RSS

Tag Archives: cărţi

Recenzie de carte: Colecţionarul de oase

Titlu original: The Bone Collector

Autor: Jeffery Deaver

Naţionalitate: americană

Ecranizare: The Bone Collector (1999)

De acelaşi autor: aoleu, ăsta a scris la cărţi, nu glumă: colecţia Lincoln Rhyme, John Pellam, Rune Trilogy, Kathryn Dance, etc.

În sfârşit, noroc cu weekend-ul departe de oraş, c-am reuşit şi eu să termin o carte nouă (mea culpa, am un orar al naibii de încărcat, chiar şi-n vacanţă). Cartea asta a căzut în mâna mea datorită prietenei mele de la Librăria Gutenberg şi a binecunoscutelor “REDUCERI”: am prins-o la doar 10 lei. Mărturisesc c-am cumpărat-o doar pentru că văzusem filmul, şi eram curioasă. N-am citit foarte multe thriller-uri la viaţa mea, deci nu ştiu cât de competentă e analiza mea, dar iat-o.

Lincoln Rhyme e un criminalist fantastic, dar care, în urma unui accident în timp ce investiga locul unei crime, a rămas tetraplegic, condamnat să trăiască într-un pat pentru tot restul vieţii. Deşi retras din poliţie şi cu inteţia de a se sinucide (asistat, căci acum nu poate să-şi folosească decât capul şi gâtul), un caz aparte care îi este atribuit îl face să-şi amâne decizia: un nebun răpeşte oameni din NY, pe care-i omoară în condiţii care mai de care mai oribile. Ajutat în anchetă de o poliţistă sexy (cum altfel), care ajunge din întâmplare la primul loc al crimei, Amelia Sachs, şi beneficiind de o echipă de specialişti care muncesc din dormitorul lui, Rhyme va trebui să penetreze mintea bolnavă a criminalului obsedat de New York-ul anilor 1900 şi de un faimos criminal în serie, care-a fost poreclit Colecţionarul de oase.

Cartea aceasta am citit-o dintr-o răsuflare, deşi are peste 500 de pagini. Merge foarte rapid, şi e captivantă – eu am devorat-o, pur şi simplu, pentru că mi-a plăcut subiectul (nu degeaba am fost la fel de prinsă şi de serialul CSI:NY). Are termeni tehnici, date reale, poveşti interesante, istoria oraşului meu preferat – astfel că mie mi-a plăcut. Cum ziceam, neavând foarte multă experienţă cu cărţile de acest gen, n-aş putea să spun că e genială sau proastă rău – şi aici e şi treaba cu “de gustibus…”. Dar dacă sunteţi pasionaţi ai acestui gen, n-are cum să nu vă placă! 🙂

“Carnea îmbătrâneşte şi poate fi lipsită de forţă […]. Oasele sunt cea mai puternică parte a corpului. Oricât de vârstnică ne-ar fi carnea, oasele ne sunt mereu tinere. Mi-am propus un ţel nobil şi nu pricep de ce i s-ar putea opune cineva. Le-am făcut tuturor un bine. Acum sunt nemuritori. I-am eliberat. I-am curăţat până la os.”

PS: cartea aceasta e prima din seria “Lincoln Rhyme”, dintr-un total de 9 titluri.

Advertisements
 
2 Comments

Posted by on August 8, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , , , , , ,

Recenzie de carte: Femeia comestibilă

Titlu original: The Edible Woman

Autor: Margaret Atwood

Naţionalitate: canadiană

Ecranizare: nu există

De acelaşi autor: Surfacing, Lady Oracle, Life Before Man, Bodily Harm, The Handmaid’s Tale, Cat’s Eye, The Robber Bride, Alias Grace, The Blind Assassin, Oryx And Crake, The Penelopiad, The Year of the Flood.

Aceasta este prima carte scrisă de celebra romancieră canadiană Margaret Atwood, şi totodată prima carte pe care o cumpăr şi o citesc eu de la ea.

Întâmplarea a făcut ca publicarea acestei cărţi să coincidă cu mişcarea feministă din America, astfel că a fost încadrată în literatura feministă, însă Margaret Atwood precizează, în prefaţă, că n-a fost deloc intenţia ei să lanseze mişcarea feministă în literatură. E ciudat cum apar coincidenţele în istorie, dar poate că această carte a fost scrisă la momentul potrivit! 😉

Eroina lui Atwood, Marian McAlpin, e o femeie necăsătorită, care are o slujbă mediocră (e operator la o companie care face studii de piaţă, înconjurată în birou doar de femei), locuieşte într-un apartament închiriat alături de o colegă cam excentrică – şi o proprietăreasă şi mai şi – şi are un iubit, pe Peter, care are toate şansele să fie un avocat promiţător. Într-o criză existenţială (deoarece toţi prietenii lui s-au căsătorit, şi el a rămas ultimul) Peter o cere în căsătorie pe Marian, şi aceasta acceptă, convinsă de alegerea ei potrivită. Însă, surpriză!, subconştientul său va fi cel ce-o sabotează: după câteva escapade din mijlocul unor întâlniri cu prietenii în care nu se simte deloc în apele sale, constată cu stupoare că nu mai poate mânca. La început, a fost doar file-ul de vită, excelent gătit într-un restaurant ales. Apoi carnea de miel, cea de porc, şi toate celelalte. Un pasaj deosebit de amuzant e cel în care-şi dă seama că stomacul său nu vrea să înghită nici măcar un ou (imaginea perfect redată de către scriitoare a lui Marian care, spăşită, mai taie un aliment de pe lista celor netolerate de stomacul ei – e de-a dreptul deosebită). Decisă să-şi recapete controlul asupra vieţii (şi asupra stomacului, bineînţeles), ea va avea nişte momente de “rebeliune”, care vor culmina cu recăpătarea libertăţii şi, implicit, pofta de mâncare de dinainte! 🙂

Consumerismul, mişcarea feministă, dietele, toate se împletesc într-un stil foarte uşor de “digerat”. Cum ziceam, e doar primul roman al lui Margaret Atwood care-mi pică în mână, şi m-a surprins faptul că se citeşte extrem de repede: deşi are aproximativ 400 de pagini, l-am dat gata în 3 zile! Îl recomand tuturor domnişoarelor care au poftă de o lectură spumoasă şi amuzantă. Enjoy! 😉

“They had been pathetically eager to have the wedding in the family church. Their reaction though, as far as she could estimate the reactions of people who were now so remote from her, was less elated glee than a quiet, rather smug satisfaction, as though their fears about the effects of her university education, never stated but aways apparent, had been calmed at last. They had probably been worried she would turn into a high-school teacher or a maiden aunt or a dope addict or a female executive, or that she would undergo some shocking physical transformation, like developing muscles and a deep voice or growing moss.”

 
1 Comment

Posted by on July 5, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , , , ,

Recenzie de carte: Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

Titlu original: On Seeing and Noticing

Autor: Alain de Botton

Naţionalitate: elveţiană

Ecranizare: nu există

De acelaşi autor: On Love, The Romantic Movement, Kiss & Tell, How Proust can change your Life, The Consolation of Philosophy, The Art of Travel

Azi o să vă povestesc chiar despre cartea pe care am ales-o ca titlu pentru blog, acum câteva luni, când am decis să-ncep aventura wordpress. E o carte uşurică (abia dac-are 100 de pagini), micuţă, cu scris mare, pe care-o dai garantat gata în câteva ore (maxim 3). O culegere de eseuri despre lucruri plictisitoare, aşa cum o zice şi titlul.

Toate scrierile sunt trecute prin filtrul unui bărbat necăsătorit, care speră să-şi întâlnească marea dragoste, însă care nu se poate abţine de la a nu diseca toate întâmplările şi de-a încerca să găsească o soluţie raţională la problema lui. Ne povesteşte despre picturile lui Edward Hopper, despre tristeţea pe care acestea o transmit, despre aeroport (locul ideal atunci când te plictiseşti – mergi şi admiri baletul secret al acestuia), mersul la grădina zoologică de unul singur, adult neînsoţit de un copil, cum ne-am aştepta, sau frumuseţea ascunsă a oraşului său, Zurich. E o lectură plăcută, despre cotidian, o mică doză de scriere realistă, pe care v-o recomand cu drag.

Vă las cu un citat din capitolul “Despre autenticitate” (idei pe care le veţi regăsi şi-n “Eseuri de îndrăgostit”):

“Una din ironiile iubirii ar fi că cel mai uşor e să-i seduci convingător pe cei faţă de care te simţi cel mai puţin atras, intensitatea dorinţei fiind incompatibilă cu indiferenţa necesară, atracţia stârnind un sentiment de inferioritate în comparaţie cu perfecţiunea asociată persoanei iubite.”

Lectură uşoară! 😉

 
6 Comments

Posted by on June 26, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , , , ,

Schimb de Cărţi, Ediţia Iunie

Iată c-a venit timpul pentru ultima ediţie dinainte de vacanţa mare! 🙂

Sunteţi rugaţi (participanţii obişnuiţi) să aduceţi toate cărţile luate de la Schimb de Cărţi, pentru ca Lili să le noteze în agendă, pentru vacanţă!

Aşadar, ne vedem la o ediţie specială de Schimb de Cărţi Oradea, pentru că în curând vine şi ziua mea şi a Alinei – ca doi (d)răcuşori drăguţi ce suntem o să v-aducem bombonici, să plecaţi îndulciţi în vacanţă! 😉

Ne vedem în clasicul loc: Restaurant Crema, pe str. Nicolae Jiga, nr. 48, cu începere de la ora 15! La bună vedere! 😀

 
Leave a comment

Posted by on June 23, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , , , ,

Recenzie de carte: Ani de aşteptare

Titlu original: Onnazaka

Autor: Fumiko Enchi

Naţionalitate: japoneză

Ecranizare: nu există

De acelaşi autor: Cuvinte ca vântul, Comorile cerului şi ale mării, Primăvara şi toamna, Măştile, Ceaţa.

Pe cartea asta am pus mâna întâmplător, la ultima ediţie de Schimb de Cărţi, din pricina noii pasiuni pentru literatura japoneză care mi s-a năzărit de pe la începutul anului. Cartea e subţirică, şi te prinde repede în iţele sale. Unde mai pui şi că scriitoarea japoneză a fost recompensată cu Premiul Noma în 1957 (distincţie deosebit de importantă în Japonia).

Povestea o are în centrul ei pe Tomo, tânăra soţie a unui demnitar japonez care e trimisă în Tokyo cu o misiune: să-i găsească lui Yukitomo o metresă tânără, care să-i fie acestuia pe plac. Oricât de revoltătoare pare această idee în ochii unui occidental, în Japonia secolului 19 aceste ordine nu se discută, ci se execută, iar codul manierelor spune clar că o femeie trebuie să fie mereu fidelă şi să-şi respecte soţul, în vreme ce acestuia i se permite să calce strâmb (chiar şi în văzul lumii). O misiune aproape imposibilă, pe care însă Tomo o duce la bun sfârşit, chiar dacă în interior e măcinată de sentimente care mai de care contradictorii. Rând pe rând, ea va vedea cum se derulează femeile prin viaţa bărbatului ei, pe care ajunge să nu-l mai iubească apoi, însă faţă de care simte acum un dispreţ şi-o dorinţă de răzbunare. Firava Suga (prima metresă din Tokyo), apoi Yumi cea băieţoasă şi chiar şi propria noră, Miya, trec prin patul lui Shirakawa, spre disperarea şi umilinţa care nu fac decât s-o întărească şi mai mult pe Tomo.

Rece în relaţiile cu copiii (Etsuko, care tânjeşte după afecţiunea mamei sau a tatălui, ignorată de ambii şi Michimasa – un bădăran crescut la ţară, de către bunici, care a devenit un tânăr cu comportament brutal şi total neadecvat), devotată până peste puteri soţului şi figură maternă pentru tinerele ce-au fost aduse în casă, spre a fi sacrificate pe altarul căsniciei cu Shirakawa, Tomo îşi poartă crucea cu îndârjire şi cu speranţa că sacrificiile ei n-au fost în zadar.

Romanul se încheie brusc cu Tomo, aflată pe patul de moarte, moment în care-şi permită să dea dovadă de primul (şi de altfel unicul) moment de slăbiciune din viaţa ei. O răzbunare dulce-amăruie i se permite muribundei, singura ei clipă de glorie dintr-o viaţă plină de durere. E o poveste de viaţă care merită citită, fie şi numai pentru stilul în care autoarea japoneză ştie să amestece cuvintele într-un tablou deosebit.

“Faptul că-şi luase prea în serios rolul de soţie îi dădea un aer grav pentru vârsta ei. Fără de-a fi de o frumuseţe răpitoare, arăta bine şi se îngrijea mai mult decât majoritatea femeilor. Temeinicia în tot ce făcea şi tăria de a-şi înfrâna sentimentele o privaseră pesemne de voluptatea firească pentru femeile în floarea vârstei. Pe Shirakawa îl uimea că o soţie mai tânără cu zece ani se comporta ca o soră mai mare.”

 
Leave a comment

Posted by on June 15, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , ,

Recenzie de carte: Scris pe trup

Titlu original: Written on the Body

Autor: Jeanette Winterson

Naţionalitate: britanică

Ecranizare: nu există

De acelaşi autor: Oranges Are Not The Only Fruit, Sexing the Cherry, The Passion

O carte despre dragoste, cu multă dragoste în interior, şi-o poveste pe care nu poţi să n-o invidiezi, femeie fiind. Tot de la Jo vine şi cartea aceasta, cu recomandarea de-a o citi pe nerăsuflate, din ciclul „Blink and you’ll miss it”. Pentru mine, e al doilea roman citit, aparţinând autoarei Jeanette Winterson, după „Sexul cireşilor”, care mi-a plăcut şi aceea tocmai pentru că este o naraţiune atipică. Şi această carte are o savoare deosebită, pentru simplul fapt că nu ne dăm seama de sexul naratorului.

E o poveste de dragoste: naratorul se îndrăgosteşte de EA, care e căsătorită cu un el, dar de care acceptă să se separe pentru a trăi iubirea supremă alături de narator. Louise, căci aşa se numeşte EA, e descrisă asemenea unei picturi prerafaelite, căreia iubitul nu-i poate rezista, cu un păr roşu obsedant şi-o piele asemenea laptelui. Iar naratorul nu are vârstă, sex, nume, nimic. Aflăm doar că pe parcursul vieţii a avut mai multe relaţii atât cu femei, cât şi cu bărbaţi.

E o odă închinată fiinţei adorate, în care alternează discursul direct cu naraţiunea la persoana I. Mărturisirile celui ce iubeşte cu o pasiune devorantă pentru o femeie care putea fi la fel de bine oricare alta. Poate, la fel de bine, să fie comparată cu o scrisoare, una pe care ai citi-o şi răsciti-o la nesfârşit, pentru a savura pe de-a-ntregul toate fragmentele de fericire.

În ceea ce priveşte finalul cărţii, acesta e singurul posibil, cel demn de marile poveşti de dragoste atemporale. Nu mai scriu multe, pentru că mi-e teamă să nu răpesc ceva din farmecul acestei cărţi magnifice, şi vă las alături de recomandarea de a citi această poveste. Eu am devorat-o de-a binelea, în 2 zile. Un mic citat, pentru voi:

„Mi-ai zis « te iubesc ». De ce lucrul cel mai lipsit de originalitate pe care ni l-am putea spune este, de fiecare dată, cel pe care aşteptăm să-l auzim? Nici tu, nici eu n-am fost primii care le-au rostit şi totuşi când le spui tu şi când le spun eu suntem ca nişte sălbatici care au dat peste două cuvinte şi au început să le venereze. Le-am venerat şi eu, la rândul meu, însă acum sunt o fiinţă solitară, aflată pe o stâncă tăiată din propriu-mi trup.”

 
1 Comment

Posted by on May 30, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , ,

Schimb de Cărţi, Ediţia Mai

Copilaşi drăgălaşi, Lilişor ne anunţă că urmează penultima ediţie de Schimb de Cărţi Oradea de dinainte de vacanţă. Da, asemenea elevilor/studenţilor, ne retragem şi noi puţin pentru a savura cărţi deosebite în “vacanţa mare”. 🙂 Astfel, ne vedem duminică, începând cu ora 3pm, la obişnuitul de-acum Restaurant Crema, de pe strada Nicolae Jiga (fosta Castanilor), la nr. 48.

Eu aduc Traficantul de arme, şi sper să termin până atunci cartea lui Luigi Pirandello, “Unul, niciunul, o sută de mii”, pentru că e de ceva vreme la mine. Abia aştept să ne revedem, prieteni! Până atunci, lectură plăcută! 🙂

*sursa foto: worldwideweb

 
2 Comments

Posted by on May 25, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , ,