Ce simt când beau o ceaşcă de cafea?

Mă-ntreba nenea Motanul ce simt eu când beau o ceaşcă de cafea… ei bine, răspunsul e unul tare anost, pentru că nu simt NIMIC, şi asta din pricină că nu beau cafea! 😆

Asta nu-nseamnă că n-am încercat, oh, din contră! Am luat o guriţă într-o noapte, ca să stau trează la Oscaruri, şi cafea m-am făcut… Am stat trează noaptea aia, apoi toată ziua următoare, fără măcar să clipesc sau să casc. Am decretat că treaba-i prea periculoasă pentru mine, aşa că am pus-o deoparte de-atunci! Şi oricum, la câtă energie am, pentru moment, atâta mi-ar lipsi: cafeaua (prietenii, ştiu, iarăşi, de ce!). Şi-n plus, mă irită la culme gustul amărui. Da, am pus zahăr, frişcă, lapte, de numa’ cafea nu ziceai că e, şi totuşi simt gustul amar. De la miros, aş bea-o într-o clipită. Dar acuma, eu ce să fac? Cred că o las pentru vremea când voi fi ceva mai “matură” (a.k.a. mai fără energie). 😉

În schimb… nu refuz niciodată o invitaţie la ceai! Am avut, recunosc, şi cu ceaiul nişte păţanii (insomnii groaznice de la ceai negru, pentru că, deh, asemenea cafelei, şi-ăla e doldora de cofeină, şi mi-a luat ceva timp până m-am trezit la realitate, să opresc “sursa”), dar rămâne în topul preferinţelor. C-o fi alb, sau negru, de fructe, verde, roşu, cu lămâie, cu lapte, miere, sau mai ştiu eu câte şi mai câte, it’s the best şi nu renunţ! 😉

Aşa că, vă-ntreb şi eu la final: ce simţiţi când beţi prima ceaşca de cafea (sau ceai) dimineaţa? 😀

 

Idei pentru ton

Ador să gătesc. V-am mai zis-o? 🙂 Well, all my friends know it. Bine, dac-ar fi după preferinţe, aş face toată ziua numai prăjituri. Îmi plac foarte mult, evident, iar dovezile de dragoste din partea familiei atunci când fac amandină sau eclere sunt motive suficiente să continui să-mi îmbunătăţesc abilităţile de gospodină. La noi acasă asta e regula: mama e cu mâncarea, eu cu desertul. Ei bine, din când în când, tre’ să trec şi la partea mai “serioasă” a gătitului, şi-anume făcutul de mâncare sărată, şi nu dulciuri. It’s a nasty job, but somebody’s gotta do it, după cum îmi place s-o mai zic.

Azi, de exemplu, rămânând un pic singură acasă, mi-am făcut de lucru căutând prin frigider. Şi-am găsit 2 conserve de ton, iar eu sunt şi-o tanti foarte pofticioasă: acuma, ce să fac cu el? S-ar putea să mă ajute careva cu nişte idei (rapide, de preferinţă), să-i fac de petrecanie tonului? 😀

Orice sugestie va fi apreciată, fireşte… Şi promit să încerc chestii cât mai funky, cu condiţia să fi fost testate de voi, mai întâi! No, mulţumesc anticipat! 🙂

PS: până una-alta, bag nişte muzică şi-ncep gugăluitul de una singură, în căutare de reţete pentru tonul meu! 😀