RSS

Tag Archives: familie

Clubul fetelor amatoare de fotbal salută băieţii

… care nu-s amatori, cred că trebuia completat în titlu. Recent m-am contrat cu un amic referitor la pasiunea mea pentru acest sport. De când mă ştiu, am fost luată peste picior:

“Cum se poate, fată fiind, să-ţi placă fotbalul?! Ceva-i putred la mijloc…”
Îţi place pentru că se uitau ai tăi? NU.
Îţi place pentru că te uitai cu iubitul? NU.
Îmi place pentru că îl consider ca fiind un sport destul de inteligent, care se bazează pe viteză, agilitate, forţă şi evident, strategie. Şi să nu mă contraziceţi, că nu vă cred. 😛

Microbul fotbalului l-am căpătat de mică – încă de la 5-6 ani mergeam la meciuri, pe stadion, s-o văd pe mătuşa jucând: da, aţi citit bine, mătuşa mea a fost fotbalistă. A jucat la Motorul Oradea, într-o perioadă în care fotbalul de femei era vai de capul lui (nu că acum ar fi la mare căutare, dar atunci era prăpăd). Îl ţin minte pe nenea antrenor cum le alerga de colo-colo, sau cât de bucuroase erau când le aplaudam şi le încurajam. Jucau pe-un hârb de stadion undeva în Calea Clujului, la ieşire din oraş – da’ aveau suporteri care veneau să le susţină. Se băteau pentru orice minge, şi-atunci mi-am dat seama că nu-i chiar aşa prostie fotbalul ăsta.

Apoi, crescând, am dat de fotbalul de la teveu: n-o să uit niciodată cât de uimită am privit prilmele mele meciuri internaţionale: eram mare fan al naţionalei Braziliei şi Italiei (tot şcolită de mătuşa). Singură am învăţat majoritatea regulilor, ceilalţi erau mult prea ocupaţi să piardă vremea să-mi explice mie, un ţânc de 6 ani. La 1 an sau 2 după Cupa Mondială din State (1994) am dat de echipa ce avea să-mi devină marea iubire: Steaua Bucureşti. Am fost fermecată de culori, de nume, de tot ce-nsemna Steaua şi-am decis, aşa mică şi neştiutoare, că asta-i echipa mea. Nu ştiam eu pe-atunci de Champion’s League, de cupe sau alte treburi: am simţit doar că-s ai mei. Mai apoi am descoperit şi eu ligile străine, şi mi-am ales favoriţi cam peste tot prin Europa, şi-i urmăresc şi-acum cu mare drag (poate chiar mai frecvent decât meciurile interne).

Încerc, în mare parte, să studiez istorii ale campionatelor, să mă documentez înainte să vorbească gura fără mine. Niciodată nu intru într-o dispută legată de fotbal doar de dragul de a mă certa cu cineva… dar şi când am dreptate, să te ţii. Odată, ţin minte că eram în Timişoara la un meci (nu pe stadion, Doamne fereşte!, ci la o terasă), şi discutam cu un amic. Ne bâzâiam noi, când, dintr-o dată, sare instantaneu un individ din spatele meu, la una dintre ideile mele. S-a aprins discuţia, iar la final ştiu doar atât: timişoreanul mi-a zis “jos pălăria. Mulţi bărbaţi nu ştiu atâta fotbal.”. Şi mi-a plăcut, doar mi-a respectat părerea, omul, şi-a ascultat argumentele mele.

Iar acum, în prezent, sufăr. Sufăr pentru că n-am cu cine mă contra la vreun meci. Mulţi se tem de gura mea mare, ca să nu mai zic de faptul că din ce în ce mai puţini bărbaţi se uită la meciuri. Mă, sunteţi o specie pe cale de dispariţie şi eu nu ştiu? Sau vă ascundeţi care pe unde? Mai nou, am observat că-n Oradea e moda meciului la terase. Hop şi eu, încântată că am cu cine să discut. Când colo, majoritatea bărbaţilor erau… hmm… habarnişti cred că-i cuvântul. Nu ştiau ce echipă joacă, care-i arbitrul, ce cupă, campionat… Iar dacă văd c-aşa stau lucrurile, domnilor, am să fac un club. Clubul fetelor amatoare de fotbal care va saluta cu mândrie clubul băieţilor care habar n-au cine-a ieşit învingătoare la Cupa Mondială de anul trecut! 😉

 
3 Comments

Posted by on July 30, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , , , , ,

Afaceri de familie

Cine-a zis că te-nţelegi de multe ori cu un străin mai bine decât cu membrii propriei familii, ei bine, n-a greşit cu mult. Încă o dată mi se-ntâmplă să am conflicte total aiurea şi gratuite, doar pentru că las de la mine, sau mă fac că nu văd unele lucruri, încercând să aplanez situaţii tensionate care poate ar fi mai bine să explodeze o dată şi-o dată.

Sunt tolerată (de-abia) în propria casă, şi tot eu sunt tratată ca o paria. Oaia neagră a familiei am fost demult, acum am avansat. Pardon, nu e propria casă, e casa părinţilor mei, şi eu stau alături de mătuşa, primită din milă după divorţ. N-aveam voie să vin la ore prea târzii, sau să ating măcar chestii prin casă, pentru că “fac gălăgie”. S-a remediat treaba asta, după ce-am făcut oleacă gură. La maică-mea, cu mătuşica nu discut. Am o vârstă, futu-i, 22 (poimâine 23), şi eu încă mai tre’ să calc pe vârfuri în casă, să nu trezesc prinţesele. Ah, da, mătuşica are o fată, care e şi ea cu noi. O pramatie de 14 ani, pe care-o iubesc, că deh, a crescut fără tată, bla, bla, şi totuşi… Mai lasă Ioana de la ea, că are de unde.

În urma ultimului conflict (proaspăt, de-aseară), io am zis că nu mai vreau. Dacă maică-mea stă aiurea şi nu ia nicio parte (zici c-ar fi Elveţia, aşa neutră şade), iau eu tot. De lăsat să stau singură nu mă lasă, că vezi-doamne, e greu, eu sunt tânără, nu ştiu economisi, cum să trăiesc de una singură?! O să mor de foame, bla-bla. Aşa că cel mai bine e, zic, să-mi iau tălpăşiţa. Îi las pe ei să fie fericiţi, şi-mi bag picioarele în tot ce-am construit, şi mă mut înapoi în Timişoara. Şi-o să-i văd apoi cu telefoane, chemându-mă în vizită, şi a naibii să fiu dacă o să cedez. Că pot fi şi încăpăţânată, dacă trebuie.

Şi uite, e bine să ai blog. Nu să te lauzi la lume, da’ să mai scoţi aburu’ din când în când. So thank you, dear blog. I already feel a lot better. 😉

 
16 Comments

Posted by on June 27, 2011 in Personal

 

Tags: , , , , ,

9 Mai – aniversări fericite

Aniversarea oficială de azi – evident, 9 Mai – Ziua Europei. Aleasă în 1985, de către Consiliul European de la Milano, ziua de 9 Mai celebrează ideea lui Robert Schuman (ministru de externe al Franţei) din 1950, de a pune “bazele concrete ale unei federații europene indispensabile pentru menținerea păcii”. (în încercarea de-a găsi mai multe info, am dat pe site-ul Uniunii Europene, dar surpriză!, s-a nimerit ca fix azi să aibă probleme cu site-ul – de la prea multe solicitări, să zicem! ;))

O altă celebrare, ceva mai personală de data aceasta, e aniversarea părinţilor mei. 24 de ani de convieţuire forţată de popă şi de stat, după cum le-am zis-o chiar eu, ieri… Au fost ani buni, ani mai puţini buni, au fost ei şi la câţiva paşi de divorţ, şi nu o dată, dar cred c-aşa o fi povestea. Anyhow, sper să mai reziste până la anu’, la nunta de argint, pentru că vrem (cu frăţiorul împreună) să le facem ceva surpriză – cum ne-o fi norocul! 😉

Europeni, La Mulţi Ani de Ziua Europei! 🙂

(9 Mai e şi fosta zi a Independenţei în România – de la 1877, apoi capitularea Germaniei naziste în faţa Rusiei Sovietice, în 1945).

 
3 Comments

Posted by on May 9, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , , , , , ,

Back in Black!

Sau “cum a fost fără internet, timp de 5 zile” 😆

Băi, adevăru’-i că n-am murit… Ci din contră, am avut vreme să mă ocup cum trebuie de mineee. Ah, evident, I spent some quality time with my mother, cooking and baking and stuff, and of course, doing the girl stuff we love to do together. Painting nails, dyeing hair, make up, de-astea. 😀

Am şi citit ce-am zis c-o să citesc: bine, încă n-am terminat cu “Lolita” (cred că-i un semn c-ar trebui să mă las păgubaşă, dar nah, still trying!), dar am terminat într-o zi şi-un pic “Istoria iubirii” şi “Traficantul de arme”. Cărţi foarte faine, imediat ce-am oleacă de vreme liberă mă şi apuc să vă povestesc despre ele! 🙂

Apoi, bălăcit la soare, cât încape… toată ziua căutam după cremele cu sepefe, apoi şezlongul meu vechi, de-acasă… Faine vremuri. Da, am şi mâncat. Deşi nu ca-n alţi ani, cu excese culinare. Ce-i drept, când ajungi să găteşti chiar tu, parcă te saturi când le faci, ce să mai mănânci când sunt gata? 😉 Iar când vine vorba de mâncarea de Paşte sufăr, pentru că nu se găteşte miel la noi în casă (tata şi păsăricile lui pe creier), aşa că drob şi friptură mănânc doar “pe uliţă”… Abia am aşteptat să merg în vizită, să testez mieii de anu’ ăsta… 😀

Fusei şi la un film, la cinema. Mare pierdere de vreme, vă juuur!! Filmul se numeşte “The Source Code”, şi-i cu un Jake Gyllenhaal pe jumătate (adică e ceva erou d-ăsta american, din război, care nu mai are decât ceva activitate cerebrală, şi care e introdus în ceva progrămel cum numai americanii ştiu să facă: de circulat prin timp, cu evidenta intenţie de-a face bine). Epic failure, să nu care cumva să daţi banii pe aşa ceva! :))

Între timp, în onlain: peste 140 de mailuri, câteva distractive de la Twitter (“Dumnezeu is now following on Twitter”, ăsta m-a distrat la culme), vreo 70 de notificaţii la feisbuc, câteva mesaje pe mess, că deh, dac-am intrat în horă, acu’ cică tre să joc. 😀

So… care cum aţi petrecut zilele astea? 🙂

 
4 Comments

Posted by on April 26, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , , ,

Duminica în Oradea

În numele bunei tradiţii orădene, duminica dimineaţa e zi de piaţă! 🙂 Piaţa de vechituri, fireşte… Nu ştiu cum îi zice exact, că pe mine mă depăşeşte rău de tot limba maghiară, dar orădenii ştiu despre ce vorbesc. Fie că vrei să vinzi, că vrei să cumperi, că eşti doar un curios care nu-şi poate stăpâni “boala”, sau că n-ai ce face într-o duminică dimineaţă cu soare şi vreme bună, ei bine… te găseşti în piaţa de vechituri! 😀

Eu am fost astăzi pentru a doua oară în viaţa mea, mai mult pentru că n-am vrut să stau în casă… şi pentru c-am o mătuşă ce suferă de boala cruntă numită “shop ’till you drop”, a fost musai să mă-nvârt şi eu printre mesele încărcate cu mărfuri care mai de care. Mărturisesc cu mâna pe inimă că nu mă dau în vânt după cumpărături, şi mă lasă cam rece chiar şi “3 la 10 lei” sau mai ştiu eu ce strigare ar vocifera vânzătorii, dar Doamne, ce puţini suntem noi ăştia! Ale mele mergeau ca teleghidate după strigătele gen “totul la 5 lei”, şi să le fi văzut cu câtă dibăcie mânuiau mărfurile… o nebunie. Personal, chiar dacă nu-mi place să cumpăr, când totuşi trebuie s-o fac, e cel mai bine s-o am pe mătuşica lângă mine, pentru că atâta învârte lucrurile, până le găseşte cusururile sau hibele. E ca şi cum aş avea  propriul detector de stricăciuni! 😀

Buuun… v-am povestit despre dimineaţa mea la cumpărături… acum mă aşteaptă o cadă cu apă fierbinte şi apoi, pe seară, un eveniment fabulos: concert de jazz Oana Lianu, în Escape! 😉

O duminică plină de soare s-aveţi, prieteni! Vă las cu un mic “preview” pentru diseară! 🙂

 
2 Comments

Posted by on February 13, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , ,