RSS

Tag Archives: iulie

Finite Incantatem

Sau azi, despre sfârşitul copilăriei, cum foarte bine spunea un amic zilele trecute pe twitter. Da, am fost şi eu să văd ultimul film din seria de succes bazată pe cărţile Joannei Rowling, the one and only: Harry Potter.

Povestea mea despre HP începe la sfârşitul unei clase din gimnaziu (să fi fost a 5-a sau a 6-a) când am primit de la mama, cum ne era obiceiul, o carte de premiu. Mare amatoare de cărţi, aveam o listă de unde mama putea să se inspire, însă ea a uitat lista acasă, iar eu m-am trezit c-o carte despre care nu ştiam nimic. Era un băieţaş cu ochelari pe copertă, şi scria mare HARRY POTTER. Supărată că n-am primit ce-am cerut, am uitat de cartea asta câteva săptămâni bune, însă, la un moment dat, a dat mama de ea şi m-a întrebat dacă-mi place. Nu prea ştiam eu să mint atunci (cum nu ştiu nici acum), şi am zis că bun, o citesc. Povestea m-a prins încă de la primele pagini, cu toate denumirile, magia, aerul de mister – am decretat că-i bună. Am pus-o înapoi în bibliotecă, şi mi-am amintit de ea abia prin 2005, cred, când au dat primul film la teveu. Ce încântată eram eu atunci! Ştiam despre ce-i vorba, citisem povestea. Dar, surpriză: se face că erau, de fapt 7 cărţi, şi eu eram doar la începutul poveştii. Mai apoi, când s-a lansat HP mania, eu am stat deoparte… Deşi curiozitatea era mare, m-am gândit că-i mai bine s-am răbdare, şi voi vedea/citi toate filmele/cărţile doar la final.

Aşa am şi făcut… şi din 2001 de la primul film, până acum, în 2011 la ultimul, am răbdat. Pentru că nu concepeam să văd ultimul film fără să le fi văzut pe anterioarele, zilele trecute m-am apucat de treabă: am făcut maratonul HP. Le-am vizionat pe toate, până la ultimul. Şi bine-mi pare, căci povestea s-a închegat foarte bine în capul meu, şi miercuri, când am văzut şi ultima parte, n-aveam nevoie de “îndrumar” sau rezumat pentru a-nţelege despre ce e vorba. Şi pentru că ultimul a fost în 3D, şi efectele speciale au fost de-a dreptul magice, pot afirma cu certitudine că ar fi fost mult mai bine să se fi aşteptat oleacă, să fie toate în 3D. Dar apoi n-ar mai fi jucat drăguţul de Daniel Radcliffe.

Şi chiar dacă am încheiat povestea începută în copilărie abia la 23 de ani, am trăit cu sufletul la gură finalul. Stăteam atâta de afundată în scaun, şi-mi bătea tare-tare inima la secvenţe, de parcă aveam iar 11 ani şi citeam cartea. A fost, cu-adevărat, magic. Dacă iniţial mi-au cam curs ochii la vederea lui HP intrând în the Forbidden Forest şi confruntându-se cu Lord Voldemort, well, la final m-am gândit că poate era mai mişto să moară. Da’ apoi mi-a picat fisa: s-ar fi sinucis milioane de copii, deci bine s-a terminat. Logica de adult mi-a cam jucat feste, şi nicicum n-am înţeles de ce n-a murit când Lord Voldemort i-a făcut vraja, pentru că era şi el un talisman, şi mai rămânea doar şarpele. Ah, şi când am văzut faza cu 19 years later – acolo să te ţii şoc. Pentru mine a fost destul de şocantă trecerea lui HP de la un copil adorabil la un adolescent mai dark, aşa, dar să-l văd “transfigurat” în adult de 30 şi ceva de ani… cam greu de digerat.

La final… pot să vă zic doar că pentru mine, HP rămâne o experienţă magică, şi sper să împărtăşesc aventura şi copiilor mei, pentru că rămâne, înainte de toate, un film pentru copii. Cât despre cărţi, încerc să pun mâna pe ele în engleză, şi să mă pregătesc de un maraton de citit. 🙂

PS: am ştiut eu, deep down inside, că Severus Snape e băiat bun, de fapt. Simţeam eu că n-are cum să fie chiar aşa de dark & creepy. Şi da, când a murit el, am vărsat o lacrimă – a fost personajul meu preferat din toată aventura asta…

 
Leave a comment

Posted by on July 29, 2011 in Film. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , , , ,

#Oradea – wine tasting în Noise Club

#Oradea – wine tasting în Noise Club

Ziceţi voi, amatori de beuturi spirtoase şi nu numai, ce bine pică o degustare de vinuri, că tot e frig afară? 🙂 (eu, una, beau vin numa’ iarna, da’ la ce schimbătoare e vremea mai nou, cred că-mi reiau obiceiul şi vara… brr). Astfel, clubul foarte proaspăt apărut prin urbea noastră dragă, şi-anume Noise (situat pe str. Primăriei, nr. 35) ne propune o sesiune de wine tasting (a doua, din câte am înţeles) pentru duminică, 31 iulie, începând cu ora 18.

Oferta sună bine: vor fi prezentate 5 vinuri internaţionale şi un vin spumant, acompaniate de brânzeturi, struguri şi crackers. În deschidere se va povesti o mică “istorie” a vinului, iar apoi urmează partea mai fun: vom învăţa cum să ne dăm seama de cat % are alcool un vin doar uitându-ne la pahar, cât de vechi sau cât de nou este, vom învăţa să degustăm vinul (cu nota personală: adică să nu-l mai îngurgităm rapid, ci să-l savurăm ;)), ce vin cu ce mâncare merge, diferenţele dintre vinul spumant şi şampanie… să vă mai zic? 😀

O să fie şi-o surpriză, din câte-am înţeles, aşa că nu vă dezvălui mai multe, ci vă invit să participaţi la sesiunea de degustare de vinuri! Pentru că locurile sunt limitate (doar 20), eu vă sugerez să vă faceţi iute rezervare la numărul ăsta de telefon: 0757 629 676, iar taxa de participare e de 20 lei. Hurry up, wine tasters! 🙂

*sursa foto: aici

 
Leave a comment

Posted by on July 27, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , , , , ,

3 accesorii must-have pe caniculă

Yup-Yup. Era vremea şi pentru postarea asta, că prea mă minunez de una singură umblând prin oraş la ore destul de incendiare – când, uitându-mă în stânga şi în dreapta, îmi dau seama de cât de puţină lume se protejează cu adevărat în vreme de caniculă. Între noi fie vorba, mie-mi place căldura. Să fie cât de cald, nenică, doar nu degeaba-i zice luna lui cuptor. Ştiu, există şi oameni care nu o suportă. OK, I get it. Pe ei nu-i uităm, dar dacă nu-ţi pică bine toropeala, de ce nu încerci să te protejezi, fratele meu?! Cum ziceam, mă minunez în fiecare zi de cât de negândiţi pot fi orădenii (nu zic românii, că n-am umblat peste tot, ca să ştiu despre fiecare ce şi cum) când vine vorba de propria protecţie. Eu nu ies din casă fără următoarele 3 accesorii:

  • pălăria de soare (excelentă să ţină de umbră şi, dacă ai părul lung, cu uşurinţă poţi să-l aduni sub ea, şi-aşa bine te răcoreşti apoi);
  • ochelarii de soare – asta-mi place la nebunie – mulţi îi înţeleg drept ochelari de căldură. Nu, dom’le, se poartă oricând e soare afară. Nu mai e nevoie să menţionez, că nu din ăia de la chinezi, cu 5 lei bucata, ci cu niscaiva protecţie reală. Aşa mă distrează să-i văd pe toţi cum se chioresc să vadă cât de cât pe soarele ăsta puternic, ceva de speriat!
  • sticla cu apă. Că e plată sau minerală, o sticlă de juma’ de litru ar trebui să fie nelipsită din geanta/sacoşa oricărui individ care se-avântă pe caniculă.
Bun, şi dacă fără astea 3 nu se iese din casă, următoarea e absolut obligatorie, înainte de plecare: crema cu factor de protecţie solară!! La drept vorbind, văd atâtea feţe pârlite pe stradă, zilnic, încât mă-ntreb: numai piţipoancele carbonizate de solar ştiu că trebuie folosită crema de protecţie?! Duminică, la piscină, le vedeam cum aplicau cu conştiinciozitate uleiuri şi alte minuni, da’ restul?!… Apoi, stai şi te miri de ce-ai făcut la 40 de ani cancer de piele. 😦
În rest… se răcoreşte care pe unde. Ba la un pool party, sau la o terasă cu aer d-ăla rece de ţâşneşte din ventilator, ba c-o bere rece pe masă… Aşa că… faceţi bine şi protejaţi-vă, oameni buni. Când vine vorba de propria sănătate, e întotdeauna mai bine să previi, decât să tratezi! 🙂
PS: pentru a veni în ajutorul celor ce se-avântă în căldură, Primăria Oradea a pus la dispoziţie, ca în fiecare an, corturile de ajutor!
PPS: foto de pe gugăl.
 
2 Comments

Posted by on July 19, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , , , ,

#Oradea s-a răcorit la Pool Party

V-am mai spus eu cât de mult îmi place de cei care se-ocupă de Yellow Submarine şi Yellow Fest? Fac o treabă foarte faină, pentru că iată, în week-end-ul acesta cu temperaturi caniculare au invitat orădenii să se răcorească la un inedit pool party. În Clubul Robinson, undeva pe deal, pe lângă Gara Mare, e o piscină cu apă rece, iarbă verde, mâncare bună, bere ieftină şi soare cât cuprinde. E un loc curat, per ansamblu (cred că-i prima dată când am văzut o baie de ştrand/piscină cât de cât curată!… deci se poate). Eu ştiam de petrecerea de la piscină de ieri, însă abia azi mi-am făcut “curajul” necesar să vizitez locaţia cu pricina, şi tare bine-mi pare c-am făcut-o. De dimineaţă, am luat-o pe Lili şi duse am fost. După oleacă de rătăcire (că deh, aşa-i fără gipies), am ajuns la Clubul Robinson. Lumea n-a fost multă, fix câtă trebuie, muzica a fost de calitate (şi-aia la volumul la care trebuie), cum ziceam: m-am simţit super bine! Felicitări încă o dată pentru idei, şi aşteptăm şi-n continuare party-urile pe care ni le pregătiţi, YS! 😉

PS: iată şi nişte poze, că doar am luat şi aparatul să ne tragem în chipuri, fireşte! 😆

 
6 Comments

Posted by on July 17, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , , , , ,

Chifteluţe din dovleac

Cred că marţea ar trebui să intre la mine-n calendar drept “Cooking Day”, pentru că se pare că doar în zilele de marţi îmi vine mie cheful/inspiraţia/pofta să gătesc. Bine, gătesc e mult spus, hai să zicem “să-mi fac mie ceva rapid şi uşor”. Vă ziceam mai demult că mie-mi plac foarte mult dulciurile, (cam tot ce are ciocolată), dar chestia pe care doresc să o exersez ceva mai mult e gătitul de mâncăruri sărate. Nu vă închipuiţi nimic complicat, totul se prepară cât ai zice… chifteluţă! 🙂

Azi am decis să-ncerc reţeta maestrului Hădean, cea de chiftele din dovlecei, pentru că mi-a trimis mama unul, şi prea eram sătulă de pane-uri sau dovlecel la cuptor. În schimb, când vine vorba de chifteluţe… eu sunt fanul numărul 1.

Reţeta e mega-simplă, şi toată tărăşenia nu durează mai mult de 35-40 de minute (cu mâncat cu tot, aş zice, la cum stau acum, ghiftuită, să vă scriu vouă): ai nevoie de un dovleac (nu foarte mare), condimente, frunze (pătrunjel, mărar, oregano, busuioc şi ce-ţi mai tună ţie prin cap), un ou, nişte parmezan ras, 3 linguri de făină, eventual usturoi – şi treaba-i gata!

Dovleacul trebuie curăţat de coajă, apoi dat prin răzătoare. După ce ai terminat cu asta, îl laşi un sfert de oră să stea cu sare, ca să elimine din apă. Între timp, tai frunzele de pătrunjel şi mărar (celelalte le am din plicuri, uscate, dar astea erau proaspete, tot din grădină, colecţie proprie). Dovleacul stors se amestecă cu toate celelalte: frunze, parmezan, oul spart şi făina. Într-o tigaie în care uleiul s-a încins, iei din compoziţie cu lingura, şi laşi la prăjit până se fac roşcate chifteluţele.

Eu am servit totul cu o salată de roşii cu usturoi şi ulei de măsline, şi vă zic cu mâna pe inimă că aşa delicatesă nu mi-a văzut stomacul de multă vreme… Poftă mare! 🙂

 
14 Comments

Posted by on July 12, 2011 in Mâncăm şi noi azi?

 

Tags: , , , , , , , , , ,

Mr. Popper’s Penguins

Ca orice orădean care se “cultivă”, miercurea mă găseşte întotdeauna la film. Ei, merg şi-n alte zile, dar miercurea e zi specială, că doar e ofertă la bilete: 2 la preţ de 1 cu Orange. Ce mai contează că n-am avut în viaţa mea cartelă portocalie, treaba e că “mă lipesc” mereu de cineva care are! 😉

Ieri am reuşit să văd mult-mediatizatul film cu pinguini: “Mr. Popper’s Penguins”. Târziu am ajuns la el, dar doar pentru că X-Men sau mai ştiu io care au avut prioritate în faţa unui film soft, pentru femei. Am mers cu nişte prieteni, şi abia aşteptam să vedem pinguinii (da, ăsta a fost principalul motiv pentru care l-am ales).

Povestea nu-i complicată deloc: domnul Carrey (mai bătrân decât în toate amintirile mele laolaltă) e un om matur, divorţat, cu 2 copii, cu mega-succes în afaceri imobiliare, dar care a rămas cu sechele de pe urma tatălui, explorator prin lumea largă. La moartea acestuia primeşte un cadou mai special: un pinguin din ultima expediţie a acestuia din Antarctica. Disperat să scape de el, la început, recurge la diferite strategii, sună poliţia animalelor, grădinile zoologice, chiar şi-n Antarctica, ca 2 zile mai târziu să se trezească cu încă 5 bucăţi. Ar scăpa de ei bucuros, mai ales că e ajutat de un “expert în pinguini”, dar e ziua lu’ ăla micu’, şi ca să nu-l dezamăgească iar, îl minte că-s cadoul lui. Long story short: se amorezează de pinguini, îşi transformă casa pentru a le oferi condiţii arctice, spre deliciul copiilor, şi pare a deveni şi el mai uman. Are happy-end, deci mergeţi cu ăia micii la el. Sau cu o iubi, care o să facă tot filmul “aaaaawwwwwwwwwwww, how cute” (cum am făcut eu).

Altele, nu mai ştiu… Jim Carrey îmbătrâneşte, şi se potoleşte (mira-m-aş!). A avut o tentativă de goofy la un moment-dat în film, asta ca să nu uităm despre cine este vorba. E un film de corazon, pe un tipar arhi-cunoscut, dar care prinde mereu la publicul devorator de popcorn. Mie mi-a plăcut, în fond, doar îs fată, şi mai pişoi din ochi la filme d-astea familiste… Dar până una-alta, aştept cu mare interes următorul film al lui. Poate-poate. În sală, înainte de proiecţie, zicea Lili: “E un film cu pinguini. Cute. What could go wrong?” iar Laurenţiu a şi venit cu răspunsul “Well, Jim Carrey could go wrong”… 😆

 
4 Comments

Posted by on July 7, 2011 in Film. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , , , , , ,

Concert AdHoc în Cafeneux

Orădeni, aşa-i că vă era dor de nişte muzică medievală, care să vă ungă la suflet? 😉

Aşadar, trupa de menestreli Ad Hoc vă aşteaptă vineri (1 iulie) în Cafeneux, începând cu ora 20, la o serbare-aniversare, după cum spune şi anunţul lor, aşa că se cuvine să-i susţinem! 🙂

“Dragii nostri buni prieteni,
va chemam la o serbare
la mare aniversare,
ca se fac 2 anisori
cu Ad Hoc de cand cantam.
Sa veniti cu totii am vrea
cand cantam la cafenea
vineri catre inserat,
chiar si-un tort am preparat!”

Cum ziceam mai sus, băieţii vor sărbători 2 ani de la prima apariţie a trupei în public. Iar intrarea e liberă, şi-n Cafeneux ştiţi că merită să mergeţi! Deci, la concert cu voi/noi! 😉

 
2 Comments

Posted by on June 28, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , , , , ,