RSS

Tag Archives: pantofi

Tocurile vieţii

În acest weekend am lipsit de la adunările mondene din Oradea pentru că prioritară a fost datoria faţă de familie – datorie care m-a făcut să merg la o nuntă a unui văr. N-o să vă plictisesc cu părerea mea faţă de măritiş şi de vârsta la care-ar trebui să se gândească oamenii normali la acest pas al naibii de important, ci, în schimb, o să vă povestesc o întâmplare hazlie cu tocurile vieţii.

Bun, ştiţi majoritatea dintre voi c-ador să port tocuri (ca să mă repet, aş dormi cu ele încălţată, dacă s-ar putea), în special de când am achiziţionat o pereche superbă de tocuri de 12cm, din piele lăcuită neagră. Şi dacă v-aduceţi bine aminte, mi se-ntâmplă tot felul de păţanii minunate când mă cocoţez pe ele. Iar la nunta de sâmbătă, ei bine, m-a pus dracul să fug prin ploaie. După maşina cu care se fura mireasa (alt obicei barbar pe care nu doresc să-l înţeleg) fugeam pentru că deh, voiam să schimb aerul de la nuntă şi să văd care cum se mai distrează lumea prin oraş. Dar bine-nţeles că all-mighty-karma-bitch a fost prezentă, şi up we go: am luat o trântă fantastică pe scări. Prin ploaie. Nu era multă lume afară să mă vadă, şi cu mândria şifonată m-am ridicat cât ai zice peşte. Un pantof a sărit la vreo 4 metri în faţă, mi-a sărit până şi inelul preferat de pe deget. Dădui cu spatele de scări, aşa că posed la ora actuală vânătăi pe coloană. Iar pe coate sunt toată julită. Dar cum ziceam, în 2 secunde m-am cules de pe jos, am fugit după pantof şi apoi după inel… şi-apoi la stat la taclale, în ploaie. Că ratasem maşina care putea să mă ducă în oraş…

Dar totul e bine când se termină cu bine, nu? La vreo jumătate de oră după incident a-nceput să mă usure julitura de pe spate, şi-atunci mi-a picat fisa să merg şi eu la baie, să verific pagubele. Machiajul s-a comportat exemplar, părul – la fel (un coc cum n-a văzut Parisul, aşa mi-a făcut o mătuşă. Dar nu mi-a fost cald, deci să zicem c-a fost bine şi-aşa). Iar mândria şi ambiţiile au fost înnecate în vin alb, de la Moldova (până la o nouă provocare…). 🙂

 
7 Comments

Posted by on July 25, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , , ,

What goes up…

must come down, right? Sau… What goes around, comes around. Pe scurt, azi despre all-mighty-karma-bitch.
Da’ ştiu, ştiu. Ce-şi face omul cu mâna (piciorul) lui, se numeşte lucru manual. Şi ştiu că mi-am atras astea asupra mea, da’ ce ţi-e şi cu omul ăsta, trestie sau dansatori sau ce naiba om mai fi.

Povestea mea începe miercurea trecută când, într-un acces total necaracteristic mie de a merge la cumpărături, am aflat şi eu că “BĂĂĂ!!! Sunt reduceri la pantofi, fetelooor!!!” Probabil ştiţi zicala… o femeie nu poate avea niciodată prea mulţi pantofi. Femeie cum sunt, ergo slabă în faţa tentaţiei, atâta mi-a trebuit. Mi-am cumpărat nişte bocanci mov foaaarte drăguţi (după cum zicea o prietenă, legat de dorul meu de Timişoara…) şi nişte pantofi superbi din piele pe care-i iubesc şi-i ador şi aş dormi şi noaptea cu ei, dacă s-ar putea. Cu toc de 12 cm, vere. Că de ceva vreme mi-am dat seama că mă doare-n cot dacă sunt prea înaltă ori ba. Tocuri, că-s tânără – mai încolo opinci! No, şi i-am pozat, i-am şi pus pe feisbuc, s-a comentat, râs, distrat… alea-alea :))))

Aşaaa… şi cum mergeam eu fain-frumos pe Corso, grăbindu-mă înspre şedinţa de la teatru, iată că nimeresc şi mai fain-frumos într-o groapă miiiică, din pavajul ăla multi-lăudat cu piciorul drept. No panic, n-am căzut sau ceva… dar glezna dreaptă a făcut nişte mofturi. Povestea cu ea e veche, a fost luxată de cel puţin 4 ori, şi niciodată în gips, că n-au fost circumstanţele… long story short – am luxat-o olecuţă. Eh, am dat repede uitării glezna, pentru că joia seara, după cum tot eu mă laud, e seară de karaoke de la care nu lipsesc. Şi ce prilej mai minunat să “lansez la apă” noii pantofi decât ăsta?! Booon, mă cocoţez pe toacele de 12, ies din casă, urc în taxi, merg la piesa de teatru, apoi la quiz în Podz, apoi ceva treabă prin Lord’s şi într-un final, pe la 11 şi ceva îmi fac apariţia în Submarin, cu noile accesorii. Cânt, dansez, show de show ce-am făcut, cred c-am ajuns acasă pe la 4.

Faza cea mai faină a fost abia vineri dimineaţa… când tanti glezna s-a simţit probabil ignorată, şi-a vrut musai să capete niţică atenţie. S-a umflat, s-a colorat – pe scurt, vineri seara nici pomeneală să mă sui din nou pe toace. Mamăăă, şi ce chin şi jale pe capu’  meeeu… Iarăşi, plâns pe la neamuri, pe la prieteni, cerşit de compasiune pe feisbuc… tot tacâmul 😦

Iată, azi se fac 4 zile de când umblu cu chestiile  mov în picioare. Nu-s aşa de rele, da’ nici aşa de faine precum superbii mei pantofi. Eh, o lecţie am învăţat: în viaţa mea nu mă mai laud cu-alţi pantofi noi!! la nimeni. Că uite ce păţesc. Sper să ţină. 😀
(cel puţin până apare colecţia de primăvară…)

 
6 Comments

Posted by on February 21, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , ,