), a unei fapte imorale.

În Anglia secolului XXI, o profesoară de vârstă medie are o legătură amoroasă cu un elev. Profesoara de olărit Sheba Hart este nouă într-ale predatului – măritată încă de tânără cu un fost profesor de-al ei, care i-a făcut repede doi copii, aceasta a abandonat multă vreme ideea de-a avea o carieră, până când, în jurul vârstei de 35 de ani decide să facă ceva cu timpul ei. În noua şcoală este drăguţă cu toată lumea, însă chiar de la început atrage privirile unei profesoare în vârstă, Barbara Covett, care doreşte cu o ardoare obsesivă să-i fie prietenă. Chiar dacă Sheba nu se apropie de nimeni în mod special, Barbara îşi face un soi de vânătoare personală pentru a-i deveni apropiată. Între timp, unul dintre elevii pe care-i supraveghează Sheba la orele de detenţie, Steven Connoly, îi atrage din ce în ce mai mult atenţia, şi o caută şi acesta după ore, în atelierul ei de olărit, până când Sheba, fie din amuzament, fie din joacă, îl lasă s-o sărute. Lucrurile progresează rapid, cei doi încep o aventură, iar singura care reuşeşte să se infiltreze este Barbara, care îi va rămâne alături, până la urmă, în toată povestea ce va urma. Evident, după un timp se află de aventură, este implicată poliţia iar Sheba este arestată, însă este fascinant de urmărit modul în care Barbara reuşeşte să rămână mereu cea în picioare, pilonul Shebei, fie că e pe merit sau nu.

Cartea este relatată din perspectiva Barbarei, şi sunt prezentate două planuri temporale: primul capitol descrie scurt cadrul: cele două împart acum o casă, şi sunt în aşteptarea procesului Shebei, iar mai apoi, în povestire, sunt alternate cele două planuri: cel al prezentului, cu problemele celor două femei (între timp, Barbara şi-a pierdut şi ea slujba de la şcoală, iar pe Sheba a dat-o soţul său afară din casă, astfel că cele două ajung să ceară milă unui frate al Shebei, neavând siguranţa unui adăpost) şi cel al trecutului, văzut însă prin spectrul Barbarei.

Mi-a plăcut foarte mult stilul în care e scrisă cartea, pentru că tot ceea ce pune Barbara pe hârtie este relatat cu atâta meticulozitate, şi totul din dorinţa bolnavă de a-i fi alături Shebei, şi de-a o ajuta.

Ah, şi încă o precizare: filmul nu prea are nimic de-a face cu cartea. Da, actriţele fac nişte roluri formidabile, doar vorbim despre două laureate ale Academiei, însă nu respectă firul cărţii, ci o dezumanizează pe Barbara: aceasta nu este o lesbiană în căutarea unei relaţii, şi nici n-o şantajează pe Sheba, pentru a-i permite accesul la viaţa sa. Încă o dată, cartea bate filmul, dacă mă întrebaţi pe mine! 😉

Citatul de la final e unul edificator pentru drama Barbarei când află că, de fapt, fiind confidenta Shebei, nu era o persoană importantă, ci mai degrabă era o supapă la care Sheba apela, pentru că, bineînţeles, confesiunea face bine sufletului. Citiţi cartea! E o relatare frumoasă, cu puternice accente psihologice!

„Nu era doar nebunia înfricoşătoare a acţiunilor Shebei – abjecţia acestui lucru în care se băgase de bună voie – singurul lucru care mă supăra, ci era mai degrabă imensa duplicitate pe care o dăduse la iveală doar întâmplător. Vorbise despre faptul că îl înşela pe Richard, pe copii, chiar şi şcoala. Dar niciuna dintre noi nu vorbise despre cum mă înşelase pe mine. Nu-i dăduse prin minte să-şi ceară iertare şi pentru asta. Oare prietenia noastră însemna ceva pentru ea? Sau fusese o manevră de distragere a atenţiei de la bun început – un mod de a îndepărta colegii de mireasma adevăratului scandal? În toate acele luni, în care eu îmi imaginasem că suntem aşa de apropiate, ea îşi bătuse joc de mine.”

*şi-ncă o notă: citesc, în paralel, „Lolita” lui Nabokov. Ce ciudat mi-am ales să le potrivesc, sincer acum! 😆 doar că, aici nu e esenţială relaţia celor doi (o femeie în vârstă şi un minor de 16 ani), cât prietenia dintre cele două femei; în schimb, la Nabokov, unde relatarea e despre obsesia unui bărbat pentru o copilă (sau nimfetă, cum îi place lui să-i zică) e tot la persoana întâi, perspectiva este cea a subiectului implicat în acţiune – mult mai „morbidă” relatare, după mine. Dar nu-s decât la început, poate mă răzgândesc pe parcurs…

 
2 Comments

Posted by on March 22, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , ,

O săptămână de Timişoara

Pentru că dorul e prea mare. Pentru că trebuie să-mi văd fetele. Pentru că n-am mai fost de 7 luni, şi se simte. Pentru că e musai să mai dau pe gât o bere în Happy sau o shaorma de la arabii din complex. Şi pentru că urmează un week-end cu mega-evenimente!! 😀

Pentru toate astea de mai sus, şi multe altele, ei bine: mă duc la Timişoara! Încă n-am decis: tren sau maşină, but who cares?! Atâta m-am tot pregătit, că acuma-s în stare să merg şi pe jos, dacă trebe!! 😀

Oh, şi-abia aştept să ajung… să revăd complexul, şi Unirii, şi Opera, şi Catedrala, şi magnoliile, şi Bega, chiar şi Politehnica aia căcănie, a cărei culoare îmi displăcea profund ori de câte ori treceam pe-acolo, şi toate-toate locurile mişto pe care le-am descoperit. Ah, şi Scârţ. Cred că vreo 2-3 zile o să-mi pun cortul în grădina celor de la Auăleu 😀

Evenimentele care urmează să aibă loc la Timişoara sunt dintre cele mai deosebite: vineri şi sâmbătă seara sunt 2 concerte foarte faine: în cadrul Festivalului Zilelor Basarabiei îi vom vedea/asculta pe cei de la Snails, Paralela 47, Travka şiii… drumroll… ALTERNOSFERA!! Atâta muzică bună, şi toate concertele la un preţ derizoriu: 10 lei intrarea; evenimentele vor avea loc în club Daos.

(Până atunci, tot cu Travka şi Alternosfera la atac… le-am şi pus pe repeat albumele!! :D)

Apoi, pentru că în 27 martie e ziua internaţională a teatrului, Teatrul Thespis al Casei de Cultură a Studenţilor din Timişoara ne aşteaptă la mega-evenimentul: 24 de h de TEATRU!! Tradiţia începută în 2003 de Teatrul Studenţesc Thespis de a celebra ziua teatrului printr-un maraton care ţine 24 de ore, continuă şi în acest an. Manifestarea va începe sâmbătă, 26 martie, la ora 24, şi va dura până duminică, 27 martie, la aceeaşi oră, la Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara, în studioul de teatru 202 “Lelu Bihoi” şi clubul festivalului 203. Pe modelul de succes al ediţiilor precedente, Teatrul Thespis, împreună cu invitaţii săi – Teatrul Podul din Bucureşti, Teatrul Skepsis din Alba-Iulia, The Serious Road Trip, Heavenly Hell, catedra de teatru din Timişoara şi magicianul Claudiu Gheorghe – va oferi spectacole, workshop-uri de actorie, jonglerie şi manipulare de obiecte, proiecţii de spectacole, precum şi concerte de calitate, susţinute de Sonatic, Phaser şi Nu & Apa Neagră. Ah, şi încă o chestie: ediţia din acest an are o steluţă caritabilă: Ema este fetiţa unei colege vechi din acest teatru studenţesc, regizoare a nenumărate spectacole, fetiţa suferind de nefroblastom, mai pe româneşte tumoră la un rinichi. Costul unei asemenea operaţii, ce se va efectua într-un spital din Paris, ajunge la 60.000 de euro…

Donaţii se pot face la faţa locului sau în conturile specificate mai jos:

Andreea Corina Duţeanu
RO11 BACX 0000 0002 1645 3000 în lei
RO04 BACX 0000 0002 1645 3320 în euro
UniCredit Tiriac Bank

So… uraţi-mi drum bun, şi distracţie faină… şi promit că mă-ntorc cu poze şi poveşti fabuloase! 😀

 
10 Comments

Posted by on March 21, 2011 in Evenimente, Timişoara - mon amour

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , ,

Proiectul Julie/Julia

E o zi normală de sâmbătă… doar că plouă. Plouă de câteva zile, deja. Şi ce merge mai bine, decât să stai în casă, şi să faci un maraton de filme faine-faine? Mai întâi, filmele de la Nordic Film Fest; apoi, aseară, am ajuns să vizionez “The Jane Austen Book Club“, pentru că-s mega-fan Jane Austen, iar azi, de dimineaţă, am început cu “Julie & Julia” – pe care-l mai văzusem o dată, însă deh, dacă mi-a plăcut foarte mult, nu mă deranjează să-l revăd, îmi face plăcere, chiar! 🙂

Filmul e bazat pe 2 poveşti de viaţă reale: Julie, o funcţionară neînsemnată, care locuieşte în New York-ul anilor 2000, are o criză existenţială, şi încearcă să descopere care e adevărata sa vocaţie – cu ajutorul unei cărţi de bucate care-a revoluţionat America. Julia, o soţie de funcţionar american delegat în Franţa, nu-şi găseşte, nici ea, locul, şi decide să ia lecţii de gătit în Parisul anilor ’50, când bucătăria era dominată, practic, de bărbaţi… de-aici, până la redactarea manualului ce va sta în fiecare casă din America… n-a mai fost decât un singur pas! 😀

Julie începe astfel “The Julie/Julia Project”: va găti cele 536 de reţete din cartea magică, pe parcursul unui an întreg, riscând, după cum recunoaşte chiar ea, cu mult umor, căsnicia, locul de muncă, bunăstarea pisicii ei şi chiar şi sănătatea sa psihică… Ea-şi face şi un blog, care poartă numele acestui proiect, alegându-şi ca moto cuvintele folosite de Julia în cartea sa (Mastering the Art of French Cooking): “Nobody here but us servantless American cooks…” blog care e foarte drăguţ, am început să-l citesc şi eu de ceva vreme, şi cred că oricare dintre noi, femeile, s-ar regăsi cu uşurinţă în pantofii lui Julie.

Blogul e fain de tot, poveştile celor două femei: fantastice!… ce mai, filmul e unul de (re)văzut! Amy Adams e foarte drăguţă, iar despre Meryl Streep – nu cred că mai are rost să menţionez ceva – o întruchipează extrem de natural pe celebra Julia Child! Ah, şi-ncă o menţiune: faceţi bine şi mâncaţi înainte de-a viziona filmul! Altfel, o să se lase cu nişte pofte de pofte! 🙂

Bon apetit!

 
4 Comments

Posted by on March 19, 2011 in Film. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , , , ,

După Ziua 1 de Nordic Film Fest

Ca s-o zic pe româneşte, păi mi-a plăcut foarte mult!… OK, a sunat aiurea, dar nu cred că aveam aşteptări foarte mari de la festival, sau de la filme – despre care n-am avut idee că sunt mega-premiate pe la festivaluri europene (acesta a fost unul dintre criteriile de selecţionare!). Bun… Caravana asta de la Metrion a pornit din Bucureşti, se opreşte şi la Oradea, iar destinaţia finală este Clujul. Iniţiativă faină, e bine că în sfârşit se încearcă plasarea oraşului nostru pe harta evenimentelor culturale din ţară, deci… la mai mare! 😀

Despre filmele de ieri: două drame – Nothing Personal şi De Ofrivilliga (Involuntary).

Primul mi-a plăcut surprinzător de mult: Anne, o femeie aparent banală, îşi lasă în urmă viaţa din Amsterdam (după ce-şi vinde lucrurile) şi decide s-o ia hai-hui prin Irlanda, în insula Connemara. Duce o existenţă solitară prin peisajul fabulos al insulei, până când întâlneşte un pustnic. Acesta o ia să muncească pentru el, hrănind-o, în schimb, iar treptat cei doi ajung să aibă un fel de “relaţie”. Zic un fel pentru că prima regulă a ei e să nu ştie nimic despre el. El nu are voie să-i pună întrebări (cel ce încalcă pactul trebuie să cânte! ;)), nu-i cunoaşte numele decât târziu, când îi scotoceşte prin buzunare. O relaţie bizară, dar parcă totul avea sens pe ecran. Mi-a plăcut la nebunie! Trailerul îl aveţi aici.

 

Cel de-al doilea… well… un fel de colaj cu povestioare, petrecute în Suedia: un grup de petrecăreţi (all male) pleacă într-un fel de excursie în natură – şi lucrurile iau o întorsătură cam comică, mi s-a părut mie; un şofer de autocar, căruia i s-a defectat ceva la geamul din baia vehicolului refuză să-şi ducă clienţii la destinaţie până când vinovatul nu-şi recunoaşte fapta (nu mai e nevoie să precizez că evident nu cel real iese la iveală); nişte fete tinere descoperă alcoolul, cu consecinţe destul de dramatice, însă nu suficiente ca să le facă să nu mai încerce a doua oară; o tânără profesoară are probleme cu menţinerea controlului şi a relaţiilor fragile dintre ea şi elevi sau profesorii din cancelarie; un grup de pensionari sărbătoresc o aniversare, când un accident nefericit îl lasă pe unul dintre protagonişti cu răni destul de grave. Nu pot să zic c-a fost rău, dar nu m-a dat pe spate. Majoritatea poveştilor ăstora le am şi aici, la o aruncătură de băţ, trebuie doar să ies din casă. Probabil asta şi face parte din frumuseţea filmului: poveşti reale, cu oameni reali, nimic fantastic. Trailer: aici. Ah, şi-l puteţi revedea mâine seară, de la 20:30.

Ce să vă mai zic… Ziua 1 mi-a plăcut… acum aştept ziua 2! Programul îl aveţi aici! Vizionare plăcută şi week-end fain! 🙂

PS: Vă las c-o bucăţică muzicală nordică, una dintre artistele mele preferate! Enjoy! 😉

 
2 Comments

Posted by on March 18, 2011 in Film. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , , ,