RSS

Tag Archives: gatit

Amandina – desert divin

Amandina – desert divin

Ştiţi cum vă povestesc că-mi plac la nebunie dulciurile şi ciocolata? Ei bine, de câţiva ani încoace, am ajuns să fac furori în familia mea şi printre prieteni cu o reţetă care nu dă greş niciodată: amandina. Fie c-o pregătesc ca desert de weekend, sau c-o pun în formă de tort şi-o servim la aniversări, cert e că amandina mea nu lipseşte de la nicio masă importantă! 🙂

Acum, să vă şi zic cum se face (şi să ştiţi că nu-i mare bătaie de cap, pentru ce deliciu iese):

Pentru blat aveţi nevoie de 9 ouă, 3 căni de zahăr, 12 linguri de ulei, 12 linguri de apă fiartă, praf de copt stins cu lămâie, cacao şi 4 căni de făină. Albuşurile se bat spumă cu 1/2 cană de zahăr. Gălbenuşurile (doar 6 aici, 3 lăsăm pentru cremă) se pun într-un vas mai mare decât cel în care-aţi bătut albuşurile, pentru că urmează să le încorporeze; acestea se freacă cu restul de zahăr, apoi se-adaugă uleiul şi apa fiartă. La urmă vin albuşurile bătute, praful de copt (sau bicarbonat) stins cu zeamă de lămâie, coaja rasă de la o lămâie, cacaoa (eu pun câteva linguri – depinde cât de închis vrei să fie blatul) şi ultima, dar nu şi cea din urmă: făina (în ploaie, nu toată o dată). Toate şmecheriile astea se pun la cuptor timp de 45 de minute (dar atenţie, depinde de cuptor: eu la hârbul meu atâta las blatul: 10 minute la foc iute, apoi la foc mediu).

Cât se coace blatul, să ne ocupăm de restul: siropul se face din 400 ml de apă, puse într-o cană, la fiert, cu 200 gr de zahăr şi 2 plicuri de capucino de ciocolată. Când fierbe apa, se pun plicurile şi se-amestecă uşor. Se lasă la răcit cam 30 de minute. Mai apoi, facem crema: un pachet de unt moale se freacă cu 150 gr de zahăr praf, mai apoi se-adaugă cele 3 gălbenuşuri rămase de la blat şi la final, 3-4 linguri de cacao (din nou, cât de intens vrei să fie gustul cremei). La final, de tot, se prepară şi glazura: fie că alegeţi să topiţi câteva cuburi de ciocolată de menaj cu 2-3 linguri de ulei sau că o faceţi voi (pentru asta aveţi nevoie de 50 gr unt, 3 linguri de zahăr, 2 linguri de cacao şi tot cam atâta apă – se pun toate într-o crăticioară, la foc), ea trebuie să fie gata doar când e asamblată şi prăjitura.

Blatul răcorit se taie în 2 pe grosime, şi se însiropează. Se lasă câteva minute să intre bine aroma, şi apoi vine rândul cremei să intre în acţiune. După ce-a fost unsă bucata de jos, puneţi la loc bucata de sus, şi apoi: glazura. Eu o ornez cu frişcă, de obicei, şi nu s-a plâns nimeni până acum! Dacă încercaţi Amandina asta care emană ciocolată prin toţi porii, faceţi bine şi ziceţi-mi şi mie cum v-a ieşit… Poftă mare! 😉

PS: Cu reţeta mea de amandină voi participa la concursul acesta, şi ca să-i fac pe plac Elizei, am ales această prăjitură deosebită!

PPS: poza din imagine e Amandina pregătită în formă de tort, tortul meu de la 21 de ani! 🙂

Advertisements
 
2 Comments

Posted by on August 9, 2011 in Mâncăm şi noi azi?

 

Tags: , , , , , , , , ,

Să curgă mujdeiul! În râuri!

Înc-o tentativă de găteală din ciclul Marţea culinară. Pentru că vremea asta “minunată” m-a făcut să capăt o răceală de toată frumuseţea, cum numai într-o zi cu 17 grade Celsius asezonată cu ploaie măruntă şi rece poţi căpăta, remediul ales de data aceasta a fost mujdeiul. N-a contat c-am avut înc-o nuntă la care trebuia să particip, tratamentu’-i tratament! Şi nu se ratează nicio doză, c-altfel e jale mare. Însă de la atâta “fericire” de usturoi, am tot ajuns să combin reţetele, să testez lucruri noi, să-ncerc combinaţii, că de la cartofi prăjiţi cu cărniţă şi mujdei mi s-a, vorba aia, acrit.

Iar cum tocmai e sezonul de vinete, am testat o nouă reţetă: vinete prăjite cu mujdei. Am luat o vânătă mare, am spălat-o, apoi am tăiat-o feliuţe şi am pus-o, cu sare, să lase apă. N-am decojit-o. Am lăsat-o cam 20 de minute, apoi am scos tigaia. Nu vă temeţi, n-a ieşit niciun accident, ci toate au mers cum trebe. Vinetele le-am prăjit în foarte puţin ulei, şi am pus din când în când apă (să fie oleacă moi).

Când au fost dragele de ele gata, am făcut mujdeiul: o căciulie de usturoi curăţată şi bătută cu ciocanul ăla înfiorător cu care face mama şniţelele. Tot usturoiul ăsta a fost pus într-un bol, frecat cu sare şi ulei, pân-a ajuns ca un fel de maioneză. Apoi înc-un pic de piper, şi smântână din belşug (eu pun una d-aia mare). Şi pe-o feliuţă de pită, hop sare-o vânătă şi peste, nelipsitul mujdei. Bon appetit! 😉

 
8 Comments

Posted by on August 2, 2011 in Mâncăm şi noi azi?

 

Tags: , , , , , , ,

Chifteluţe din dovleac

Cred că marţea ar trebui să intre la mine-n calendar drept “Cooking Day”, pentru că se pare că doar în zilele de marţi îmi vine mie cheful/inspiraţia/pofta să gătesc. Bine, gătesc e mult spus, hai să zicem “să-mi fac mie ceva rapid şi uşor”. Vă ziceam mai demult că mie-mi plac foarte mult dulciurile, (cam tot ce are ciocolată), dar chestia pe care doresc să o exersez ceva mai mult e gătitul de mâncăruri sărate. Nu vă închipuiţi nimic complicat, totul se prepară cât ai zice… chifteluţă! 🙂

Azi am decis să-ncerc reţeta maestrului Hădean, cea de chiftele din dovlecei, pentru că mi-a trimis mama unul, şi prea eram sătulă de pane-uri sau dovlecel la cuptor. În schimb, când vine vorba de chifteluţe… eu sunt fanul numărul 1.

Reţeta e mega-simplă, şi toată tărăşenia nu durează mai mult de 35-40 de minute (cu mâncat cu tot, aş zice, la cum stau acum, ghiftuită, să vă scriu vouă): ai nevoie de un dovleac (nu foarte mare), condimente, frunze (pătrunjel, mărar, oregano, busuioc şi ce-ţi mai tună ţie prin cap), un ou, nişte parmezan ras, 3 linguri de făină, eventual usturoi – şi treaba-i gata!

Dovleacul trebuie curăţat de coajă, apoi dat prin răzătoare. După ce ai terminat cu asta, îl laşi un sfert de oră să stea cu sare, ca să elimine din apă. Între timp, tai frunzele de pătrunjel şi mărar (celelalte le am din plicuri, uscate, dar astea erau proaspete, tot din grădină, colecţie proprie). Dovleacul stors se amestecă cu toate celelalte: frunze, parmezan, oul spart şi făina. Într-o tigaie în care uleiul s-a încins, iei din compoziţie cu lingura, şi laşi la prăjit până se fac roşcate chifteluţele.

Eu am servit totul cu o salată de roşii cu usturoi şi ulei de măsline, şi vă zic cu mâna pe inimă că aşa delicatesă nu mi-a văzut stomacul de multă vreme… Poftă mare! 🙂

 
14 Comments

Posted by on July 12, 2011 in Mâncăm şi noi azi?

 

Tags: , , , , , , , , , ,

Avem fani Adi Hădean în #Oradea?

Pentru că dacă avem, ei bine, nu putem decât să ne bucurăm la aflarea veştii că acesta se va afla printre noi, şi asta foarte curând! La invitaţia celor de la Hotel Ramada, Adi Hădean va participa, în data de 11 iunie, la o sesiune demonstrativă de live cooking – smell, taste and learn – cu ocazia deschiderii sezonului de LIVE GRILL WEEKENDS care va avea loc în fiecare weekend, la Ramada, pe terasa THE HUB. 🙂

Astfel, sâmbătă, 11 iunie, începând cu orele 18, Adi Hădean ne aşteaptă să ne dezvăluie reţete fără secrete! Preţul unei invitaţii este de 49 de lei, în care e inclus un mix de grill şi o degustare de vinuri. Grăbiţi-vă, locurile sunt limitate, doar câţi încăpem pe terasa THE HUB! Puteţi să faceţi rezervare la nr. de telefon: 0359 403 333 sau la adresa de mail: reservations@hotelramada.com. Eu salivez deja la pozele pe care Adi le-a pus în anunţul său… şi abia aştept să vină sâmbăta viitoare! 😆

*sursa foto: aici

 
10 Comments

Posted by on June 2, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , , , , ,

Idei pentru ton

Ador să gătesc. V-am mai zis-o? 🙂 Well, all my friends know it. Bine, dac-ar fi după preferinţe, aş face toată ziua numai prăjituri. Îmi plac foarte mult, evident, iar dovezile de dragoste din partea familiei atunci când fac amandină sau eclere sunt motive suficiente să continui să-mi îmbunătăţesc abilităţile de gospodină. La noi acasă asta e regula: mama e cu mâncarea, eu cu desertul. Ei bine, din când în când, tre’ să trec şi la partea mai “serioasă” a gătitului, şi-anume făcutul de mâncare sărată, şi nu dulciuri. It’s a nasty job, but somebody’s gotta do it, după cum îmi place s-o mai zic.

Azi, de exemplu, rămânând un pic singură acasă, mi-am făcut de lucru căutând prin frigider. Şi-am găsit 2 conserve de ton, iar eu sunt şi-o tanti foarte pofticioasă: acuma, ce să fac cu el? S-ar putea să mă ajute careva cu nişte idei (rapide, de preferinţă), să-i fac de petrecanie tonului? 😀

Orice sugestie va fi apreciată, fireşte… Şi promit să încerc chestii cât mai funky, cu condiţia să fi fost testate de voi, mai întâi! No, mulţumesc anticipat! 🙂

PS: până una-alta, bag nişte muzică şi-ncep gugăluitul de una singură, în căutare de reţete pentru tonul meu! 😀

 
10 Comments

Posted by on February 19, 2011 in Mâncăm şi noi azi?

 

Tags: , , , , , ,