RSS

Tag Archives: Yellow Submarine

Happy-Happy-Joy-Joy

Happy-Happy-Joy-Joy

Azi, miercuri (deci mijlocul săptămânii), sunt deosebit de fericită. Măria mea, din Timişoara, a confirmat vizita sa de onoare în micuţa mea Oradea (că dorul e prea mare şi dacă tot e week-end prelungit…). And what joy that news brings! 🙂

Nu-i nici pe departe prima ei oprire pe la mine, ultima sa escapadă a fost de Revelion, însă mă tot macin pe unde s-o duc, ce să-i mai arăt nou… Primul loc cred că va fi Lactobar-ul. Am înnebunit-o rău de tot cu vaca magică şi cu televizoarele suspendate, cu peşti de sticlă peste şi magneţii de frigider! Apoi, musai o să fie s-o scot în oraş, la ceva distracţie. Din câte-am fost informată, în Moszkva Cafe o să fie ceva manifestare muzicală: Music Weekend: vineri seara e rock karaoke şi sâmbătă e seară de unplugged alternative. După, evident că-i de mers o tură şi prin Lord’s, Podz şi Yellow Submarine.

Sâmbătă, mă rog să fie vreme bună, să dăm o fugă ori la Yellow Pool Party, ori până-n Băile Felix… Iar pe seară, party din nou. Duminică o scurtă vizită la familie şi sat, sesiune de mâncare sănătoasă şi prăjituri, că tot vine ziua mămicii şi-a Mariei, iar pe seară… poate-un wine tasting, ceva! 😉

PS: Prieteni, aveţi ceva recomandări în plus de locuri/evenimente unde s-o duc pe Mărioara? 😀

 
6 Comments

Posted by on August 10, 2011 in Personal, Prieteni

 

Tags: , , , , , , , , , , , , ,

#Oradea s-a răcorit la Pool Party

V-am mai spus eu cât de mult îmi place de cei care se-ocupă de Yellow Submarine şi Yellow Fest? Fac o treabă foarte faină, pentru că iată, în week-end-ul acesta cu temperaturi caniculare au invitat orădenii să se răcorească la un inedit pool party. În Clubul Robinson, undeva pe deal, pe lângă Gara Mare, e o piscină cu apă rece, iarbă verde, mâncare bună, bere ieftină şi soare cât cuprinde. E un loc curat, per ansamblu (cred că-i prima dată când am văzut o baie de ştrand/piscină cât de cât curată!… deci se poate). Eu ştiam de petrecerea de la piscină de ieri, însă abia azi mi-am făcut “curajul” necesar să vizitez locaţia cu pricina, şi tare bine-mi pare c-am făcut-o. De dimineaţă, am luat-o pe Lili şi duse am fost. După oleacă de rătăcire (că deh, aşa-i fără gipies), am ajuns la Clubul Robinson. Lumea n-a fost multă, fix câtă trebuie, muzica a fost de calitate (şi-aia la volumul la care trebuie), cum ziceam: m-am simţit super bine! Felicitări încă o dată pentru idei, şi aşteptăm şi-n continuare party-urile pe care ni le pregătiţi, YS! 😉

PS: iată şi nişte poze, că doar am luat şi aparatul să ne tragem în chipuri, fireşte! 😆

 
6 Comments

Posted by on July 17, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , , , , ,

Prima “Hen Party”

Din viaţa mea. Evăr. Adică nah, până acum, la memorabila vârstă de 23 de ani! 🙂

Dar să-ncepem cu-nceputul. O “Hen Party” pe British, adică, e o petrecere de burlăciţe – modă adusă de peste ocean sau de prin Eurotunel – cert e că se fac şi la noi, şi-ncă din ce în ce mai des.
Locaţia aleasă: Yellow Submarine (că doar tot a fost într-o joi, şi voi ştiţi deja că-s mare amatoare de karaoke).
Fetele: 4 iniţial, şi eu apărută, graţioasă ca o floare, pe ultima sută de metri.
Şampanie, vin, şi jucărioare care de care mai amuzante pentru fete, că doar e party, nu?

