RSS

Monthly Archives: April 2011

Nunta Regală

Sau Nunta Secolului. Nu ştiu de ce nu i-au zis, direct, Nunta Mileniului. Oh, wait, aia va fi, la alegere, fie nunta Zăvorancei cu Tudy, fie cea a lui Borcea cu amanta. Anyhow. 😆

TVdece întreba azi pe tuităr dacă are rost să scriem pe bloguri, şi bineînţeles că nu prea are, pentru că toată lumea se va uita fascinată la nuntă. Noi de-acasă, pe la antene sau protv-uri, că deh, ăştia au live coverage, cu comentarii. (Bonus, la antenă vine nenea Bote, să comenteze care cum şi-a pus pălăria, sau cine nu s-a scobit cum trebuie în dinţi.) tztztz… În plus, din aceleaşi considerente, am face bine să ne punem sondă azi, n-are rost să pierdem vremea la toaletă, pierdem info valoroase, evident.

Acuma, lăsând gluma la o parte, e un eveniment de-o amploare cam pompată, sincer. De restul lumii zic, pentru că britanicii au mari speranţe în noul cuplu, asta dacă or să treacă vreodată peste dezamăgirea Charles – Camilla. Ţin minte că la un moment dat se făcuse un sondaj în Marea Britanie, în care o majoritate covârşitoare a declarat că le-ar conveni să se sară peste Charles, când vine vorba de succesiunea la tron, şi să treacă direct la William şi Catherine (formau şi-atunci un cuplu “solid” ;)). Evident, Kate e privită ca noua Lady Di. Tot din fragmenţele de veşti culese de pe world wide web am aflat şi că aproximativ 2 miliarde de oameni vor “asista” azi la tot ce-nseamnă nunta regală, ceea ce, din nou, denotă mediatizarea fantastică din spatele evenimentului. Ca să nu mai zic de inventivitatea de care au dat dovadă comercianţii, în ceea ce priveşte suvenirurile cu nunta celor 2 (aici sunt cele oficiale, iar aici… câteva dintre cele neoficiale 😀 – mi-a plăcut foarte tare farfuria cu mesajul “Thanks for the day off” :lol:). Urmărind The Royal Channel (da, şi Youtube contribuie câte-un pic cu vox populi: ai posibilitatea să urci un video de felicitări pentru tânărul cuplu), mi-am dat seama că jinduiesc şi eu puţin după poveştile cu Făt-Frumos şi Cenuşăreasa, sau măcar după ideea de monarhie în ţărişoara asta. Nu vreau să intru-n politică, dar mi-ar fi plăcut să fi avut şi noi evenimente din astea fastuoase, la care să participe capetele încoronate din lumea-ntreagă (care mai există, fireşte…), însă asta e situaţiunea, it’s no use crying over spilt milk.

Ca să revin cât de cât şi la importantul eveniment care se derulează în ţară (1 Mai Muncitoresc this week-end), am decis că DA, îi dau o şansă cortului. Oricum, o să revin eu cu detalii duminică seara-luni dimineaţa cel târziu. V-aş asigura şi eu nişte live coverage, da’ mi-e că-n Şuncuiuş nu va merge aşa de bine semnalul stick-ului de RDS 😆

În consecinţă: Best Wishes tinerilor, şi mie baftă în prima experienţă “în natură”! Week-end fain s-aveţi! 🙂

PS: site-ul Monarhiei a pus la dispoziţie programul detaliat al ceremoniei. Fairytale wedding indeed! 😀

*sursa foto: aici

 
6 Comments

Posted by on April 29, 2011 in Evenimente, Zilnice

 

Tags: , , , , , , , , ,

Recenzie de carte: Istoria iubirii

Titlu original: The History of Love

Autor: Nicole Krauss

Naţionalitate: americană

Ecranizare: în curând 

De acelaşi autor: Man Walks Into a Room, Great House

La recomandarea lui Jo, iau de pe masă “Istoria iubirii”, aşteptându-mă la o povestire cu caracter istoric, sau ceva de genul ăsta. N-a fost să fie, şi mi-am dat seama (încă o dată!) că nu trebuie să judeci o carte după titlu. Câteva cuvinte despre această carte. Sincer, m-a întristat foarte mult când am întors şi ultima filă, şi mi-am dat seama că „This is it!?”… O carte superbă, care se învârte în jurul cărţii omonime, „Istoria iubirii”. Leo Gursky o cunoaşte pe Alma Mereminski în Polonia de dinaintea invaziei lui Hitler, se îndrăgosteşte de ea, şi-i declară iubire eternă. Fata este trimisă de părinţi în America, pentru a începe o viaţă nouă, departe de ororile prin care trecea Europa în deceniul 4 al secolului trecut, iar Leo, ca semn al devoţiunii, îi scrie un roman, intitulat „Istoria iubirii”. Îi trimite în fiecare scrisoare câteva capitole din romanul ce avea s-o cucerească pe tânără, însă soarta face ca aceşti doi amorezi să nu rămână împreună decât pe hârtie: ea, deşi însărcinată cu primul lor copil, ajunge în America, şi neavând nicio veste de la Leo, se căsătoreşte cu un om care-o ajută, înţelegându-i situaţia. Leo, deşi ajunge peste ani în state, şi ajunge şi s-o viziteze pe Alma, rămâne şocat când aceasta îi spune despre copilul lor, însă decide să fie fie aproape de băiat veghindu-l din umbră.

Deşi Leo credea că manuscrisul său era pierdut, acesta apare undeva în America de Sud, când un emigrant polonez, (prietenul lui Leo – căruia acesta îi încredinţase manuscrisul, spre a i-l înapoia când va ajunge în state) Svi Litvinov, o publică în limba spaniolă, crezând că Leo este mort, astfel povestea de iubire ajunge să inspire un tânăr cuplu de evrei, din New York.

În acelaşi New York, ceva mai târziu în secol, trăieşte şi tânăra Alma Singer, care află că şi-a primit numele de la o carte scrisă de un imigrant polonez, şi decide să pornească în căutarea Almei al cărei nume îl poartă. Printr-o serie de evenimente, dezlegând câteva enigme, Alma Singer ajunge să se întâlnească cu Leo Gursky, omul care avea cheia misterului numelui ei, întâlnire cu care se şi încheie cartea.

Structurată pe două planuri (cel al lui Leo îmbătrânit, obsedat de ideea de a nu muri fără ca nimeni să ştie asta – obişnuia să facă scandal în fiecare zi, alegându-şi câte un loc public, pentru a fi sigur că nu va trece neobservat şi cel al familiei Almei Singer – fata care porneşte într-o veritabilă aventură pentru a se descoperi pe sine, până la urmă), cartea reuşeşte să se insinueze treptat în sufletul cititorului, făcându-l să treacă printr-o sumedenie de emoţii, care pot stârni chiar şi lacrimi, de ce nu? (recunosc, am lăcrimat puţin la ultima scenă, cea a întâlnirii celor 2). Citiţi „Istoria iubirii”! O carte care vă va emoţiona, cel puţin. Eu, una, abia aştept să văd filmul, care urmează să apară în 2012. 🙂

LA BINE ŞI LA RĂU. Îngerii nu se căsătoresc. În primul rând, sunt prea ocupaţi, şi în al doilea rând, nu se îndrăgostesc unii de alţii. (Dacă nu ştiţi ce simţi când o persoană pe care o iubeşti îşi lunecă mâna, pentru prima oară, în jurul taliei tale, atunci nu ştiţi ce-i iubirea).

Litvinov s-a oprit din scris ca să-şi imagineze mâna catifelată a Rosei lunecându-i pe coaste şi s-a bucurat să constate că i s-a făcut pielea de găină.”

 
2 Comments

Posted by on April 28, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , ,

To Şuncuiuş or not to Şuncuiuş

Aceasta e-ntrebarea… În buna tradiţie bihorenească, tot poporul, cu mic, cu mare (cu căţel/purcel), face drumul până la Şuncuiuş, de 1 Mai muncitoresc, pentru distracţie şi mâncare-n aer liber, dormit la cort şi concerte pe scenă, cu boxe care bubuie frenetic.

Booon, nimic neobişnuit până acum. Doar că, în premieră, anul acesta se pare că nu mai scap, şi că voi face parte din masa de oameni fericiţi pe căi artificiale care se va îndrepta spre platoul de la Peştera Unguru Mare, de-aici, de lângă Oradea. Şi tot în premieră, voi inaugura dormitul în cort. Yey! (NOT!).

Nu ştiu câţi dintre voi au avut norocu’ să mă cunoască în persoană, dar dacă e ceva ce se ştie despre Ioana Ştef, e acel ceva că: IOANA NU DOARME ÎN CORT. Cel puţin, până acum. Că se pare că mi-a sunat ceasul de fată nedormită-n cort. Ei, asta nu-nseamnă că n-am mai fost la munte până acum. Doar că n-am avut curiozitatea în veci să aflu cum e să dormi pe pământ, cu riscul de gângănii/vietăţi/animale la picioarele tale, apoi cu ploaie (şi să nu-mi ziceţi mie despre corturi impermeabile, că io nu cred că nu te uzi deloc!!), apoi frig, apoi prea cald, şi câte şi mai câte. Apoi eterna problemă a băilor. I’m a girl, therefore -> duşuri, hidratări, chestii. Şi până acum n-am văzut camping-uri care să fie cât de cât dotate, ca să facă faţă nevoilor feminine. Din nou, dau cu presupusu’, că la Şuncuiuş n-am mai fost de câţiva ani buni (şi-atunci am dormit bine-mersi în pensiune), dar sper din tot sufletul să mă înşel, şi să existe măcar ceva tentative de grup sanitar.

Needless to say, eu n-am cort, nici izolir, nici sac de dormit, nici bocanci de munte, etâcî, deci mă duc cu mâinile-n buzunare. Bine, nu chiar aşa, pentru c-am de cărat haine, că cică o să fie friiig, apoi lucrurile obişnuite de fată, nişte cărţi, cremele de toaleta zilnică, pfoai, mai rămâne să pun roţi la dulap! 😆

În fine, enough with the complaining and bitching. Voi trăi şi voi vedea. Şi ferit-a Sfântu’ de ăla/ăia care vor trebui să mă suporte, atâta zic. 🙂
(PS: e secretul nostru, să nu mai ziceţi nimănui…) Noroc cu alcoalele, că altfel… 😆

Bun, şi-acum, prieteni, voi ce faceţi de 1 Mai? Cum sărbătoriţi? 🙂

 
26 Comments

Posted by on April 27, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , , ,

Back in Black!

Sau “cum a fost fără internet, timp de 5 zile” 😆

Băi, adevăru’-i că n-am murit… Ci din contră, am avut vreme să mă ocup cum trebuie de mineee. Ah, evident, I spent some quality time with my mother, cooking and baking and stuff, and of course, doing the girl stuff we love to do together. Painting nails, dyeing hair, make up, de-astea. 😀

Am şi citit ce-am zis c-o să citesc: bine, încă n-am terminat cu “Lolita” (cred că-i un semn c-ar trebui să mă las păgubaşă, dar nah, still trying!), dar am terminat într-o zi şi-un pic “Istoria iubirii” şi “Traficantul de arme”. Cărţi foarte faine, imediat ce-am oleacă de vreme liberă mă şi apuc să vă povestesc despre ele! 🙂

Apoi, bălăcit la soare, cât încape… toată ziua căutam după cremele cu sepefe, apoi şezlongul meu vechi, de-acasă… Faine vremuri. Da, am şi mâncat. Deşi nu ca-n alţi ani, cu excese culinare. Ce-i drept, când ajungi să găteşti chiar tu, parcă te saturi când le faci, ce să mai mănânci când sunt gata? 😉 Iar când vine vorba de mâncarea de Paşte sufăr, pentru că nu se găteşte miel la noi în casă (tata şi păsăricile lui pe creier), aşa că drob şi friptură mănânc doar “pe uliţă”… Abia am aşteptat să merg în vizită, să testez mieii de anu’ ăsta… 😀

Fusei şi la un film, la cinema. Mare pierdere de vreme, vă juuur!! Filmul se numeşte “The Source Code”, şi-i cu un Jake Gyllenhaal pe jumătate (adică e ceva erou d-ăsta american, din război, care nu mai are decât ceva activitate cerebrală, şi care e introdus în ceva progrămel cum numai americanii ştiu să facă: de circulat prin timp, cu evidenta intenţie de-a face bine). Epic failure, să nu care cumva să daţi banii pe aşa ceva! :))

Între timp, în onlain: peste 140 de mailuri, câteva distractive de la Twitter (“Dumnezeu is now following on Twitter”, ăsta m-a distrat la culme), vreo 70 de notificaţii la feisbuc, câteva mesaje pe mess, că deh, dac-am intrat în horă, acu’ cică tre să joc. 😀

So… care cum aţi petrecut zilele astea? 🙂

 
4 Comments

Posted by on April 26, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , , ,

Punct. Pauză. Minivacanţă

Una scurtă azi, că tot “trudesc” din greu pe onlainul de la job, şi aiurea pe celelalte onlainuri. Dacă tot vă ziceam zilele trecute c-am 2 (DOUĂ!!!) zile libere de Paşte, mă gândesc să fac un exerciţiu. Fără onlain de azi, de la ora 5 şi jumătate. Mulţi dintre cei ce mă ştiu personal or să râdă şi-or să arate cu degetul “Ce, tu?! Tu, mă?! :lol:”, da’ io încerc, să nu mai zică lumea că-s “online freak” sau “Ioana-Ştef-Feisbuc”, sau mai ştiu io cum. Voinţă este, vreme bună (care s-ajute la voinţă) – este! Aşa că: înarmată cu vreo 3 titluri (aia a lui Hugh Laurie m-a prins, o dau gata zilele astea!), ochelari de soare, rochiile de vară scoase de la murat şi crema cu protecţie solară, mă-ndrept spre sat, unde voi petrece această minivacanţă.

Ah, da. Urări. Nu ştiu ce să vă urez. 😆 Ştiţi voi mai bine de ce-aveţi nevoie. Deci: bla, bla, bla, bla, şi bla. Să nu uit: BLA BLA. Şi evident, bla. Fumaţi fericiţi, (nu paşteţi iarba!), etâcî… 😉

În încheiere, vă las c-o piesă “de sezon” (sorry, am tot căutat originalul, aia din 1973, da’ cred că iutiub îmi joacă o festă azi – sau nu-s eu trează destul :)). Hai, uraţi-mi (mini)vacanţă plăcută, că mai am un pic de răbdat la job, şi mă car! 😀

 
9 Comments

Posted by on April 22, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , , , , ,

Being Erica

Azi, despre “Being Erica”. Sau, în română, de la Diva Universal (fostul Hallmark) – “În mintea Ericăi”. Serialul canadian care m-a captivat într-atât încât l-am vizionat în 4 zile, după ce-am dat de episodul pilot. Doar 3 sezoane, a câte 12 episoade (ultimul are 13) de 40 şi ceva de minute.

Am să încep prin a spune că serialul ăsta e pentru fete. Nu prea ştiu mulţi masculi feroce care să se fi uitat la el, se încadrează în categoria ChickTVShows, gen “Gilmore Girls” sau “Sex And The City”. Mi-a fost recomadat de o prietenă, care mi-a mai dat nişte titluri bune, deci ştiam de la început că n-are cum să mă dezamăgească. Şi aşa a şi fost! M-a prins foarte tare, povestea semi-SF, iar finalul sezonului 3 m-a cam dat pe spate, deşi deh, trebuia să termine în coadă de peşte, altfel cum ar fi putut să-l reia la toamnă? (da, va exista şi sezonul al patrulea).

Despre ce e vorba:

Erica e o femeie de 32 de ani, proaspăt concediată, care tocmai s-a despărţit de prieten, ajunsă în plină criză existenţială, cu depresii cum numai femeile ştiu avea. După un şoc anafilactic datorat unei alergii, ajunge în spital, unde-l cunoaşte pe Dr. Tom. Acesta îi dă o carte de vizită, pe care e inscripţionat sugestiv “The only therapist you’ll ever need”. Deşi convinsă iniţial că nu are nevoie de ajutor, ajunge totuşi să-l viziteze pe Dr. Tom, din curiozitate, cum ea însăşi afirmă. Însă, surpriză: acesta îi cere să scrie o listă cu cele mai mari regrete ale ei, pentru că el o va ajuta: o va trimite în timp, să-şi schimbe viaţa, luând decizia corectă, de fiecare dată. Neîncrezătoare, Erica merge totuşi pe mâna doctorului, şi astfel începe întreaga aventură. Care se tot complică, în bunul stil al serialelor. Dacă în sezonul 1 ea e doar pacient, şi se tot plimbă în trecut, reparând regrete, în sezonul 2 aflăm că, de fapt, terapia presupune 3 etape: pacient singur, pacient în grup, iar la final, testul pentru a deveni doctor, pentru că, nu-i aşa?, serviciul trebuie returnat! 🙂

O grămadă de aventuri, unele comice (am şi râs cu lacrimi), unele mai tragice (s-a şi plâns, pe ici, pe colo), însă din toate se pot desprinde o grămadă de învăţăminte. Am înjurat-o pe Erica, am plâns alături de ea, am fost şi fericită, cum ziceam, în bunul stil al soap-operas, serialul a atins o gamă variată de emoţii. Mi-a plăcut foarte mult coloana sonoră (la un moment dat credeam că-s în “Grey’s Anatomy”, au cam aceleaşi melodii), şi am fost fascinată de Dr. Tom, cu citatele lui mai mult sau mai puţin celebre. 😆

Fetelor, uitaţi-vă la “Being Erica”! E plin de lucruri faine, experienţe de zi cu zi, ups & downs, trădări, iubiri, ce mai – all inclusive. 😉

 
10 Comments

Posted by on April 21, 2011 in Film. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , , , , , , , , ,

Înc-un pic-pic-pic

Înc-un pic-pic-pic
Pââânăăă la un week-end prelungit! 😀

Sau deh, zilele libere luate cu ocazia Paştelui. Nici nu ştiu ce-am să fac în cele 2 (DOUĂ!!!) zile pe care mi le-am luat. Când altădată mă plângeam că nu-mi ajunge vacanţa, şi-mi luam şi din timpul semestrului câte-o săptămână în plus (asta la facultate), acum, cu job-ul vieţii pentru străinezi, am ajuns să mă bucur de 2 (DOUĂ!!!) zile libere.

Oare ce minunăţie o să fac cu atâta timp liber la dispoziţie… 😆 Ah, şi-ncă o menţiune… nu le-aş fi primit dacă nu le ceream. Pentru că, surpriză!, francezu’ meu lucrează şi în a doua zi de Paşte, deci… eu de ce n-aş lucra?! Şi-apoi, când i-am zis şi de a treia… a zis, bine, fie, aşa o fi pe la voi, prin România. Ce uitai eu să fac – să-mi iau şi Vinerea Mare, în bunul stil românesc. Da’ ar fi fost prea mult, şi-l şocam prea tare pe nenea franţuzul. Deşi cred că, dac-ar fi după el, mi-ar tot da pe zile, că doar mi le scade din salar, nu? :))))

So, după cum ziceam… eu m-am trezit s-am o zi liberă când toată lumea munceşte (adică marţea viitoare). Which will be great, cum s-ar zice, pentru că de obicei sunt mai catolică decât Papa, şi fac câte-o ghiduşie de genul. Cum ar fi să-mi iau zi liberă de ziua mea, sau pur şi simplu o zi oarecare, în care stau doar şi vegetez, în timp ce-i observ pe ceilalţi cum muncesc (care muncesc, fireşte). No, fiecare cu păsăricile (stolurile) lui…

Am început o nouă carte (pe “Lolita” o mai tărăgănez, pentru că e al naibii de greţoasă), primită de la Schimb de Cărţi (thanks, Miri), scrisă de the-one-and-only-Doctor-House (Hugh Laurie pe numele lui de pe copertă), “Traficantul de arme”, care e promiţătoare. 🙂 Apoi, să termin şi cu Gilbert şi-a ei “Eat, Pray, Love”, că tot uit de ea, zici c-aş fi terminat-o, şi-am de gând să încep “Istoria iubirii” (Nicole Krauss), highly recommended de către Jo.

Planuri, planuri, zici c-aş avea un întreg concediu de 2 săptămâni. Anyhow, ca un control freak autentic, s-a notat totul în agendă, sper doar să mă ţin de treabă 😆

Voi ce faceţi în zilele astea libere? 😉

 
7 Comments

Posted by on April 20, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , , ,