RSS

Tag Archives: ciocolată

Amandina – desert divin

Amandina – desert divin

Ştiţi cum vă povestesc că-mi plac la nebunie dulciurile şi ciocolata? Ei bine, de câţiva ani încoace, am ajuns să fac furori în familia mea şi printre prieteni cu o reţetă care nu dă greş niciodată: amandina. Fie c-o pregătesc ca desert de weekend, sau c-o pun în formă de tort şi-o servim la aniversări, cert e că amandina mea nu lipseşte de la nicio masă importantă! 🙂

Acum, să vă şi zic cum se face (şi să ştiţi că nu-i mare bătaie de cap, pentru ce deliciu iese):

Pentru blat aveţi nevoie de 9 ouă, 3 căni de zahăr, 12 linguri de ulei, 12 linguri de apă fiartă, praf de copt stins cu lămâie, cacao şi 4 căni de făină. Albuşurile se bat spumă cu 1/2 cană de zahăr. Gălbenuşurile (doar 6 aici, 3 lăsăm pentru cremă) se pun într-un vas mai mare decât cel în care-aţi bătut albuşurile, pentru că urmează să le încorporeze; acestea se freacă cu restul de zahăr, apoi se-adaugă uleiul şi apa fiartă. La urmă vin albuşurile bătute, praful de copt (sau bicarbonat) stins cu zeamă de lămâie, coaja rasă de la o lămâie, cacaoa (eu pun câteva linguri – depinde cât de închis vrei să fie blatul) şi ultima, dar nu şi cea din urmă: făina (în ploaie, nu toată o dată). Toate şmecheriile astea se pun la cuptor timp de 45 de minute (dar atenţie, depinde de cuptor: eu la hârbul meu atâta las blatul: 10 minute la foc iute, apoi la foc mediu).

Cât se coace blatul, să ne ocupăm de restul: siropul se face din 400 ml de apă, puse într-o cană, la fiert, cu 200 gr de zahăr şi 2 plicuri de capucino de ciocolată. Când fierbe apa, se pun plicurile şi se-amestecă uşor. Se lasă la răcit cam 30 de minute. Mai apoi, facem crema: un pachet de unt moale se freacă cu 150 gr de zahăr praf, mai apoi se-adaugă cele 3 gălbenuşuri rămase de la blat şi la final, 3-4 linguri de cacao (din nou, cât de intens vrei să fie gustul cremei). La final, de tot, se prepară şi glazura: fie că alegeţi să topiţi câteva cuburi de ciocolată de menaj cu 2-3 linguri de ulei sau că o faceţi voi (pentru asta aveţi nevoie de 50 gr unt, 3 linguri de zahăr, 2 linguri de cacao şi tot cam atâta apă – se pun toate într-o crăticioară, la foc), ea trebuie să fie gata doar când e asamblată şi prăjitura.

Blatul răcorit se taie în 2 pe grosime, şi se însiropează. Se lasă câteva minute să intre bine aroma, şi apoi vine rândul cremei să intre în acţiune. După ce-a fost unsă bucata de jos, puneţi la loc bucata de sus, şi apoi: glazura. Eu o ornez cu frişcă, de obicei, şi nu s-a plâns nimeni până acum! Dacă încercaţi Amandina asta care emană ciocolată prin toţi porii, faceţi bine şi ziceţi-mi şi mie cum v-a ieşit… Poftă mare! 😉

PS: Cu reţeta mea de amandină voi participa la concursul acesta, şi ca să-i fac pe plac Elizei, am ales această prăjitură deosebită!

PPS: poza din imagine e Amandina pregătită în formă de tort, tortul meu de la 21 de ani! 🙂

 
2 Comments

Posted by on August 9, 2011 in Mâncăm şi noi azi?

 

Tags: , , , , , , , , ,

Passion pour chocolat

Salut, mă numesc Ioana şi sunt dependentă. Dependentă de ciocolată… 🙂

Mărturiseam într-un post anterior că, de ceva vreme, nenea medicul nu mă mai lasă să mă machiez. Sau să mănânc ciocolată. Cum au început toate astea? Ei bine, la un moment dat, sătulă de presiunile maică-mii, am decis să vizitez dermatologul, pentru a trata o problemă destul de importantă: acneea. Da, sufăr de acnee de ceva vreme (de prin liceu, cred), dar pe mine nu m-a deranjat niciodată. Eu trăiam bine cu mine şi cu ea, ne înţelegeam de minune, dar mama a zis că o domnişoară ar trebui să se îngrijească mai mult. Deci, mergem la dermatolog. După control şi întrebări despre igiena feţei sau dietă, începe lista cu N-AI VOIE:

Mi s-a prăbuşit cerul pe cap când mi-a zis: “Ah, dar trebuie să renunţi la ciocolată! E prima pe listă când vine vorba de acnee. Apoi prăjeli, junk food, muştar, ketchup, etc, etc” – dar eu oricum n-am auzit multe după şocul iniţial… Fără ciocolată. Alinarea femeilor la vreme de nevoie, îmi era de-acum interzisă.

Cum au trecut cele 3 luni de-atunci? Să vă povestesc despre chinurile groaznice prin care trec ori de câte ori văd câte-o Milka/Heidi/Toblerone? sau pe cineva mâncând în jurul meu un baton de Snickers… E teribil, I’ll tell you that. Şi asta pentru că sunt o pofticioasă. Iar acum, fără glazuri, creme sau artificii. Eu, care sunt maestra deserturilor în familia mea, şi care sunt renumită pentru Amandina mea (de la care poate o să vă scriu reţeta într-o zi…), să fac dulciuri fără să le gust… Viaţa fără ciocolată. Plictisitoare ca naiba.

Câteva săptămâni am rezistat – asta chiar la început. Dup-aia am cedat, încet-încet, viciului, dar numai după ce mi-am dat seama că e greu să înlocuieşti ciocolata când vine vorba de sugar rush (femeile înţeleg mai bine despre ce e vorba ;)). Aşa că am început să trişez. Dar, din nou, e al naibii de greu, I’ll tell you that… pentru că am o conştiinţă prea trează. Fir-ar ea, mă mustră când mai închid un ochi şi iau un pătrăţel din otrava dulce. Nu mult, nu mai fac excese. Şi imediat după aia, pe lângă mustrări, la 1-2 zile îmi apare câte-un coş minunat, asta ca să-mi amintească c-am încălcat regula – da, e totul doar în capul meu, dar cum scap?! Sugestii, careva? :D. Mulţumesc anticipat!

Citeam undeva că viaţa ar trebui să fie o călătorie minunată, parcursă cu o sticlă de vin într-o mână şi c-o ciocolată în cealaltă. Eu mă calific la ambele categorii. Dar până una-alta, mă numesc Ioana şi sunt dependentă de ciocolată. Ciocolată în cantităţi reduse, dar tot ciocolată. 🙂

 
7 Comments

Posted by on July 9, 2011 in Personal

 

Tags: , , , , , , ,

10 lucruri care mă bucură

O leapşă deosebit de frumoasă şi dragă, primită de la Raluca, mă îndeamnă să vă scriu cele 10 lucruri care mă bucură cel mai mult pe lumea asta. Într-o ordine aleatorie aleg să le trec în revistă, căci nu vreau să fie cu supărare. Începem, deci? 🙂

1. Mâna LUI peste mijlocul meu, în somn. Îmi place senzaţia că cineva “mă ţine”, chiar dacă-i efemeră, şi dureroasă, uneori. Pentru senzaţia asta aş face multe, tare multe.

2. Aerul proaspăt de dimineaţă. Rareori (mai ales mai nou, cu-atâtea petreceri la care particip) mi se întâmplă să mă mai trezesc de dimineaţă. Dar când o fac, ador să respir aerul proaspăt, să mă plimb desculţă prin iarba din grădină (vara) sau să scot limba pe geam când ninge, să prind fulgi.

3. Copiii. Îmi plac la nebunie copii, de multe ori mă opresc să le zâmbesc pe stradă, şi-mi place să mă joc cu ei, doar v-am zis că, demult, voiam să mă fac Mary Poppins.

4. Verdele şi apa. Le-am pus împreună, pentru că-mi place să stau pe-o bancă, în parc, c-o carte în mână, sau să intru cu picioarele în apă călduţă, prin bălţile lăsate de ploile calde de vară.

5. Vorbind de ploi – ador ploaia. Cam de toate felurile, nu doar astea faine, de vară, ci şi faimoasele ploi de toamnă, aducătoare de depresii, sau cele din luna lui Marte, aducătoare de viaţă.

6. Cântatul şi muzica – le iau ensemble, căci la mine merg mână-n mână. De mică mi-am dat seama că reuşesc cu uşurinţă să ţin minte versuri, şi-apoi, când am mai crescut, luam o perie în mână şi karaoke-le umplea casa. Recunosc, o moştenesc pe mami, dar ce bucuroasă-s că mi-a dat această bucurie de-a cânta!

7. Ceştile de ceai. În cantităţi cât mai mari, de toate felurile, aromele, culorile, compoziţiile. Oh, aş putea vorbi la nesfârşit despre această artă magnifică. Chiar de-a fost o experienţă cam problematică (cel puţin aia cu ceaiul negru), eu tot îl iubesc!

8. Ciocolata şi îngheţata. Deşi mi-e greu lunile astea (o interdicţie de la medicul dermatolog să mai mănânc ciocolată…), sper că totuşi, one day, o să revin la hobby-ul meu dintotdeauna. Mai trişez, din când în când, da’ să nu mă spuneţi, da? 😀

9. Mirosul de scorţişoară şi cel de iasomie. Primul îl asociez cu copilăria, deci o perioadă fericită din viaţa mea, iar cel de-al doilea, e mirosul pe care l-am ales să mă reprezinte ca femeie. Mor după parfumurile cu iasomie, am acasă o veritabilă colecţie.

10. Oamenii care zâmbesc – implicit, prietenii. Fire sociabilă, mă-nconjor mereu de oameni care mai de care mai pestriţi, de la care fur energie şi dau la rândul meu tot ce-i mai bun. Căci ce e omul fără prieteni…

Cu mare drag am făcut această leapşă, (thanks, Raluca! :)) şi la rândul meu, o dau tot fetelor (că ele-s mai predispuse la romanticisme) s-o ia Andre, Eliza şi Bia! 😀

 
8 Comments

Posted by on June 9, 2011 in Leapşa

 

Tags: , , , , , , , , ,

Leapşa cu poze (furată)

Neaţa bună, prieteni virtuali. Azi, o leapşă cu poze, pe care am văzut-o ieri la DaninhoDJ (cum ziceam, furată de pe my brand-new Twitter account), şi care mi-a plăcut. Să purcedem, deci:

1. Ce te face să te lingi pe degete? (tough one, dacă ţinem cont că-s o pofticioasă, şi dacă ochii văd, inima cere… şi mai ales acum, când nenea doctoru’ a zis “fără CIOCOLATĂ!!” 😉 )

*sursa foto: aici

2. Ce-ţi încântă ochii? (Not that hard, zic io, deşi mă minunez cam la 2-3 secunde, fiind foarte impresionabilă :lol:)

*sursa foto: aici

3. Ce-ţi place să atingi? (no, asta-i cam cu probleme, că şi-aici îmi plac tare multe chestii :)… da’ hai s-o luăm metaforic p-asta, OK? ;))

*sursa foto: aici

4. Ce mirosuri te încântă? Buuun, aici ştiu sigur ce n-ar fi: sub nicio formă: vanilia! Doamne, cât o detest!!! În schimb, iasomia… sau scorţişoara… 🙂

*sursa foto: aici

Booon, şi dacă tot am încheiat-o, ia să trimitem mai departe: PDF, Graţi şi Ursuţ. Bine-bine, fie, pot s-o ia şi domnişoarele, OK? Just keep me posted! Hai, o zi faină, simpaticilor! 😉

 
7 Comments

Posted by on April 14, 2011 in Leapşa

 

Tags: , , , , , ,