RSS

Tag Archives: film

Finite Incantatem

Sau azi, despre sfârşitul copilăriei, cum foarte bine spunea un amic zilele trecute pe twitter. Da, am fost şi eu să văd ultimul film din seria de succes bazată pe cărţile Joannei Rowling, the one and only: Harry Potter.

Povestea mea despre HP începe la sfârşitul unei clase din gimnaziu (să fi fost a 5-a sau a 6-a) când am primit de la mama, cum ne era obiceiul, o carte de premiu. Mare amatoare de cărţi, aveam o listă de unde mama putea să se inspire, însă ea a uitat lista acasă, iar eu m-am trezit c-o carte despre care nu ştiam nimic. Era un băieţaş cu ochelari pe copertă, şi scria mare HARRY POTTER. Supărată că n-am primit ce-am cerut, am uitat de cartea asta câteva săptămâni bune, însă, la un moment dat, a dat mama de ea şi m-a întrebat dacă-mi place. Nu prea ştiam eu să mint atunci (cum nu ştiu nici acum), şi am zis că bun, o citesc. Povestea m-a prins încă de la primele pagini, cu toate denumirile, magia, aerul de mister – am decretat că-i bună. Am pus-o înapoi în bibliotecă, şi mi-am amintit de ea abia prin 2005, cred, când au dat primul film la teveu. Ce încântată eram eu atunci! Ştiam despre ce-i vorba, citisem povestea. Dar, surpriză: se face că erau, de fapt 7 cărţi, şi eu eram doar la începutul poveştii. Mai apoi, când s-a lansat HP mania, eu am stat deoparte… Deşi curiozitatea era mare, m-am gândit că-i mai bine s-am răbdare, şi voi vedea/citi toate filmele/cărţile doar la final.

Aşa am şi făcut… şi din 2001 de la primul film, până acum, în 2011 la ultimul, am răbdat. Pentru că nu concepeam să văd ultimul film fără să le fi văzut pe anterioarele, zilele trecute m-am apucat de treabă: am făcut maratonul HP. Le-am vizionat pe toate, până la ultimul. Şi bine-mi pare, căci povestea s-a închegat foarte bine în capul meu, şi miercuri, când am văzut şi ultima parte, n-aveam nevoie de “îndrumar” sau rezumat pentru a-nţelege despre ce e vorba. Şi pentru că ultimul a fost în 3D, şi efectele speciale au fost de-a dreptul magice, pot afirma cu certitudine că ar fi fost mult mai bine să se fi aşteptat oleacă, să fie toate în 3D. Dar apoi n-ar mai fi jucat drăguţul de Daniel Radcliffe.

Şi chiar dacă am încheiat povestea începută în copilărie abia la 23 de ani, am trăit cu sufletul la gură finalul. Stăteam atâta de afundată în scaun, şi-mi bătea tare-tare inima la secvenţe, de parcă aveam iar 11 ani şi citeam cartea. A fost, cu-adevărat, magic. Dacă iniţial mi-au cam curs ochii la vederea lui HP intrând în the Forbidden Forest şi confruntându-se cu Lord Voldemort, well, la final m-am gândit că poate era mai mişto să moară. Da’ apoi mi-a picat fisa: s-ar fi sinucis milioane de copii, deci bine s-a terminat. Logica de adult mi-a cam jucat feste, şi nicicum n-am înţeles de ce n-a murit când Lord Voldemort i-a făcut vraja, pentru că era şi el un talisman, şi mai rămânea doar şarpele. Ah, şi când am văzut faza cu 19 years later – acolo să te ţii şoc. Pentru mine a fost destul de şocantă trecerea lui HP de la un copil adorabil la un adolescent mai dark, aşa, dar să-l văd “transfigurat” în adult de 30 şi ceva de ani… cam greu de digerat.

La final… pot să vă zic doar că pentru mine, HP rămâne o experienţă magică, şi sper să împărtăşesc aventura şi copiilor mei, pentru că rămâne, înainte de toate, un film pentru copii. Cât despre cărţi, încerc să pun mâna pe ele în engleză, şi să mă pregătesc de un maraton de citit. 🙂

PS: am ştiut eu, deep down inside, că Severus Snape e băiat bun, de fapt. Simţeam eu că n-are cum să fie chiar aşa de dark & creepy. Şi da, când a murit el, am vărsat o lacrimă – a fost personajul meu preferat din toată aventura asta…

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on July 29, 2011 in Film. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , , , ,

Monarhi britanici ecranizaţi

Noua mea boală cinematografică se manifestă foarte ciudat. Mi se face dor din ce în ce mai des să vizionez maratoane de filme. Pentru că zilele acestea aştept să termin Maratonul Harry Potter (despre care am să vă povestesc joi, cel mai probabil, după ce îl voi vedea şi pe ultimul), între timp, m-a lovit pofta de monarhi britanici. Sau de filme britanice, mai bine zis. Dacă anul l-am început cu The King’s Speech (2010) (excelent, după părerea Academiei Americane şi cea a umilei subsemnate), am continuat cu The Queen (2006) – unde am redescoperit-o pe Helen Mirren, ei bine, decizia a venit pe nesimţite: ia să vedem şi alte ecranizări cu monarhi. 🙂

The Young Victoria (2009) – cu o Emily Blunt pe cât de tânără, pe-atât de reuşită în jocul actoricesc. Totodată, faină şi povestea de dragoste cu prinţul Albert, şi şovăielile tinerei regine fără experienţă, dar care-a avut norocul de a se înconjura de oameni valoroşi. Apoi, m-am gândit că n-ar fi rău să trecem la o perioadă mai obscură a istoriei Angliei, şi-anume: domnia lui Henry al VIII-lea. Astfel, am ajuns să vizionez The Other Boleyn Girl (2008) – o poveste adevărată care avea să marcheze pentru totdeauna traseul Angliei: luptând pentru afecţiunea lui Anne Boleyn (după ce-i sedusese sora, pe Mary), regele ajunge prin manipulările frumoasei Anne să divorţeze de consoarta lui, atrăgând astfel mânia Vaticanului. Se rupe de Scaunul Papal, înfiinţând Biserica Anglicană, iar lucrurile n-aveau să fie niciodată la fel. De-aici, nu puteam merge decât la povestea celebrei sale fiice, Regina Elisabeta I, cunoscută şi ca Regina Virgină. Cele două ecranizări ce o au ca protagonistă pe talentata Cate Blanchett sunt foarte apreciate, şi acestea: Elizabeth (1998) şi Elizabeth, The Golden Age (2007). Eu le-am găsit pur şi simplu fascinante – parcă Cate s-ar fi născut pentru acest rol!

Dar să mergem şi mai departe în trecut, pentru un film ce beneficiază de jocul unor monştri sacri ai cinematografiei: Peter O’Toole, Anthony Hopkins şi Katharine Hepburn – da, aţi ghicit, e vorba de The Lion In Winter (1968). Conflictul pentru moştenirea tronului regelui Henri al II-lea naşte adevărate polemici între cei 3 fii ai săi, scandal alimentat şi de intrigile propriei soţii. Un film pe care nu trebuie să-l rataţi.

Acum, recomandările-s făcute, însă pentru o listă completă a tuturor monarhilor britanici ecranizaţi, cel mai bine e să consultaţi pagina aceasta. Eu mai am câteva filme de completat, şi-am să revin cu o listă mai vastă. La bună recitire! 😉

 
4 Comments

Posted by on July 26, 2011 in Film. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , , , , , , , ,

Winnie de Pluş: doar pentru copii. Mici

Săptămâna aceasta, în timp ce stăteam la coadă pentru biletele la Bad Teacher, mi-a trebuit mie, minte luminată!, să-ntreb următoarea:

– Da’ Winnie De Pluş de ce nu difuzaţi în original, în engleză? (Că mie, de exemplu, nu-mi place să mă uit la filme dublate. Oricât de tare ar fi făcute. Sau care ar fi vocile alea mişto, care vorbesc peste originale. Mai ales că naiba ştie cum le traduc, că de obicei fac nişte greşeli de te doare mintea, şi traducător fiind, NU-MI PLACE SĂ AUD TÂMPENII TRADUSE.)

Tipul de la ghişeu s-a uitat la mine, m-a măsurat până-n cei 1,75m ai mei (ce zi mi-am ales să nu port tocuri, fir-ar!), şi-apoi a râs pe sub mustăţi: “Nu-l dăm în engleză, pentru că-i doar pentru copii.” Şi-apoi, the final touch: “Pentru copiii ăia mici”.

And I was like “WHAAAT?!” Well, you !)@%&(%@_)(#@!!&(#)!)![[*=?+

Da, eu nu mai sunt copil mic. Adică eu ştiu citi, deci n-am voie la Winnie the Pooh. Discriminareeee!!! (a urlat vocea din capul meu!) Da’ ştiţi ce?! Nici de-al dracu’ nu mă duc, mi-l scot de pe torente, şi-mi înnec conştiinţa (care sigur o să mă mustre) în ciocolată. Fir-aţi voi să fiţi. Adică eu, clientul, care voiam să vă dau bani pentru un film (contează ce film era?!).

PS: ascultaţi-i numa’ ce frumos vorbesc în limba lor, originală. 🙂

 
4 Comments

Posted by on July 23, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , ,

#Oradea – Documentare pe Corso

La începutul lunii septembrie vine un eveniment inedit în orăşelul nostru: vom avea parte de o săptămână de documentare europene, premiate la diverse festivaluri internaţionale de film documentar. După spusele organizatorilor, vom viziona zece filme antrenante despre oameni, viaţă, decizii, sisteme politice, ecologie şi alte subiecte interesante şi actuale.

Documentarele vor fi proiectate în aer liber pe str. Republicii (terasa Lactobar Retro-Bistro), seara, cu începere de la 21.00. Aşadar, că se-ntâmplă să treceţi pe-acolo din pură întâmplare, sau mergeţi special la filme, cert e că vom avea parte de seri culturale gratuite (cum tare văd că ne place). 😆

PS: Evenimentul este organizat de asociaţia “Cultură în Mişcare” şi Casa de Cultură a municipiului Oradea, sub egida festivalului internaţional de film documentar Cronograf.

 
Leave a comment

Posted by on July 22, 2011 in Evenimente, Oradea, te iubesc!

 

Tags: , , , , , , , , ,

Not-so Bad Teacher

Joia dimineaţă: scriem despre filmul pe care l-am văzut ieri seară, cu Orange Film. Aseară a fost rândul lui Bad Teacher. Recunosc c-am ajuns la filmul ăsta pentru că n-am prea avut alternativă din lista de filme de la Multiplex, dar la final a fost OK-ish. Comedie cu Miss Cameron Diaz (care nu prea m-a dezamăgit), despre o meserie mult îndrăgită şi la noi: predatul în şcoli. Şi la ei e cam la fel: profesori prost plătiţi, unii neinteresaţi, care-şi fac meseria din inerţie, sau alţii prea zeloşi, prea “devotaţi” cauzei.

Diaz e Elizabeth Halsey, o profesoară care e în sistem doar pentru că n-are alternativă. Nu prea se pricepe la asta, dar până-şi găseşte un “meal ticket” ca să scape de sărăcie, asta e. Proaspăt părăsită de logodnic, cu care stătea doar pentru banii săi, revine în învăţământ. Are o gură mare, pe care scoate doar “perle”, se droghează pe la şcoli, e şi-un pic alcoolică, însă nu dă note mici – singura parte bună. Cursurile şi le ţine cu ajutorul teve-ului. Însă când intră în scenă momma’s boy, care e scăldat în bani şi-n ceasuri şi maşini de firmă, atunci… trece la planul de atac. Cum ăstuia îi plac femeile cu “suflet mare”, Miss Halsey decide să-şi pună implanturi. Da’ ca să faci asta când ai un salar foarte mic, pe care-l cheltuieşti pe beutură şi marijuana, ei bine… tre să recurgi la nişte trucuri: corp are, minte… şi-aia când trebuie. Cert e că atunci când află de bonus-ul pentru profesorul cu cele mai bune rezultate la examinarea naţională, altă apă curge la moară. Nu e o poveste despre cum munceşte ea ca să obţină rezultatele alea, ci tot cu metodele ei bune: îl seduce pe tipu’ cu subiectele… şi restul intră în istorie. Fără nevoie de precizare, rămâne cu cine trebe, şi se dă pe brazdă până la urmă: renunţă la predat, ca să devină consilier vocaţional (tot în şcoală).

Au fost câteva faze la care-am râs binişor… Însă ce nu înţeleg e pasiunea asta mai nouă (zic eu) a americanilor pentru dry humping. Nu e primul film în care-o văd, însă… cu Justin Timberlake în spatele lui Diaz (care-a jucat foarte mişto scena), parcă a fost şi mai cutremurător decât în Going the Distance. În fine, fiecare cu părerea (păsărica) lui. Puncte bonus pentru Jason Segell (cunoscut devoratorilor de seriale din “How I Met Your Mother”), care mi-a plăcut, mai ales pentru “Hold my balls”. La final, mergeţi la ăsta numai dacă e cu reducere biletul. Preţ întreg nu cred c-aş da. 😆

 
11 Comments

Posted by on July 21, 2011 in Film. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , ,

Roboţeii lui Michael Bay

Fusei şi eu aseară să văd minunea: Transformers 3: Dark of the Moon. Pe primele 2 le-am văzut într-o seară de toamnă, în camera de cămin din Timişoara, şi multă vreme după ce-am ieşit pe stradă toate maşinile mi se păreau gata-gata de atac. Paranoia asta a durat câteva săptămâni bune, chiar dacă iniţial nu fusesem foarte atinsă de subiect: De ce ar vrea nişte super-extratereştri care se pot transforma în te-miri-ce, să trăiască printre noi deghizaţi în Chevrolet-uri? Honestly, now… 😆

Despre partea asta a 3a n-am citit multe pe net, pentru că ştiam din start cum va fi: succes de box-office, bătăi între roboţi (good and bad), explozii, sărituri din avioane, maşini, şi gagica blondă (în locul mult-regretatei Megan Fox). Acuma, sincer – bruneta mi se părea foarte tare, dar total nepotrivită cu filmul – era prea babă să ne facă să credem că-i la liceu (în partea întâi), iar blonduţa asta a fost cât de cât OK-ish – respectele mele pentru accent (nu ştiu dacă nativ ori ba) şi pentru fuga pe tocuri (cam de 7cm, aş estima eu) pe parcursul a 3 sferturi de film.

Evident că este şi-o poveste pe undeva: are legătură cu Neil Armstrong, luna, partea întunecată a lunii, muşamalizări ale Guvernului American (ce-i nou aici, mă-ntreb?), autoboţi reînviaţi, autoboţi trecuţi de partea rea, Megatron readus la viaţă şi-ăla şi o tentativă (cu precizarea – fără rost, sper) eşuată de-a recrea Cybertron. Copilu’ mi se pare tot copil (Shia sau cum îl cheamă), tot mutră de tont, doar c-acum e tont fără job, după ce-a absolvit de la o prestigioasă Ivy League College (spre dezamăgirea părinţilor). E un fel de average Joe, dar care are ditamai medalia de la Obama, pentru salvarea – de 2 ori, NB! – a planetei. Average Joe ăsta al nostru se plictiseşte pentru că până şi Bumblebee are misiuni, numa’ el nu, dar face el ce face şi iar ajunge în mijlocul dezastrului. Finalul e cu happy-end (lasă şi-ăsta loc de câte sequel-uri şi prequel-uri vrei), the guy gets the girl, saves the world, and probably gets a job (asta n-au mai arătat-o).

Cine mai apare-n film, spre surprinderea multora: nenea John Malkovitch (care, man, ce-a mai îmbătrânit!!) cu nişte dinţi falşi de te sperie şi o apucătură de fan de karate, McDreamy (Patrick Dempsey pentru cunoscătoare) care e rău de tot (dar căruia părul tot impecabil îi şade), şi una bucată şefă de la CIA ciufută rău – Frances McDormand. Per ansamblu: mi-a plăcut. M-am dus pentru ochelarii 3D şi pentru efectele speciale. Sugestie: faceţi bine şi mâncaţi ronţăielile în primele 10 minute din film… altfel, plecaţi cu ele întregi, acasă – cum a făcut unul de lângă mine, care era aşa de prins în poveste, c-a uitat şi să mestece! 😉

 
9 Comments

Posted by on July 14, 2011 in Film. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , ,

Mr. Popper’s Penguins

Ca orice orădean care se “cultivă”, miercurea mă găseşte întotdeauna la film. Ei, merg şi-n alte zile, dar miercurea e zi specială, că doar e ofertă la bilete: 2 la preţ de 1 cu Orange. Ce mai contează că n-am avut în viaţa mea cartelă portocalie, treaba e că “mă lipesc” mereu de cineva care are! 😉

Ieri am reuşit să văd mult-mediatizatul film cu pinguini: “Mr. Popper’s Penguins”. Târziu am ajuns la el, dar doar pentru că X-Men sau mai ştiu io care au avut prioritate în faţa unui film soft, pentru femei. Am mers cu nişte prieteni, şi abia aşteptam să vedem pinguinii (da, ăsta a fost principalul motiv pentru care l-am ales).

Povestea nu-i complicată deloc: domnul Carrey (mai bătrân decât în toate amintirile mele laolaltă) e un om matur, divorţat, cu 2 copii, cu mega-succes în afaceri imobiliare, dar care a rămas cu sechele de pe urma tatălui, explorator prin lumea largă. La moartea acestuia primeşte un cadou mai special: un pinguin din ultima expediţie a acestuia din Antarctica. Disperat să scape de el, la început, recurge la diferite strategii, sună poliţia animalelor, grădinile zoologice, chiar şi-n Antarctica, ca 2 zile mai târziu să se trezească cu încă 5 bucăţi. Ar scăpa de ei bucuros, mai ales că e ajutat de un “expert în pinguini”, dar e ziua lu’ ăla micu’, şi ca să nu-l dezamăgească iar, îl minte că-s cadoul lui. Long story short: se amorezează de pinguini, îşi transformă casa pentru a le oferi condiţii arctice, spre deliciul copiilor, şi pare a deveni şi el mai uman. Are happy-end, deci mergeţi cu ăia micii la el. Sau cu o iubi, care o să facă tot filmul “aaaaawwwwwwwwwwww, how cute” (cum am făcut eu).

Altele, nu mai ştiu… Jim Carrey îmbătrâneşte, şi se potoleşte (mira-m-aş!). A avut o tentativă de goofy la un moment-dat în film, asta ca să nu uităm despre cine este vorba. E un film de corazon, pe un tipar arhi-cunoscut, dar care prinde mereu la publicul devorator de popcorn. Mie mi-a plăcut, în fond, doar îs fată, şi mai pişoi din ochi la filme d-astea familiste… Dar până una-alta, aştept cu mare interes următorul film al lui. Poate-poate. În sală, înainte de proiecţie, zicea Lili: “E un film cu pinguini. Cute. What could go wrong?” iar Laurenţiu a şi venit cu răspunsul “Well, Jim Carrey could go wrong”… 😆

 
4 Comments

Posted by on July 7, 2011 in Film. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , , , , , ,