RSS

Tag Archives: citat

Recenzie de carte: Colecţionarul de oase

Titlu original: The Bone Collector

Autor: Jeffery Deaver

Naţionalitate: americană

Ecranizare: The Bone Collector (1999)

De acelaşi autor: aoleu, ăsta a scris la cărţi, nu glumă: colecţia Lincoln Rhyme, John Pellam, Rune Trilogy, Kathryn Dance, etc.

În sfârşit, noroc cu weekend-ul departe de oraş, c-am reuşit şi eu să termin o carte nouă (mea culpa, am un orar al naibii de încărcat, chiar şi-n vacanţă). Cartea asta a căzut în mâna mea datorită prietenei mele de la Librăria Gutenberg şi a binecunoscutelor “REDUCERI”: am prins-o la doar 10 lei. Mărturisesc c-am cumpărat-o doar pentru că văzusem filmul, şi eram curioasă. N-am citit foarte multe thriller-uri la viaţa mea, deci nu ştiu cât de competentă e analiza mea, dar iat-o.

Lincoln Rhyme e un criminalist fantastic, dar care, în urma unui accident în timp ce investiga locul unei crime, a rămas tetraplegic, condamnat să trăiască într-un pat pentru tot restul vieţii. Deşi retras din poliţie şi cu inteţia de a se sinucide (asistat, căci acum nu poate să-şi folosească decât capul şi gâtul), un caz aparte care îi este atribuit îl face să-şi amâne decizia: un nebun răpeşte oameni din NY, pe care-i omoară în condiţii care mai de care mai oribile. Ajutat în anchetă de o poliţistă sexy (cum altfel), care ajunge din întâmplare la primul loc al crimei, Amelia Sachs, şi beneficiind de o echipă de specialişti care muncesc din dormitorul lui, Rhyme va trebui să penetreze mintea bolnavă a criminalului obsedat de New York-ul anilor 1900 şi de un faimos criminal în serie, care-a fost poreclit Colecţionarul de oase.

Cartea aceasta am citit-o dintr-o răsuflare, deşi are peste 500 de pagini. Merge foarte rapid, şi e captivantă – eu am devorat-o, pur şi simplu, pentru că mi-a plăcut subiectul (nu degeaba am fost la fel de prinsă şi de serialul CSI:NY). Are termeni tehnici, date reale, poveşti interesante, istoria oraşului meu preferat – astfel că mie mi-a plăcut. Cum ziceam, neavând foarte multă experienţă cu cărţile de acest gen, n-aş putea să spun că e genială sau proastă rău – şi aici e şi treaba cu “de gustibus…”. Dar dacă sunteţi pasionaţi ai acestui gen, n-are cum să nu vă placă! 🙂

“Carnea îmbătrâneşte şi poate fi lipsită de forţă […]. Oasele sunt cea mai puternică parte a corpului. Oricât de vârstnică ne-ar fi carnea, oasele ne sunt mereu tinere. Mi-am propus un ţel nobil şi nu pricep de ce i s-ar putea opune cineva. Le-am făcut tuturor un bine. Acum sunt nemuritori. I-am eliberat. I-am curăţat până la os.”

PS: cartea aceasta e prima din seria “Lincoln Rhyme”, dintr-un total de 9 titluri.

 
2 Comments

Posted by on August 8, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , , , , , ,

Recenzie de carte: Femeia comestibilă

Titlu original: The Edible Woman

Autor: Margaret Atwood

Naţionalitate: canadiană

Ecranizare: nu există

De acelaşi autor: Surfacing, Lady Oracle, Life Before Man, Bodily Harm, The Handmaid’s Tale, Cat’s Eye, The Robber Bride, Alias Grace, The Blind Assassin, Oryx And Crake, The Penelopiad, The Year of the Flood.

Aceasta este prima carte scrisă de celebra romancieră canadiană Margaret Atwood, şi totodată prima carte pe care o cumpăr şi o citesc eu de la ea.

Întâmplarea a făcut ca publicarea acestei cărţi să coincidă cu mişcarea feministă din America, astfel că a fost încadrată în literatura feministă, însă Margaret Atwood precizează, în prefaţă, că n-a fost deloc intenţia ei să lanseze mişcarea feministă în literatură. E ciudat cum apar coincidenţele în istorie, dar poate că această carte a fost scrisă la momentul potrivit! 😉

Eroina lui Atwood, Marian McAlpin, e o femeie necăsătorită, care are o slujbă mediocră (e operator la o companie care face studii de piaţă, înconjurată în birou doar de femei), locuieşte într-un apartament închiriat alături de o colegă cam excentrică – şi o proprietăreasă şi mai şi – şi are un iubit, pe Peter, care are toate şansele să fie un avocat promiţător. Într-o criză existenţială (deoarece toţi prietenii lui s-au căsătorit, şi el a rămas ultimul) Peter o cere în căsătorie pe Marian, şi aceasta acceptă, convinsă de alegerea ei potrivită. Însă, surpriză!, subconştientul său va fi cel ce-o sabotează: după câteva escapade din mijlocul unor întâlniri cu prietenii în care nu se simte deloc în apele sale, constată cu stupoare că nu mai poate mânca. La început, a fost doar file-ul de vită, excelent gătit într-un restaurant ales. Apoi carnea de miel, cea de porc, şi toate celelalte. Un pasaj deosebit de amuzant e cel în care-şi dă seama că stomacul său nu vrea să înghită nici măcar un ou (imaginea perfect redată de către scriitoare a lui Marian care, spăşită, mai taie un aliment de pe lista celor netolerate de stomacul ei – e de-a dreptul deosebită). Decisă să-şi recapete controlul asupra vieţii (şi asupra stomacului, bineînţeles), ea va avea nişte momente de “rebeliune”, care vor culmina cu recăpătarea libertăţii şi, implicit, pofta de mâncare de dinainte! 🙂

Consumerismul, mişcarea feministă, dietele, toate se împletesc într-un stil foarte uşor de “digerat”. Cum ziceam, e doar primul roman al lui Margaret Atwood care-mi pică în mână, şi m-a surprins faptul că se citeşte extrem de repede: deşi are aproximativ 400 de pagini, l-am dat gata în 3 zile! Îl recomand tuturor domnişoarelor care au poftă de o lectură spumoasă şi amuzantă. Enjoy! 😉

“They had been pathetically eager to have the wedding in the family church. Their reaction though, as far as she could estimate the reactions of people who were now so remote from her, was less elated glee than a quiet, rather smug satisfaction, as though their fears about the effects of her university education, never stated but aways apparent, had been calmed at last. They had probably been worried she would turn into a high-school teacher or a maiden aunt or a dope addict or a female executive, or that she would undergo some shocking physical transformation, like developing muscles and a deep voice or growing moss.”

 
1 Comment

Posted by on July 5, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , , , ,

Recenzie de carte: Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

Titlu original: On Seeing and Noticing

Autor: Alain de Botton

Naţionalitate: elveţiană

Ecranizare: nu există

De acelaşi autor: On Love, The Romantic Movement, Kiss & Tell, How Proust can change your Life, The Consolation of Philosophy, The Art of Travel

Azi o să vă povestesc chiar despre cartea pe care am ales-o ca titlu pentru blog, acum câteva luni, când am decis să-ncep aventura wordpress. E o carte uşurică (abia dac-are 100 de pagini), micuţă, cu scris mare, pe care-o dai garantat gata în câteva ore (maxim 3). O culegere de eseuri despre lucruri plictisitoare, aşa cum o zice şi titlul.

Toate scrierile sunt trecute prin filtrul unui bărbat necăsătorit, care speră să-şi întâlnească marea dragoste, însă care nu se poate abţine de la a nu diseca toate întâmplările şi de-a încerca să găsească o soluţie raţională la problema lui. Ne povesteşte despre picturile lui Edward Hopper, despre tristeţea pe care acestea o transmit, despre aeroport (locul ideal atunci când te plictiseşti – mergi şi admiri baletul secret al acestuia), mersul la grădina zoologică de unul singur, adult neînsoţit de un copil, cum ne-am aştepta, sau frumuseţea ascunsă a oraşului său, Zurich. E o lectură plăcută, despre cotidian, o mică doză de scriere realistă, pe care v-o recomand cu drag.

Vă las cu un citat din capitolul “Despre autenticitate” (idei pe care le veţi regăsi şi-n “Eseuri de îndrăgostit”):

“Una din ironiile iubirii ar fi că cel mai uşor e să-i seduci convingător pe cei faţă de care te simţi cel mai puţin atras, intensitatea dorinţei fiind incompatibilă cu indiferenţa necesară, atracţia stârnind un sentiment de inferioritate în comparaţie cu perfecţiunea asociată persoanei iubite.”

Lectură uşoară! 😉

 
6 Comments

Posted by on June 26, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , , , ,

Schimb de Cărţi, Ediţia Iunie

Iată c-a venit timpul pentru ultima ediţie dinainte de vacanţa mare! 🙂

Sunteţi rugaţi (participanţii obişnuiţi) să aduceţi toate cărţile luate de la Schimb de Cărţi, pentru ca Lili să le noteze în agendă, pentru vacanţă!

Aşadar, ne vedem la o ediţie specială de Schimb de Cărţi Oradea, pentru că în curând vine şi ziua mea şi a Alinei – ca doi (d)răcuşori drăguţi ce suntem o să v-aducem bombonici, să plecaţi îndulciţi în vacanţă! 😉

Ne vedem în clasicul loc: Restaurant Crema, pe str. Nicolae Jiga, nr. 48, cu începere de la ora 15! La bună vedere! 😀

 
Leave a comment

Posted by on June 23, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , , , ,

Recenzie de carte: Ani de aşteptare

Titlu original: Onnazaka

Autor: Fumiko Enchi

Naţionalitate: japoneză

Ecranizare: nu există

De acelaşi autor: Cuvinte ca vântul, Comorile cerului şi ale mării, Primăvara şi toamna, Măştile, Ceaţa.

Pe cartea asta am pus mâna întâmplător, la ultima ediţie de Schimb de Cărţi, din pricina noii pasiuni pentru literatura japoneză care mi s-a năzărit de pe la începutul anului. Cartea e subţirică, şi te prinde repede în iţele sale. Unde mai pui şi că scriitoarea japoneză a fost recompensată cu Premiul Noma în 1957 (distincţie deosebit de importantă în Japonia).

Povestea o are în centrul ei pe Tomo, tânăra soţie a unui demnitar japonez care e trimisă în Tokyo cu o misiune: să-i găsească lui Yukitomo o metresă tânără, care să-i fie acestuia pe plac. Oricât de revoltătoare pare această idee în ochii unui occidental, în Japonia secolului 19 aceste ordine nu se discută, ci se execută, iar codul manierelor spune clar că o femeie trebuie să fie mereu fidelă şi să-şi respecte soţul, în vreme ce acestuia i se permite să calce strâmb (chiar şi în văzul lumii). O misiune aproape imposibilă, pe care însă Tomo o duce la bun sfârşit, chiar dacă în interior e măcinată de sentimente care mai de care contradictorii. Rând pe rând, ea va vedea cum se derulează femeile prin viaţa bărbatului ei, pe care ajunge să nu-l mai iubească apoi, însă faţă de care simte acum un dispreţ şi-o dorinţă de răzbunare. Firava Suga (prima metresă din Tokyo), apoi Yumi cea băieţoasă şi chiar şi propria noră, Miya, trec prin patul lui Shirakawa, spre disperarea şi umilinţa care nu fac decât s-o întărească şi mai mult pe Tomo.

Rece în relaţiile cu copiii (Etsuko, care tânjeşte după afecţiunea mamei sau a tatălui, ignorată de ambii şi Michimasa – un bădăran crescut la ţară, de către bunici, care a devenit un tânăr cu comportament brutal şi total neadecvat), devotată până peste puteri soţului şi figură maternă pentru tinerele ce-au fost aduse în casă, spre a fi sacrificate pe altarul căsniciei cu Shirakawa, Tomo îşi poartă crucea cu îndârjire şi cu speranţa că sacrificiile ei n-au fost în zadar.

Romanul se încheie brusc cu Tomo, aflată pe patul de moarte, moment în care-şi permită să dea dovadă de primul (şi de altfel unicul) moment de slăbiciune din viaţa ei. O răzbunare dulce-amăruie i se permite muribundei, singura ei clipă de glorie dintr-o viaţă plină de durere. E o poveste de viaţă care merită citită, fie şi numai pentru stilul în care autoarea japoneză ştie să amestece cuvintele într-un tablou deosebit.

“Faptul că-şi luase prea în serios rolul de soţie îi dădea un aer grav pentru vârsta ei. Fără de-a fi de o frumuseţe răpitoare, arăta bine şi se îngrijea mai mult decât majoritatea femeilor. Temeinicia în tot ce făcea şi tăria de a-şi înfrâna sentimentele o privaseră pesemne de voluptatea firească pentru femeile în floarea vârstei. Pe Shirakawa îl uimea că o soţie mai tânără cu zece ani se comporta ca o soră mai mare.”

 
Leave a comment

Posted by on June 15, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , ,

(Încă) 3 recomandări franţuzeşti

Pentru că m-am apucat săptămâna trecută să recomand nişte filme franţuzeşti pe care le văzusem, şi de care-am fost teribil de încântată, continui şi săptămâna asta cu nişte recomandări cineaste. Avusei, ce-i drept, prea mult timp la dispoziţie, şi m-a lovit dorul de maratoane de filme franţuzeşti. Iată ce-am vizionat:
PS: ca să nu fie loc de îndoială, toate filmele-s cu Romain Duris, păpuşa masculină franceză de care-mi place mai nou. 😆

1. L’arnacoeur (The Heartbreaker – 2010)

Pe filmul ăsta mi s-a pus pata de ceva vreme, însă am tot uitat de el. Mă bucur c-am avut în sfârşit vremea să-l bifez de pe listă: să nu vă aşteptaţi la multe. E un film uşurel, de concediu, cu un Romain Duris în floarea vârstei şi a potenţei, ce mai, fetele or să saliveze după el pe parcursul filmului! Cam despre ce-i vorba: domnul în cauză, Alex Lippi, are o afacere împreună cu sora şi cumnatul: amorez profesionist, cuceritor de doamne. Desparte cupluri dar numai în cazul în care femeia e cu-adevărat nefericită. Avem şansa să-l vedem la treabă, şi face o treabă bună. Provocarea cea mai nouă vine din partea unui tată, care vrea să-şi despartă fiica înstrăinată de “Prinţul englez” cu care aceasta vrea să se mărite. Evident că-i şi-o cursă contra-cronometru, nunta se ţine-n 10 zile, el tre’ să intre pe sub pielea fetii cât mai iute. Fata, care e jucată de altă icoană a cinema-ului francez (mai cunoscută recent ca mama copiilor lui Depp), the one and only: Vanessa Paradis. Unde mai pui şi o grămadă de scene de remake după Dirty Dancing (filmul ei preferat, cu care Alex tre’ s-o dea pe spate…) ei bine, ai reţeta perfectă a unei love-story holywoodiene, da’ cu cuvinte franţuzeşti. Mie mi-a plăcut! 🙂

2. L’auberge espagnole (2002)

Un foarte tânăr şi timid Romain Duris joacă în acest film, recomandat tuturor studenţilor în mod special. Xavier, un student la economie din Paris acceptă să meargă un an în Spania, cu o bursă Erasmus, ca mai apoi să se angajeze într-o companie şi să facă pentru tot restul vieţii aceleaşi treburi de rahat. Îi zice “pa-pa” iubitei (o Audrey Tautou şi ea tânără foarte), cu promisiunea că se vor revedea curând, şi off we go to Barcelona! Ajunge să se împrietenească cu un cuplu de francezi ce locuiesc acolo, şi-ncepe peripeţiile căutării de chirie. Întâmplător dă de un grup de studenţi veniţi tot cu Erasmus, un amestec de culturi care mai de care (britanica Wendy, Alex – italianul, o belgiancă – Isabelle, neamţul Tobias, Lars din Danemarca şi una mai de-a locului, Soledad). Aceştia îl primesc în “L’auberge espagnole”, iar aventura poate să înceapă. A fost o adevărată experienţă filmul ăsta, şi evident că la final am rămas cu regrete pentru faptul că m-am tot tras pe fese şi nu m-am dus şi eu, când am avut ocazia, cu bursa Erasmus…

3. Les poupées russes (2005)

Acest film e continuarea celui de mai sus, o aventură reluată a celor 7 foşti studenţi Erasmus ce s-au împrietenit în Barcelona. Toată lumea are mai multe probleme, mai multe treburi, ce mai – s-au maturizat, vrând-nevrând. Gaşca se va reuni în Sankt Petersburg, cu ocazia nunţii fratelui lui Wendy (care i-a vizitat la un moment-dat în Barcelona, dar care-a reuşit să enerveze pe toată lumea). Noi poveşti de dragoste, şi-un final fericit îl aşteaptă pe Xavier, care-ncheie filmul cu un citat exemplificator:

“If I think about all the girls I’ve known or slept with or just desired, they’re like a bunch of Russian dolls. We spend our lives playing the game dying to know who’ll be the last, the teeny-tiny one hidden inside all the others. You can’t just get to her right away. You have to follow the progression. You have to open them one by one wondering, ‘Is she the last one?'”

Cel mai probabil o să iau o pauză de la francezi, şi-o să dau puţin la spanioli, prea mi-au făcut studenţii ăştia poftă de Barcelona! Revin cât de curând cu alte şi alte recomandări! Evident, dacă aţi văzut vreun film bun, franţuzesc… păi nu-l ţineţi numai pentru voi! 😀

 
4 Comments

Posted by on June 14, 2011 in Film. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , ,

5 filme de pus pe Repeat

Am primit o nouă leapşă cinefilă, de data aceasta de la maestrul Film Sinopsis: 5 filme pe care le-aş (re)vedea indiferent de stare şi anotimp. Challenge accepted, după cum am şi răspuns, aşa că acum am de ales din sutele de filme preferate. Mi-e greu să mă decid, de fiecare dată când vine vorba la făcut un top (mai ales un all-time), aşa că le trec pe primele 5 care-mi vin în minte, plus un citat, OK? În ordine cronologică, să nu fie cu supărare, nu de la cel mai la cel mai… 🙂

Good Morning, Vietnam (1987)

E unul dintre primele filme în care l-am văzut pe Robin Williams, şi-n care m-am îndrăgostit iremediabil de talentatul actor american. Îl revăd, de fapt, în fiecare an, în preajma zilei mele de naştere, e un fel de ritual de-al meu.
“You know, you’re very beautiful. You’re also very quiet. And I’m not used to girls being that quiet unless they’re medicated. Normally I go out with girls who talk so much you could hook them up to a wind turbine and they could power a small New Hampshire town.”

Forrest Gump (1993)

Am mai scris-o, şi o mai scriu: e magistrală atât povestea, cât şi interpretarea lui Tom Hanks. Încă un actor/film pe care îl revăd cu drag de fiecare dată, pentru că mă duce în copilărie, unde totul era frumos, era cald şi bine, departe de problemele adulţilor.
“That day, for no particular reason, I decided to go for a little run. So I ran to the end of the road. And when I got there, I thought maybe I’d run to the end of town. And when I got there, I thought maybe I’d just run across Greenbow County. And I figured, since I run this far, maybe I’d just run across the great state of Alabama. And that’s what I did. I ran clear across Alabama. For no particular reason I just kept on going. I ran clear to the ocean. And when I got there, I figured, since I’d gone this far, I might as well turn around, just keep on going. When I got to another ocean, I figured, since I’d gone this far, I might as well just turn back, keep right on going.”

Fight Club (1999)

Şi romanul, dar şi filmul, sunt, pentru mine, două piese de referinţă.
“Welcome to Fight Club. The first rule of Fight Club is: you do not talk about Fight Club. The second rule of Fight Club is: you DO NOT talk about Fight Club! Third rule of Fight Club: if someone yells “stop!”, goes limp, or taps out, the fight is over. Fourth rule: only two guys to a fight. Fifth rule: one fight at a time, fellas. Sixth rule: the fights are bare knuckle. No shirt, no shoes, no weapons. Seventh rule: fights will go on as long as they have to. And the eighth and final rule: if this is your first time at Fight Club, you have to fight.”

Chicago (2002)

“Come on, babe, why don’t we paint the town?”… Un musical de excepţie, ale cărui melodii le ştiu la orice oră din zi şi din noapte, atât de mult mi-au plăcut, plus scenele de dans, ca să nu mai zic de actori, unul şi unul.
“I don’t mean to toot my own horn, but if Jesus Christ lived in Chicago today, and he had come to me and he had five thousand dollars, let’s just say things would have turned out differently.”

Under the Tuscan Sun (2003)

Povestea emoţionantă a lui Frances şi peisajele mirifice din Toscana sunt doar 2 dintre motivele pentru care pot să mă uit la filmul ăsta on & on. Love it! 🙂
“Do you know the most surprising thing about divorce? It doesn’t actually kill you. Like a bullet to the heart or a head-on car wreck. It should. When someone you’ve promised to cherish till death do you part says “I never loved you,” it should kill you instantly. You shouldn’t have to wake up day after day after that, trying to understand how in the world you didn’t know. The light just never went on, you know. I must have known, of course, but I was too scared to see the truth. Then fear just makes you so stupid.”

Acum, că am trecut în revistă 5 filme de pus pe repeat, ar fi frumos să dau leapşa mai departe, nu? S-o dăm lui Ionuţ, lui Cristi şi Mariei. Şi dacă mai vrea cineva… cu mare drag! 🙂

 
17 Comments

Posted by on June 2, 2011 in Leapşa

 

Tags: , , , , , , , ,