Lume amuzată, care se uita la noi ca la avioane (la noi adică la vălul de pe capul viitoarei “bride to be”), dar asta doar la-nceput, până au prins care-i duma. Celorlalte 4, care aveam coifuri de “Happy Birthday” în cap, ne tot blagosloveau cu “Mulţi Ani trăiască” şi tradiţionala întrebare “dai de băut?”. A fost amuzant, oricum. Dar per ansamblu, s-a cântat, s-a dansat, s-a băut, s-a petrecut până târziu în noapte.

Partea a doua a poveştii… Şi mirarea mea supremă, ca să zic aşa, e legată de vârsta fragedă a miresei (22). În jurul meu, mai nou, primesc invitaţii la nunţi ale foştilor colegi, ale verilor – şi unul nu-i trecut de 25 de ani. Ne întoarcem la moda din trecut? Căsătorită la 20, mamă la 21? But why commit “suicide so” soon? Da, aud că-i dragoste mare la mijloc, dar mie tot mi se pare că se mai poate aştepta. Sau NU? (şi totuşi, poate n-ar trebui să-mi dau cu părerea: pentru că nu m-a lovit niciodată atât de tare dragostea încât să nu-mi mai trebuiască nimic altceva). So… în încheiere, toate urările de bine viitoarei mirese, şi… să fie într-un ceas bun alianţa! 🙂

PS: vă las cu melodia care mi se-nvârte în cap de când cu ideea de căsătorie. Oare aşa să fie: “since we’re sharing the same bed, we’re not sharing the same dreams anymore?” Hmm…

 
2 Comments

Posted by on July 15, 2011 in Personal

 

Tags: , , , , , , , , , ,

Păi dacă-i show, să râdem!

Din ciclul “de ce să ne tot amărâm cu Bac-ul?! Mai bine-un show vesel să vedem”: ieri seară am fost în Yellow Submarine, la show-ul de improvizaţie al trupei de actori “În doi” (sau n doi). Spre deosebire de data trecută, când s-a început cu o oarecare întârziere (şi mă plângeam de “seriozitatea” publicului orădean), tura asta s-au cam ţinut de orar. Acţiunea a început la ora 8 şi ceva, iar localul era deja plin bine.

Dacă se poate spune, au fost chiar mai mişto decât data trecută, deşi au repetat unele scenete, precum cea cu scrisul de replici pe bileţele, însă lumea s-a distrat! Am şi cerut un bis la final, iar ei, oameni de gaşcă, ardeleni, ce mai!, au ieşit pentru încă o mică scenetă: teleshopping. Din experienţă zic c-a fost show-ul foarte reuşit, am râs bine cu toţii: iată un mod inedit de-a petrece o plictisitoare seară de luni. Cine zice că luni nu creşte iarba… şi ce dacă? de râs, tot se poate râde! Aşa că aşteptăm să fie un eveniment periodic, să-i mai distrăm un pic şi pe încorsetaţii ăştia de bihoreni… Hai, la bună citire/râdere! 😉

PS: Siropel a şi filmat o scurtă scenetă: expertul în matematică şi pinguinologie, originar din China, ne-a “întreţinut” cu un documentar… ilar rău de tot 😆

*sursa foto: Siropel

 
9 Comments

Posted by on July 5, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , ,

YellowFest: Cum a fost

OK, s-a terminat. Un festival organizat de Yellow Submarine, primul de acest gen în Oradea, a reuşit să strângă niţică lume şi să facă gălăgie şi-n nord-vestul ţării, zic. Acuma, să vă povestesc cum am văzut eu Yellow Fest. 😉

Vineri am fost anunţaţi cu toţii că Paraziţii vor începe show-ul. Orientativ, pe la ora 9. That didn’t happen. Au ajuns pe la 10 şi ceva, aproape 11. Îi înţeleg, n-au prea avut în faţa cui să cânte. Prezenţa a fost cam slăbuţă – deşi se preconiza că festivalul începe la ora 19. Eu am fost acolo încă de la ora 20, şi tot am avut ce aştepta. Dar au venit, şi-au făcut şi show. Toţi orădenii au cântat la unison cu ei, efecte de laser, pirotehnice, nah, chiar a fost o apariţie senzaţională. Apoi, după ei urmau DJ-ii. Dar ca prin farmec, orădenii au dispărut. Eu am mai stat să-i prind pe Lassaria şi Eftimie, dar pe la ora 2 şi ceva am plecat şi eu. Lumea deja se împuţinase consistent. Asta nu-mi place deloc la orădeni: vii la un festival doar pentru un număr, şi-apoi salut, ai plecat? Bun, înţeleg că nu-s din aceeaşi categorie muzicală, că una e s-asculţi hip-hop, şi cu totul alta e să-ţi bubuie Lassaria, but still… Vorba unui amic “e greu să-i distrezi pe orădeni”.

Sâmbătă, în schimb… a fost cu totul şi cu totul altceva: erau deja nume unul şi unul, iar lumea nu s-a lăsat aşteptată: Gemini Bros au deshis parada, apoi Guess Who cu un mega-show, ROA – care pot să zic că mi-au plăcut neaşteptat de mult şi la final, the icing on the cake: Şuie Paparude. Am mai stat la Gojira, şi-apoi am plecat şi eu, dar chiar s-a lăsat cu distracţie, am dansat până târziu în noapte. Lume a fost, show a fost: nimic de care să ne plângem.

Cât despre organizare: impecabilă. Au dorit să facă un festival despre care să vorbească lumea, şi au reuşit. Preţul a fost OK, mâncarea şi băutura iarăşi bine, s-au descurcat pentru primul festival de acest gen. Şi-mi place că, în sfârşit, cineva are “cojones” să facă şi Oradea cunoscută pe harta festivalurilor din România. Vorba celor de la Şuie: Sperăm ca Oradea să fie şi ea pe această hartă, alături de Timişoara şi Cluj, cu-ale lor TMBase sau TIFF, iar YellowFest să fie marca noastră. Să-i obişnuim pe orădeni cu distracţie adevărată, nu doar stat sâmbăta la terase, la observat lumea şi-atât. Şi mai ales, să se obişnuiască şi cu plătitul pentru distracţie, că prea ne-am anchilozat cu “concert pe gratis de la Primărie”. Despre locul unde s-a ţinut: mie mi-a convenit. Un pic în afara oraşului, dar tocmai aşa şi trebuie. Şi cum stau în apropiere, se-auzeau, târziu în noapte, beat-uri de la festival. Loved it! 😉

Cam atât despre prima ediţie. Mie mi-a plăcut şi sper ca experienţa să se repete, să devină un festival la care să vină şi vecini din alte oraşe! Felicitări încă o dată organizatorilor! Ne place-place-place! 😉

PS: poze s-au făcut, cu droaia, găsiţi pe partyoradea.ro o sumedenie! 🙂

 
8 Comments

Posted by on June 19, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , , , , ,

KFC şi dipsomania

Ieri a fost o zi deosebită, da’ deosebită rău de tot! Nu vă plictisesc cu ce-am făcut până la ora 5 după-masă, când am terminat oficial treaba la muncă (pe care, neoficial, o terminasem la ora 1), povestirea începe după ora 5. Mă sună un amic să mergem să mâncăm la KFC. Dacă vi se-ntâmplă să ştiţi despre Oradea, ei bine, DA!, avem un singur astfel de loc al groazei. Zic loc al groazei pentru că încerc să mă las de fast-food, şi să mănânc sănătos, bla-bla, dar o dată pe lună îmi permit “răsfăţul” de-a mânca la KFC. Purcedem fain-frumos înspre Lotus, acolo învălmăşeală maximă şi praf cât cuprinde, doar îs în reconstrucţie, dublează-triplează sau ce tot fac cu spaţiul ăla, şi când să mergem înspre food-court, ia-l de unde nu-i. În locul lui, un afiş maaare, cât o zi de post, pe care scria: mâncare, la etaj. Disperaţi deja (ştiţi şi voi cum e când ţi se pune pata!), căutăm scările pentru etaj, da’ vezi poveste… Mâncare, la etaj, ÎN CURÂND. Deci, dacă vă ia cu poftă de astfel de fast-food-uri, mereţi şi voi la Mec, că nu-s mai breji nici ăia, da’ măcar au restaurant în 2 locuri. Sau la sub-pasaj la Crişul, la gyros. Junk food să fie! 😉

Mai trec câteva ceasuri, uit cu chiu, cu vai, incidentul, şi ajung în Pod’z, la Quiz-ul săptămânal. Mirosea a creier ars de duhnea tot Alecsandri-ul, da’ am zis că dacă-i rost de beutură pe gratis (asta doar pentru winners, fireşte), hai să mergem. Începem în forţă, pac, răspuns corect unul după altul, până ajungem la DIPSOMANIE. No, aia cu ce se mănâncă?!… Ca fete inteligente ce suntem, dăm cu presupusul, da’ nu e loc. Mai o gură de bere/cuba libre/vodka, şi tot nu ne vine inspiraţia. La final (căci primim răspunsurile după ce predăm foaia), stupoare, şi ne pică la toţi (din echipa mea, adică) faţa: dipsomanie: nevoia patologică de a bea alcool. Sau alcoolism cronic. Ai zice că, din toţi beţivanii care-am fost ieri la quiz, ar fi nimerit careva, da? Ei bine, ştiau mai toţi de pe-acolo, în afară de noi. Ce ţi-e şi cu începătorii ăştia… De necaz c-am ieşit rău de tot şifonaţi de la quiz, am mai dat c-o cuba libre, să ne treacă supărarea mai iute… Apoi un karaoke în Yellow Submarine, şi seara s-a mai reparat. Şi mai zice lumea că tinerii nu învaţă nimic în baruri… 😆

 
2 Comments

Posted by on June 3, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , , , , , , ,

Improvizaţie în Yellow Submarine

Ăsta e un post despre un eveniment pe care nici n-am apucat să-l anunţ, despre care am aflat şi eu pe ultima sută de metri, dar la care mă bucur c-am participat! Ieri, pe la prânz, primesc pe feisbuc un mesaj de la Submarinul Galben, care mă invita la o seară de improvizaţie. Intrare liberă, şi comedie cât cuprinde. And you don’t say NO to that, do you?! N-am zis nici eu, aşa că la ora 9 eram prezentă. Bineînţeles că în bunul stil al felului în care se mişcă orădenii, show-ul a început abia după ora 10, pentru că, nu-i aşa, suntem ardeleni, şi chiar dacă ne facem rezervare, ne e greu să ne deplasăm la ora indicată. În fine, poate erau ocupaţi oamenii, şi de-asta au întârziat. 😆

A fost o seară de improvizaţie, lucru destul de cunoscut mie, prin prisma workshop-urilor la care particip (da, ştiu, nu v-am povestit încă despre ele, dar urmează), şi evident că am ieşit în faţă, oferindu-mă voluntară la una dintre scenete. S-a râs, s-a râs chiar foarte bine, mai ales în ultima parte a programului, când am fost invitaţi să scriem pe bileţele replici celebre pe care-am vrea să le auzim într-o scenetă improvizată. S-au potrivit de minune, ştiu doar că toată sala era pe jos de râs. Mi-a plăcut şi faptul că replica pe care-am scris-o (Nimeni n-o pune pe Baby la colţ! 😆 ) a mers la marele fix cu situaţia din scenetă, fapt ce-a lansat un nou val de râsete. Felicitări, atât organizatorilor pentru această iniţiativă, cât şi celor doi actori de la teatrul din Arad, adică: Giorgiana Elena Popan şi Robert Pavicsits. Vă mai aşteptăm la Oradea! 😉

*afiş preluat de pe pagina de feisbuc a Submarinului Galben

 
4 Comments

Posted by on May 24, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , , ,