RSS

Category Archives: Leapşa

ABC-ul filmelor preferate

Se face că leapşa asta am primit-o de la 2 cinefili pe care-i citesc cu mare drag, şi de ale căror recomandări ţin seama în tentativele mele de-a aborda lumea filmului: Marian şi Richie. Lista cu filmele preferate, în ordine alfabetică, după cum urmează:

A – All About Eve (1950); Amadeus (1984)

B – Barefoot in the Park (1967)

C – Cat On A Hot Tin Roof (1958); Chicago (2002)

D – Doctor Zhivago (1965); Driving Miss Daisy (1989)

E – Eternal Sunshine Of The Spotless Mind (2004); An Education (2009)

F – Forrest Gump (1994); The Fighter (2010)

G – Gone With The Wind (1939); Good Morning Vietnam! (1987)

H – The Hours (2002)

I – In The Mood For Love (2000); Il y a longtemps que je t’aime (2008)

J – Jerry Maguire (1996); Jeux d’enfants (2003)

K – Kramer Vs. Kramer (1979); The Kids Are All Right (2010)

L – Los lunes al sol (2002)

M – Mar adentro (2004); La Mome (2007)

N – Nothing Personal (2009); Never Let Me Go (2010)

O – Out Of Africa (1985); O Brother, Where Art Thou? (2000)

P – Philadelphia (1993); The Pianist (2002)

Q – Quo Vadis (1951); The Queen (2006)

R – Rain Man (1988); Rabbit Hole (2010)

S – Scarface (1983); A Single Man (2009)

T – The Taming of the Shrew (1967); Trainspotting (1996)

U – Under The Tuscan Sun (2003)

V – Vanity Fair (2004)

W – Who Is Afraid Of Virginia Woolf? (1966); Whatever Works (2009)

X – Malcolm X (1992) – da, ştiu, aici am trişat un pic, da’ nu era să pun xXx sau XMen. 😆

Y – You’ve Got Mail (1998); Y tu mama tambien (2001)

Z – Zorba The Greek (1964)

Cam astea-s filmele mele (cam câte 2 pentru fiecare literă, pentru că mă ştiţi cât de greu mă pot decide – în unele locuri aveam şi 3 sau 4, da’ asta e!). Majoritatea-s arhi-cunoscute, deci n-am surprins pe nimeni cu recomandări indedite, dar ţineţi cont de faptul că eu abia acum încep să-mi dezvolt cultura cinefilă şi că-s deschisă la sugestii. 🙂

Să ia leapşa Graţi şi Raluca! Şi oricine mai vrea! 😀

Advertisements
 
7 Comments

Posted by on August 4, 2011 in Leapşa

 

Rezist şi fără telefon

Rezist şi fără telefon

Ce leapşă haioasă, zău că da! Mă-ntreabă Raluca dacă aş rezista o zi fără telefon, fără să dau check in sau un “via mobile web” sau să arăt tuturor pe unde sunt. Răspunsul?… Dragă, rezist şi două! Nu mă bazez foarte tare pe telefonul dăştept din dotare când vine vorba dependenţele mai noi, de facebook, twitter sau e-mail. Şi-asta pentru că, de obicei, sunt mai leneşă la tastat la minuscula tastatură şi prefer să contactez lumea online via laptop. Da, are net, şi-mi pot citi mailurile sau pot accesa facebook-ul/twitter-ul, însă de multe ori mi-e lene. Recurg la netul pe telefon doar în situaţia în care în oraş, plictisită la maxim, decid că n-am altceva mai bun de făcut pentru 15 minute. Deci rar! 😉

Iar dacă ne referim la telefon ca la un aparat doar pentru sunat lumea, ei bine, şi-aici cred că, lejer, n-aş păţi nimic fără el. Culmea, cu toate afacerile mele care-mi aglomerează zilele, se pare că totul se poate rezolva şi printr-un mail. Sau, ca să recunosc că trişez, prin VoipStunt. Sau Skype. Am căştile că-mi trebuiesc la job, şi rapid am şi format numărul de telefon al persoanei pe care doresc s-o contactez. Aşa că, în cazul meu, depinde. Dacă mă suni în preajma vreunui festival, sau a unei şedinţe importante, atunci aş face bine să-l am lângă mine. Dac-ar fi să las telefonul uitat undeva, prin vreo poşetă, descărcat, vreo 3 zile, nu cred c-aş avea mai mult de 3-4 apeluri nepreluate. (sau să fie ca-n legea lui Murphy? când n-am telefonul la mine să mă caute like, everybody? :lol:)

Sursa foto: aici

 
7 Comments

Posted by on August 2, 2011 in Leapşa

 

Tags: , , , , , , , ,

10 locuri de vizitat #dinromania

Asta cred că-i una dintre cele mai dificile lepşe din câte cunosc, şi-asta pentru că nu-s tare umblată prin ţară, spre nefericirea şi frustrarea mea. Lilişor mă provoacă de data asta, însă, după ce-a fost să redescopere România, ea are ceva-ceva de arătat, şi tare mă tem că o să trebuiască să-mi screm niţel cerebelul ca să-mi amintesc (din puţinele locuri vizitate) ce merită văzut, în opinia mea. Dar să purcedem:

10: Bucureşti: Casa Poporului – Arcul de Triumf – Parcul Herăstrău

În capitala ţării n-am ajuns decât de vreo 2 ori până acum, şi mi-a plăcut în ideea în care am mers de fiecare dată mult cu metroul – invenţie care mie mi s-a părut fascinantă (şi pe care aş vrea-o şi la noi). Am fost să văd Casa Poporului sau Parcul Herăstrău pentru o plimbare, şi-n rest, în sus şi-n jos pe străduţe necunoscute (încă de când eram cu fosta mea colegă de birou). Evident, nu mi-au plăcut câinii care mişunau non-stop peste tot, însă, trecând peste acest mic-mare inconvenient, capitala mi s-a părut faină, şi dac-ar fi să mă mut acolo, aş face-o doar pentru ploaia de evenimente culturale care are loc la ei.

09. Bihor – Şuncuiuş – Peştera Unguru Mare

Şuncuiuşul e locul preferat al bihorenilor când vine vorba de relaxare la „munte” (nu-i chiar zonă de munte, ci-s nişte dealuri mai înăltuţe, dar tot e fain). Eu am fost pentru prima oară anul acesta, de 1 Mai, la un Festival în aer liber, prilej cu care am vizitat şi Peştera Unguru Mare. E amenajată pentru turişti, şi e chiar frumoasă, păcat că n-am beneficiat de ajutorul unui ghid turistic – sunt sigură că sunt multe lucruri de spus despre ea.

08. Cluj Napoca: Cetăţuia – Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” – Bulevardul Eroilor

În Cluuuj am tot fost în timpul şcolii (adică a long-long time ago), să vizitez Grădina Botanică sau mai ştiu io ce – şi nu-mi amintesc foarte multe. Însă anul trecut, cu prilejul înscrierii la master, a fost altă poveste… am stat câteva săptămâni să tot descopăr Clujul. Mi-a plăcut, nu zic NU, dar m-a iritat la culme toată tura-vura cu dealurile. Şcolită în Timişoara (deci pe pământ plat), eram obişnuită cu câmpia – şi evident că mi-am cărat multe perechi de toace după mine. Să-ncerci să urci la Cetăţuie sau pe Piezişă cu tocuri – priceless! Dar cu toate astea, am supravieţuit, mi-am făcut prieteni mulţi noi, şi-a fost bine. Şi-n plus, în fiecare seară, pe Eroilor, şezând la taclale… Clujul mi s-a părut mult mai fain! PS: Tre’ să-i mulţumesc şi Domnului „Le General” pentru asta! 😉

                             

07. Bihor – Peştera Urşilor

Încă o atracţie şcolară exploatată la maxim (cred c-am fost de vreo 6 ori s-o vizitez, începând din grădiniţă). Povestea ei e una interesantă: a fost descoperită în 1975 în mod accidental, în urma unei dinamitări în cariera de marmură de la Chişcău. Curând, a fost amenajată pentru public, şi e una dintre cele mai frumoase şi interesante atracţii ale judeţului Bihor. A fost împărţită în 3 galerii, şi fiecare dintre ele e însoţită de câte-o poveste: Galeria Urşilor (cu resturi scheletice ale ursului de cavernă sau povestea formaţiunii din tavan care ar fi – zicea ghidul pentru amuzamentul copiilor – un urs prins în tava, încercând să scape), Emil Racoviţă şi cea a Lumânărilor. Are o lungime de 1,5 km. Iar eu, copil fiind, eram întotdeauna fascinată de stalactite şi stalagmite. Chiar merită! 🙂

*sursa foto: http://www.inromania.info/pestera-ursilor.html

06. Braşov – Piaţa Sfatului – Biserica Neagră – Cerbul de Aur – Strada Sforii

În Braşov am ajuns la insistenţele unei alte prietene foarte dragi, care m-a cărat cu ea să vedem concertul lui Tiziano Ferro de la Cerbul de Aur din 2009. Am prins vreme destul de răcoroasă, cu ploaie, dar tot am reuşit să vizitez câte ceva. Mi-a plăcut la nebunie arhitectura, am petrecut ore-n şir bătând străduţele încântătoare în căutare de obiective turistice. Din hop în hop am ajuns şi pe strada Sforii – iniţial construită în secolul XVII ca un coridor pentru a facilita munca pompierilor, aceasta a devenit una dintre atracţiile oraşului (unii afirmă că e cea mai îngustă stradă din Europa), iar lăţimea ei variază între 111 şi 135 cm. Evident, n-am ratat magnifica Biserică Neagră, care e, în fond, o marcă a Braşovului, şi cafenelele de pe lângă Piaţa Sfatului.

                      

05. Maramureş – Vişeu – Sighetul Marmaţiei – Baia Mare

Prin locurile acestea minunate de ţară n-aş fi ajuns dacă nu erau prietenele mele dragi, fostele colege de cameră din Timişoara. Maramureşul e un loc magic, în care tradiţiile se împletesc fantastic cu traiul cotidian. Acolo am luat prima mea gură de horincă cu miere, sau am gustat din delicioasele „pături” – mămăligă în straturi, cu slănină prăjită, brânză şi smântână. Tot acolo am fost la plimbare după ciuperci, sau hai-hui pe dealuri. A rămas, şi această zonă, în sufletul meu. Mulţumesc fetelor mele dragi!

                                                  

04. Oradea – Palatul Primăriei – Teatrul de Stat – Biserica cu Lună

Nu eşti orădean dacă n-ai vizitat măcar o dată obiectivele înşirate mai sus… Palatul Primăriei e o bijuterie arhitectonică realizată în stil neo-clasic la începutul secolului 20 după planurile cunoscutului Kalman Rimanoczy, iar de anul acesta se poate vizita şi celebrul turn cu ceas. Clădirea Teatrului de Stat are şi ea o istorie aparte: aceasta a fost construită într-un singur an (1899 – 1900) după planurile arhitectului Kalman Rimanoczy junior. Sala e dispusă pe 3 nivele, şi se consideră a fi o imitaţie la scală redusă a Operei Scala din Milano. Biserica cu Lună (sau Catedrala Adormirea Maicii Domnului – construită între anii 1784-1790) îşi poartă numele după un mecanism unic în Europa, amplasat pe turla bisericii: o sferă cu diametrul de 3 metri, vopsită jumătate în negru, jumătate în auriu, se deplasează după mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul Pământului.

                                             

03. Oradea – Palatul Baroc – Bazilica Romano-Catolică – Şirul Canonicilor

Construit în secolul al XVIII-lea, Palatul Baroc este o marcă a Oradiei, celebru în întreaga Europă datorită stilului baroc. Construcţie impunătoare, aceasta a găzduit până nu demult Muzeul Ţării Crişurilor, însă în anul 2009 acesta a fost retrocedat Episcopiei Romano-Catolice. Alături de Bazilica din curtea palatului şi Şirul Canonicilor formează Complexul Baroc din Oradea. Construcţia cunoscută sub denumirea de Şirul canonicilor a fost realizată după concepţia episcopului Forgách Pál şi a servit ca locuinţă clericilor. Cele zece clădiri înşiruite, construite în diferite etape pe parcursul a peste 100 de ani (1750-1875), păstrează un aspect unitar datorită coridorului boltit, lung de 253 m, susţinut de 56 de stâlpi masivi.

                                                                 

02. Bihor – Băile Felix

Cu izvoare descoperite încă din antichitate, Băile Felix e cea mai cunoscută staţiune balneară din România, cu un nume destul de important şi peste graniţe. Cu o bogată bază de tratament, numeroase hoteluri şi piscine, această staţiune este locul preferat al orădenilor şi nu numai pentru un weekend de relaxare. Tot aici veţi întâlni şi deosebit de rara „nymphea lotus”, o specie de nufăr termal – special tocmai pentru că s-a aclimatizat spontan într-o ţară cu climă temperată, cum e România.

01. Timişoara – Domul Catolic – Piaţa Unirii – Catedrala Ortodoxă – Parcul Rozelor

Cine bea apă din Bega, nu mai pleacă de unde-a venit… (vorba asta mi-o zicea o dragă prietenă, şi uite – Timişoara a rămas în topul preferinţelor mele). E oraşul unde mi-am făcut studenţia, unde am cunoscut atâta şi-atâta lume minunată, am legat prietenii, ce mai, au fost 3 ani de pomină. Evident, am să vă-nşir şi câteva obiective turistice de bifat, dacă sunteţi prin zonă. Piaţa Unirii cu-al ei Dom Catolic: Piatra de temelie a fost depusă în 1736 şi lucrările au început în 1738. Prin decretul împărătesei Maria Tereza, domul a fost ridicat la rangul de primă biserică a Timişoarei, în 1756. Cea mai veche piaţă din Timişoara – Piaţa Unirii găzduiește importante obiective turistice precum Domul Romano-Catolic, Palatul Baroc, Catedrala Ortodoxă Sârbă, Casa Brück, Liceul Teoretic Nikolaus Lenau, Monumentul Sfintei Treimi, fântâna cu apă şi evident, porumbeii. Catedrala Mitropolitană din Timișoara este cel mai mare edificiu religios din Timișoara, catedrală a Mitropoliei Banatului, cu hramul “Trei Ierarhi”. A fost construită între 1936 și 1940 și este un simbol al orașului. Iar despre Parcul Rozelor… cel mai frumos parc pe care l-am văzut: magnoliile şi trandafirii dau un farmec aparte plimbării prin parcul cel mai faimos din Timişoara. Musai să mergeţi să-l vedeţi. Ah, şi Scârţ! 🙂

         

 
14 Comments

Posted by on July 28, 2011 in Leapşa

 

Am fost fericită când:

Am fost fericită când:

Hmm… O nouă leapşă, tot de la Motan, că se pare că el are obiceiul de-a ne transmite leapşa cea de toate zilele. Dar asta-mi place, aşa că mă conformez: mă-ntreabă, de data asta, despre momentele în care am fost fericită. În primul rând, musai tre’ să zic ceva despre felul în care s-a pus problema: “ai fost fericit atunci când…”, fără superlativele atât de des întâlnite în cotidian. Pentru că mie, de exemplu, nu-mi vin în minte momentele alea de maximă fericire. N-am zis, cred, niciodată, “Asta e cea mai fericită zi din viaţa mea!”… şi-asta pentru că au fost foarte multe astfel de zile. Şi pentru că-o o uitucă cu U mare, o să-nşir aci câteva momente d-astea mirifice, în care m-am simţit cu-adevărat fericită! Nu cred că mai are rost s-o spun, dar din copilărie îmi amintesc vag chestii, aşa că “fericirea” va fi doar din asta, mai recentă! Aşadar, am fost fericită după cum urmează:

  • când am intrat la Facultate (momentul ăsta l-a depăşit, în dramatism, pe cel al intrării la liceu… şi altă apă curgea de-acum la moară);
  • când am legat prietenia cu fetele mele din Timişoara (se ştiu ele care-s) – c-a fost un chef, c-a fost de la şunculiţa bănăţeană, cert e că acolo mi-am lăsat părţi de suflet;
  • când am fost la un banal interviu pentru o practică în facultate, şi aşa mi-am găsit primul job ever;
  • când am absolvit şi-am văzut familia acolo, cât de mândră era de mine – priceless!
  • când, mai târziu, am pus prima mea ştampilă de traducător autorizat pe-o foaie de hârtie (mi-am dat seama atunci că a meritat să trec prin toţi cei 15 ani de şcoală);
  • când mi s-a răspuns la zâmbet de către EL. Dar cum sunt o persoană deloc greu de fericit, zâmbetul ăsta încă mai durează… 🙂
PS: Raluca şi Eliza, voi când aţi fost fericite tare? 🙂
PPS: poza-i de aici
 
4 Comments

Posted by on July 18, 2011 in Leapşa

 

Tags: , , , , , ,

Ruşinică, ruşinică!

O nouă zi, o nouă leapşă de onorat. De data aceasta, Dan Marius mă-ntreabă cât de firesc poate el, care este momentul în care mă simt ruşinată (asta dacă mai suntem puţini câţiva care să experimenteze sentimentul ăsta…).

Cred că nu mi-e foarte greu să-mi dau seama care-s momentele acelea. Sunt o persoană extrem de încăpăţânată şi orgolioasă, deci probabil că mi-e taaare ruşine când mi se dovedeşte că n-am dreptate. Sau că se poate face treaba altfel (de obicei – mai bine), fără complicaţiile mele absolute. Am noroc doar că de multe ori prefer să mai înghit în sec, decât să mă lansez în dispute. Punctul de vedere mi-l apăr doar când sunt 100% sigură de acest lucru.

Apoi, dacă se-ntâmplă să mai calc în strachini când vine vorba de neatenţie (la job, de câteva ori, mi s-a întâmplat), eh, în momentele alea îmi doresc să se deschidă proverbiala gaură şi să mă-nghită pământul (cu tocuri cu tot). Palpitaţii, adrenalină, stânjeneală maximă: da, le am pe toate. Dar asta o fi natura umană, nu? 😉

*sursa foto: aici

 
Leave a comment

Posted by on July 10, 2011 in Leapşa

 

Tags: , , ,

3 filme în care mi-ar fi plăcut să joc

Oh, dear!! Ia ce leapşă faină îmi pasează Marian, una despre care pot să zic cu mâna pe inimă că o onorez cu cel mai mare drag! Filme & fantezii, cum să nu meargă mână-n mână? 😉

Mereu am crezut că-s bună de actriţă, încă de pe la vreo 3-4 ani, când, la grădiniţă, învăţam pe de rost toate rolurile din serbări. Sau acasă, când mă puneau ai mei în faţa familiei, şi apăsau un fel de “ON Button”, şi eu începeam recitalul (de unde mi-am primit porecla de Maimuţica Kiki, de la mami :P), sau la doamna doctor, când, răcită cobză, încercam s-o conving că n-am nevoie de injecţii: şi zicea maică-mii, uitându-se peste ochelari: “Mariana, tu pe asta actriţă să o faci, ia uite ce convingătoare e… păcat că amigdalele nu mint” 😆 ; cert e că mereu mi-a plăcut să bată un reflector (sau mai multe) pe mine! Şi uite, o recunosc senină, ce rost are să mă ascund după deget…

Dac-ar fi să aleg numai 3 filme în care mi-ar fi plăcut să joc… of, e o alegere criminală. Mie-mi plac o grămadă de filme, e atât de greu… dar cred că un top 3 de roluri tot scot.

1. Gone With The Wind – Scarlett O’Hara. Ţin minte că, prin clasele gimnaziale, ne-au pus să scriem o compunere despre cine am vrea să fim: io am ales-o pe Scarlett. Nu citisem încă romanul, dar văzusem de multe ori filmul, suficient ca să-mi dau seama să personajul s-a impregnat şi poate, growing up, am preluat câte ceva de la el… “Gone With The Wind” e unul dintre filmele all-time preferate, cred c-aş fi fost cea mai tare Scarlett dintre câte-au existat. N-oi fi având eu ochi verzi, da’ accentul este. Şi forţa, şi pasiunea, şi îndârjirea aia a ei. I-am preluat până şi obsesiile, şi tot ce pot să spun la final este că… mi-ar plăcea, ca atunci când va fi nevoie, în viaţă, să dau dovadă de aceeaşi tărie de caracter, şi să nu mă las înfrântă. 🙂

2. Mary Poppins. Pentru că v-am mărturisit-o, în repetate rânduri, că mi-am ratat vocaţia: trebuia să mă de bonă. Iar rolul lui Julie Andrews, şi cărţile lui P.L. Travers mi-au făcut copilăria minunată, aşa că sigur mi-ar plăcea să fiu Mary, cea cu rosy cheeks. Cea care are o umbrelă magică şi un zâmbet pe faţă. Care e iubitoare, dar fermă, când trebuie. O adevărată lady, cu pălărie şi floricele, şi care mai şi cântă (pentru că-ntotdeauna mi-a plăcut să cânt)! 🙂

3. Jeux d’enfants – Sophie Kowalski. Aşa cum bine a intuit Marian… nu puteam lăsa la o parte pasiunea pentru filmele franţuzeşti. Tocmai de aceea, din clipa în care am văzut pentru prima oară “Jeux d’enfants” am zis că-i clar, ce Sophie aş fi fooost… Mi-a plăcut personajul foarte mult, tocmai  pentru tupeul de care dă dovadă. Tupeu motivat, cred, de forţa dragostei, pentru că-i mega-amorezată de Julien, şi totuşi. Există suficientă mândrie în ea ca să nu se lase înfrântă decât târziu, în final, când deja nu mai contează… şi oricum, cedează amândoi. Ah, şi cred că într-o anumită măsură sunt invidioasă pe dragostea aia mare dintre ei doi, pe care eu încă n-am apucat s-o trăiesc… Încă! Deci, ce Sophie aş fi fooost… 😉

PS: din nou trişez, şi zic că mi-ar fi plăcut să joc şi-n Chicago, rolul Velmei, deşi nu ştiu dac-aş fi în stare să omor oameni… Dar, din nou… cum îmi place să cânt şi să dansez… mai ales partea cu Cell Block Tango… 😉

Mariane, sper că nu te-am dezamăgit cu alegerile! A fost o plăcere pentru mine leapşa asta, mai trimite când îţi mai vin idei! 😛

Eu o transmit mai departe la Raluca, Lilişor şi Graţian. Voi în ce filme v-ar plăcea să jucaţi? 😉

*sursa foto: worldwideweb

 
10 Comments

Posted by on June 30, 2011 in Film. Părerea mea!, Leapşa

 

Tags: , , , , , , , , ,

10 lucruri care mă bucură

O leapşă deosebit de frumoasă şi dragă, primită de la Raluca, mă îndeamnă să vă scriu cele 10 lucruri care mă bucură cel mai mult pe lumea asta. Într-o ordine aleatorie aleg să le trec în revistă, căci nu vreau să fie cu supărare. Începem, deci? 🙂

1. Mâna LUI peste mijlocul meu, în somn. Îmi place senzaţia că cineva “mă ţine”, chiar dacă-i efemeră, şi dureroasă, uneori. Pentru senzaţia asta aş face multe, tare multe.

2. Aerul proaspăt de dimineaţă. Rareori (mai ales mai nou, cu-atâtea petreceri la care particip) mi se întâmplă să mă mai trezesc de dimineaţă. Dar când o fac, ador să respir aerul proaspăt, să mă plimb desculţă prin iarba din grădină (vara) sau să scot limba pe geam când ninge, să prind fulgi.

3. Copiii. Îmi plac la nebunie copii, de multe ori mă opresc să le zâmbesc pe stradă, şi-mi place să mă joc cu ei, doar v-am zis că, demult, voiam să mă fac Mary Poppins.

4. Verdele şi apa. Le-am pus împreună, pentru că-mi place să stau pe-o bancă, în parc, c-o carte în mână, sau să intru cu picioarele în apă călduţă, prin bălţile lăsate de ploile calde de vară.

5. Vorbind de ploi – ador ploaia. Cam de toate felurile, nu doar astea faine, de vară, ci şi faimoasele ploi de toamnă, aducătoare de depresii, sau cele din luna lui Marte, aducătoare de viaţă.

6. Cântatul şi muzica – le iau ensemble, căci la mine merg mână-n mână. De mică mi-am dat seama că reuşesc cu uşurinţă să ţin minte versuri, şi-apoi, când am mai crescut, luam o perie în mână şi karaoke-le umplea casa. Recunosc, o moştenesc pe mami, dar ce bucuroasă-s că mi-a dat această bucurie de-a cânta!

7. Ceştile de ceai. În cantităţi cât mai mari, de toate felurile, aromele, culorile, compoziţiile. Oh, aş putea vorbi la nesfârşit despre această artă magnifică. Chiar de-a fost o experienţă cam problematică (cel puţin aia cu ceaiul negru), eu tot îl iubesc!

8. Ciocolata şi îngheţata. Deşi mi-e greu lunile astea (o interdicţie de la medicul dermatolog să mai mănânc ciocolată…), sper că totuşi, one day, o să revin la hobby-ul meu dintotdeauna. Mai trişez, din când în când, da’ să nu mă spuneţi, da? 😀

9. Mirosul de scorţişoară şi cel de iasomie. Primul îl asociez cu copilăria, deci o perioadă fericită din viaţa mea, iar cel de-al doilea, e mirosul pe care l-am ales să mă reprezinte ca femeie. Mor după parfumurile cu iasomie, am acasă o veritabilă colecţie.

10. Oamenii care zâmbesc – implicit, prietenii. Fire sociabilă, mă-nconjor mereu de oameni care mai de care mai pestriţi, de la care fur energie şi dau la rândul meu tot ce-i mai bun. Căci ce e omul fără prieteni…

Cu mare drag am făcut această leapşă, (thanks, Raluca! :)) şi la rândul meu, o dau tot fetelor (că ele-s mai predispuse la romanticisme) s-o ia Andre, Eliza şi Bia! 😀

 
8 Comments

Posted by on June 9, 2011 in Leapşa

 

Tags: , , , , , , , , ,