RSS

Monthly Archives: July 2011

#Oradea – Documentare pe Corso

La începutul lunii septembrie vine un eveniment inedit în orăşelul nostru: vom avea parte de o săptămână de documentare europene, premiate la diverse festivaluri internaţionale de film documentar. După spusele organizatorilor, vom viziona zece filme antrenante despre oameni, viaţă, decizii, sisteme politice, ecologie şi alte subiecte interesante şi actuale.

Documentarele vor fi proiectate în aer liber pe str. Republicii (terasa Lactobar Retro-Bistro), seara, cu începere de la 21.00. Aşadar, că se-ntâmplă să treceţi pe-acolo din pură întâmplare, sau mergeţi special la filme, cert e că vom avea parte de seri culturale gratuite (cum tare văd că ne place). 😆

PS: Evenimentul este organizat de asociaţia “Cultură în Mişcare” şi Casa de Cultură a municipiului Oradea, sub egida festivalului internaţional de film documentar Cronograf.

 
Leave a comment

Posted by on July 22, 2011 in Evenimente, Oradea, te iubesc!

 

Tags: , , , , , , , , ,

Not-so Bad Teacher

Joia dimineaţă: scriem despre filmul pe care l-am văzut ieri seară, cu Orange Film. Aseară a fost rândul lui Bad Teacher. Recunosc c-am ajuns la filmul ăsta pentru că n-am prea avut alternativă din lista de filme de la Multiplex, dar la final a fost OK-ish. Comedie cu Miss Cameron Diaz (care nu prea m-a dezamăgit), despre o meserie mult îndrăgită şi la noi: predatul în şcoli. Şi la ei e cam la fel: profesori prost plătiţi, unii neinteresaţi, care-şi fac meseria din inerţie, sau alţii prea zeloşi, prea “devotaţi” cauzei.

Diaz e Elizabeth Halsey, o profesoară care e în sistem doar pentru că n-are alternativă. Nu prea se pricepe la asta, dar până-şi găseşte un “meal ticket” ca să scape de sărăcie, asta e. Proaspăt părăsită de logodnic, cu care stătea doar pentru banii săi, revine în învăţământ. Are o gură mare, pe care scoate doar “perle”, se droghează pe la şcoli, e şi-un pic alcoolică, însă nu dă note mici – singura parte bună. Cursurile şi le ţine cu ajutorul teve-ului. Însă când intră în scenă momma’s boy, care e scăldat în bani şi-n ceasuri şi maşini de firmă, atunci… trece la planul de atac. Cum ăstuia îi plac femeile cu “suflet mare”, Miss Halsey decide să-şi pună implanturi. Da’ ca să faci asta când ai un salar foarte mic, pe care-l cheltuieşti pe beutură şi marijuana, ei bine… tre să recurgi la nişte trucuri: corp are, minte… şi-aia când trebuie. Cert e că atunci când află de bonus-ul pentru profesorul cu cele mai bune rezultate la examinarea naţională, altă apă curge la moară. Nu e o poveste despre cum munceşte ea ca să obţină rezultatele alea, ci tot cu metodele ei bune: îl seduce pe tipu’ cu subiectele… şi restul intră în istorie. Fără nevoie de precizare, rămâne cu cine trebe, şi se dă pe brazdă până la urmă: renunţă la predat, ca să devină consilier vocaţional (tot în şcoală).

Au fost câteva faze la care-am râs binişor… Însă ce nu înţeleg e pasiunea asta mai nouă (zic eu) a americanilor pentru dry humping. Nu e primul film în care-o văd, însă… cu Justin Timberlake în spatele lui Diaz (care-a jucat foarte mişto scena), parcă a fost şi mai cutremurător decât în Going the Distance. În fine, fiecare cu părerea (păsărica) lui. Puncte bonus pentru Jason Segell (cunoscut devoratorilor de seriale din “How I Met Your Mother”), care mi-a plăcut, mai ales pentru “Hold my balls”. La final, mergeţi la ăsta numai dacă e cu reducere biletul. Preţ întreg nu cred c-aş da. 😆

 
11 Comments

Posted by on July 21, 2011 in Film. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , ,

Fată, ne sparge ăştia Dorobanţiul, fată!

Mare veste mare pentru amatorii de “Dorobanţi” de Oradea (cum a mai fost numită str. Alecsandri), locul în care se-adună, seară de seară (cu un plus crescut în weekend) lumea pestriţă a orăşelului nostru. The-one-and-only, domnu’ primar Bolojan, a declarat săptămâna aceasta în şedinţa locală că din luna august încep lucrările de modernizare ale centrului. Lucrări care-ncep cu Piaţa Unirii şi str. Alecsandri. La auzul acestei veşti – câtă forfotă, cât zbucium – toată adunarea devoratoare dă Feşăn şi Feimăs s-a revoltat – cum or să mai petreacă ei până dimineaţa devreme (noaptea târziu “is so last season”), când ăştia or să le spargă betoanele preţioase (cunoscute şi ca trotuare) pe care le şed atât de bine terasele. Deja s-au anunţat mitinguri din partea Partidului Blondelor Carbonizate la Solar, iar Grupul Hipsteri-cu-ochelari-de-soare-la-3-dimineaţa au anunţat că se vor pregăti şi ei de protest. Pentru că nu se poate, dom’le. Le dăunează la vizibilitate… 😆

Acuma, lăsând la o parte gluma, lucrările ce vor începe în luna august au ca scop transformarea centrului nostru în zonă pietonală: demers mai mult decât lăudabil. Primii care intră-n bătălie: Electrocentrale SA şi Compania de Apă Oradea. Mai apoi va veni şi rândul celor de la Distrigaz, Electrica, Romtelecom şi RDS, etc. Lucrările vor dura aproximativ un an, iar la final ne vom putea bucura de un nou pavaj şi amenajări tip mobilier urban (bănci, lampadare, grilaje de protecţie pentru arbuştii ce vor fi plantaţi, scuaruri, etc.). Ceea ce nu sună rău, în teorie. Mai rămâne să vedem şi dacă se vor ţine de cuvânt. Hai, spor s-aveţi la dărâmat betoane şi imagini! Promit să nu mă prindă ora 6 dimineaţa cu Cuba-n mână, pe Dorobanţi! 😉

PS: cu inspiraţie de la Ciuciu.

 
7 Comments

Posted by on July 21, 2011 in Oradea, te iubesc!

 

Tags: , , , , , , , , ,

#Timisoara – Cesaria Evora, în concert

Ziua de azi s-a îmbunătăţit considerabil din momentul în care am văzut anunţul despre viitorul concert al divei desculţe de la noi din ţară: DA, bine aţi citit, Cesaria Evora vine în concert la Timişoara! 🙂

Eu pe femeia asta o ascult de câţiva ani, şi o respect şi o ador, şi-mi doresc de foarte multă vreme să ajung la o cântare de-a ei, mai ales că de câţiva ani a tot venit la noi. Ţin minte că anul trecut am fost la o zi distanţă de-a ajunge la concertul pe care trebuia să-l susţină la Braşov (concert anulat mai apoi din motive de sănătate). Ei bine, de data asta n-o mai ratez, pentru că mi-e frică: vreau să prind magia mornei şi a vocii ei superbe.

Anunţul concertului e în felul următor: Cesaria Evora va concerta în data de 3 octombrie 2011 la Timişoara, în Sala Olimpia, începând cu ora 20. Biletele se găsesc la preţuri începând de la: 100 lei (140 lei, 170 lei, 220 lei) până la 600 lei. Biletele care costă 600 lei sunt în număr de 20, incluzând, pe lângă locurile excepţionale, şi o cină, dupa concert, cu artista. Iată: un motiv în plus să-mi revăd Timişoara dragă şi pe fete. Bonus: Cesaria Evora. Deci, ne vedem în octombrie, garantat! 😉

 

*sursa foto: aici

 
1 Comment

Posted by on July 20, 2011 in Evenimente, Timişoara - mon amour

 

Tags: , , , , , , ,

Tineret, mândria ţării

Am să-ncep prin a vă spune că am perioade şi perioade. În care mă simt încă tânără, sau, după caz, destul de babă – evident că decisiv e anturajul. Dar ieşind foarte des prin tentativele de cluburi din micuţul nostru oraş, nu ştiu dacă să mă bucur de peisajul uman care e din ce în ce mai pestriţ. Şi pentru că orădenii (fire comodă – da, v-am mai spus-o, da’ o mai spun, poate vă intră în cap să schimbaţi ceva!!) sunt obişnuiţi să capete totul mură-n gură – la distracţie mă refer – toată lumea se-nghesuie week-end de week-end pe o fâşie: pasajul Vulturul Negru şi str. Vasile Alecsandri. Orice vrei, acolo ai! Cluburile care nu se află în acestea două sunt sortite, pare-se, cvasi-falimentului (sunt prea puţine excepţii de la regula asta, ca să nu se aplice).

Bun, am hotărât ceva: cluburile faine sunt pe Alecsandri/pasaj. Dar acum, o mică privire asupra indivizilor care se aventurează în aceste localuri: ochii au de privit o paletă deosebit de interesantă şi de diversă. De la copilandri pe care-i vezi cu ochelari de soare la 3 dimineaţa şi pahare în mână (mulţi dintre ei sub 16 ani), până la moşulici (nu vă-nchipuiţi ditamai tataia, da’ aşa, bărbaţi trecuţi de 40 de ani) cu piţipoance înfloritoare de mână. N-o să fiu eu mai catolică ca Papa, şi să zic că noi, la vârsta lor, nu ne distram (la tineri mă refer acilea), însă prea de tot au invadat oraşul. E mai ceva ca o puzderie de lăcuste. Da, ştiu, vreţi şi voi să vă distraţi, dar n-au intrat zilele-n sac! Şi noi ne-am distrat, da’ după 18 ani. Iar cluburile parcă-s încântate că au clienţi. Sincer, ăştia-s clienţii care vă fac vouă consumaţie? Nu o dată am plecat dintr-un local pentru că era plin de pici, care aglomerau locul, cu sucuri în mână (în cazul cel mai fericit). Şi nu cred că mai e nevoie să atrag atenţia asupra felului în care arată fetele din ziua de azi: de multe ori, dacă aş sta lângă una de 14 ani, cred că m-ar cataloga pe mine lumea ca având vârsta buletinului. Bine, aici cred că cel mai contrariaţi sunt bărbaţii – cum e oare să dai de băut (sau chiar să duci acasă) o gagicuţă de 14 ani? 😆 că la cum arată fetele noastre, lejer le dai peste 20 de ani. Şi-atunci, chiar nu mă mai mir că, intrând într-un astfel de club, printre lumea care se perindă cu sucuri în mână, eu mă simt ca o babă, la cei abia 23 de ani ai mei! 😉

 
9 Comments

Posted by on July 19, 2011 in Oradea, te iubesc!

 

Tags: , , , , , , , ,

3 accesorii must-have pe caniculă

Yup-Yup. Era vremea şi pentru postarea asta, că prea mă minunez de una singură umblând prin oraş la ore destul de incendiare – când, uitându-mă în stânga şi în dreapta, îmi dau seama de cât de puţină lume se protejează cu adevărat în vreme de caniculă. Între noi fie vorba, mie-mi place căldura. Să fie cât de cald, nenică, doar nu degeaba-i zice luna lui cuptor. Ştiu, există şi oameni care nu o suportă. OK, I get it. Pe ei nu-i uităm, dar dacă nu-ţi pică bine toropeala, de ce nu încerci să te protejezi, fratele meu?! Cum ziceam, mă minunez în fiecare zi de cât de negândiţi pot fi orădenii (nu zic românii, că n-am umblat peste tot, ca să ştiu despre fiecare ce şi cum) când vine vorba de propria protecţie. Eu nu ies din casă fără următoarele 3 accesorii:

  • pălăria de soare (excelentă să ţină de umbră şi, dacă ai părul lung, cu uşurinţă poţi să-l aduni sub ea, şi-aşa bine te răcoreşti apoi);
  • ochelarii de soare – asta-mi place la nebunie – mulţi îi înţeleg drept ochelari de căldură. Nu, dom’le, se poartă oricând e soare afară. Nu mai e nevoie să menţionez, că nu din ăia de la chinezi, cu 5 lei bucata, ci cu niscaiva protecţie reală. Aşa mă distrează să-i văd pe toţi cum se chioresc să vadă cât de cât pe soarele ăsta puternic, ceva de speriat!
  • sticla cu apă. Că e plată sau minerală, o sticlă de juma’ de litru ar trebui să fie nelipsită din geanta/sacoşa oricărui individ care se-avântă pe caniculă.
Bun, şi dacă fără astea 3 nu se iese din casă, următoarea e absolut obligatorie, înainte de plecare: crema cu factor de protecţie solară!! La drept vorbind, văd atâtea feţe pârlite pe stradă, zilnic, încât mă-ntreb: numai piţipoancele carbonizate de solar ştiu că trebuie folosită crema de protecţie?! Duminică, la piscină, le vedeam cum aplicau cu conştiinciozitate uleiuri şi alte minuni, da’ restul?!… Apoi, stai şi te miri de ce-ai făcut la 40 de ani cancer de piele. 😦
În rest… se răcoreşte care pe unde. Ba la un pool party, sau la o terasă cu aer d-ăla rece de ţâşneşte din ventilator, ba c-o bere rece pe masă… Aşa că… faceţi bine şi protejaţi-vă, oameni buni. Când vine vorba de propria sănătate, e întotdeauna mai bine să previi, decât să tratezi! 🙂
PS: pentru a veni în ajutorul celor ce se-avântă în căldură, Primăria Oradea a pus la dispoziţie, ca în fiecare an, corturile de ajutor!
PPS: foto de pe gugăl.
 
2 Comments

Posted by on July 19, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , , , ,

Am fost fericită când:

Am fost fericită când:

Hmm… O nouă leapşă, tot de la Motan, că se pare că el are obiceiul de-a ne transmite leapşa cea de toate zilele. Dar asta-mi place, aşa că mă conformez: mă-ntreabă, de data asta, despre momentele în care am fost fericită. În primul rând, musai tre’ să zic ceva despre felul în care s-a pus problema: “ai fost fericit atunci când…”, fără superlativele atât de des întâlnite în cotidian. Pentru că mie, de exemplu, nu-mi vin în minte momentele alea de maximă fericire. N-am zis, cred, niciodată, “Asta e cea mai fericită zi din viaţa mea!”… şi-asta pentru că au fost foarte multe astfel de zile. Şi pentru că-o o uitucă cu U mare, o să-nşir aci câteva momente d-astea mirifice, în care m-am simţit cu-adevărat fericită! Nu cred că mai are rost s-o spun, dar din copilărie îmi amintesc vag chestii, aşa că “fericirea” va fi doar din asta, mai recentă! Aşadar, am fost fericită după cum urmează:

  • când am intrat la Facultate (momentul ăsta l-a depăşit, în dramatism, pe cel al intrării la liceu… şi altă apă curgea de-acum la moară);
  • când am legat prietenia cu fetele mele din Timişoara (se ştiu ele care-s) – c-a fost un chef, c-a fost de la şunculiţa bănăţeană, cert e că acolo mi-am lăsat părţi de suflet;
  • când am fost la un banal interviu pentru o practică în facultate, şi aşa mi-am găsit primul job ever;
  • când am absolvit şi-am văzut familia acolo, cât de mândră era de mine – priceless!
  • când, mai târziu, am pus prima mea ştampilă de traducător autorizat pe-o foaie de hârtie (mi-am dat seama atunci că a meritat să trec prin toţi cei 15 ani de şcoală);
  • când mi s-a răspuns la zâmbet de către EL. Dar cum sunt o persoană deloc greu de fericit, zâmbetul ăsta încă mai durează… 🙂
PS: Raluca şi Eliza, voi când aţi fost fericite tare? 🙂
PPS: poza-i de aici
 
4 Comments

Posted by on July 18, 2011 in Leapşa

 

Tags: , , , , , ,

#Oradea s-a răcorit la Pool Party

V-am mai spus eu cât de mult îmi place de cei care se-ocupă de Yellow Submarine şi Yellow Fest? Fac o treabă foarte faină, pentru că iată, în week-end-ul acesta cu temperaturi caniculare au invitat orădenii să se răcorească la un inedit pool party. În Clubul Robinson, undeva pe deal, pe lângă Gara Mare, e o piscină cu apă rece, iarbă verde, mâncare bună, bere ieftină şi soare cât cuprinde. E un loc curat, per ansamblu (cred că-i prima dată când am văzut o baie de ştrand/piscină cât de cât curată!… deci se poate). Eu ştiam de petrecerea de la piscină de ieri, însă abia azi mi-am făcut “curajul” necesar să vizitez locaţia cu pricina, şi tare bine-mi pare c-am făcut-o. De dimineaţă, am luat-o pe Lili şi duse am fost. După oleacă de rătăcire (că deh, aşa-i fără gipies), am ajuns la Clubul Robinson. Lumea n-a fost multă, fix câtă trebuie, muzica a fost de calitate (şi-aia la volumul la care trebuie), cum ziceam: m-am simţit super bine! Felicitări încă o dată pentru idei, şi aşteptăm şi-n continuare party-urile pe care ni le pregătiţi, YS! 😉

PS: iată şi nişte poze, că doar am luat şi aparatul să ne tragem în chipuri, fireşte! 😆

 
6 Comments

Posted by on July 17, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , , , , ,

Cum a fost: #BlogMeetOradea

Pe scurt, da’ scurt de tot: la Blog Meet Oradea a fost bine. Bine, în ideea în care ne-am văzut, bloggeri orădeni, pentru prima oară, poate, şi am căzut de acord asupra unui lucru vital: că e musai să ne facem o comunitate. Să fim uniţi, ce naiba! Aşa puţini câţi suntem, şi tot facem ceva… FUA a luat primul cuvântul, în calitate de organizator principal, urmat de Siropel, fireşte!, pe care nu-l uităm (şi-i mai urăm o dată un LMA! :D). S-a vorbit despre ce-avem de făcut, fiecare, ca să creştem vizibilitatea Oradiei în online, despre ce putem să le oferim posibililor bloggeri care ar veni într-o posibilă #prinoradeanoastra, s-a pomenit despre autocritică (deşi aici poate ar fi meritat să zăbovim un pic pe acest subiect). N-a fost uitat nici publicul orădean cititor de bloguri, care se pare că nu este unul foarte numeros, şi care are o oarecare lipsă de educaţie, însă asta e!, dacă trebe, o s-o facem şi pe asta: îi educăm, nenică, să ştie şi ei cu ce se mănâncă online-ul.

Bottom line: ne-am văzut, ne-am salutat, ne-am cunoscut şi am decis că e musai ca asemenea iniţiative să aibă loc regulat, până ne închegăm cât de cât. Mai ales că ne aşteaptă o toamnă plină de evenimente, care vor reînvia cât de cât micuţul nostru orăşel! 😉

PS: şi-am şi-o poză, via Lilişor. Cu medaliile tovarăşului Designerul (de fapt, ale bunicului lui) care-a respectat linia partidului pentru această reuniune tovărăşască! 😆

 
6 Comments

Posted by on July 16, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , ,

Prima “Hen Party”

Din viaţa mea. Evăr. Adică nah, până acum, la memorabila vârstă de 23 de ani! 🙂

Dar să-ncepem cu-nceputul. O “Hen Party” pe British, adică, e o petrecere de burlăciţe – modă adusă de peste ocean sau de prin Eurotunel – cert e că se fac şi la noi, şi-ncă din ce în ce mai des.
Locaţia aleasă: Yellow Submarine (că doar tot a fost într-o joi, şi voi ştiţi deja că-s mare amatoare de karaoke).
Fetele: 4 iniţial, şi eu apărută, graţioasă ca o floare, pe ultima sută de metri.
Şampanie, vin, şi jucărioare care de care mai amuzante pentru fete, că doar e party, nu?

Lume amuzată, care se uita la noi ca la avioane (la noi adică la vălul de pe capul viitoarei “bride to be”), dar asta doar la-nceput, până au prins care-i duma. Celorlalte 4, care aveam coifuri de “Happy Birthday” în cap, ne tot blagosloveau cu “Mulţi Ani trăiască” şi tradiţionala întrebare “dai de băut?”. A fost amuzant, oricum. Dar per ansamblu, s-a cântat, s-a dansat, s-a băut, s-a petrecut până târziu în noapte.

Partea a doua a poveştii… Şi mirarea mea supremă, ca să zic aşa, e legată de vârsta fragedă a miresei (22). În jurul meu, mai nou, primesc invitaţii la nunţi ale foştilor colegi, ale verilor – şi unul nu-i trecut de 25 de ani. Ne întoarcem la moda din trecut? Căsătorită la 20, mamă la 21? But why commit “suicide so” soon? Da, aud că-i dragoste mare la mijloc, dar mie tot mi se pare că se mai poate aştepta. Sau NU? (şi totuşi, poate n-ar trebui să-mi dau cu părerea: pentru că nu m-a lovit niciodată atât de tare dragostea încât să nu-mi mai trebuiască nimic altceva). So… în încheiere, toate urările de bine viitoarei mirese, şi… să fie într-un ceas bun alianţa! 🙂

PS: vă las cu melodia care mi se-nvârte în cap de când cu ideea de căsătorie. Oare aşa să fie: “since we’re sharing the same bed, we’re not sharing the same dreams anymore?” Hmm…

 
2 Comments

Posted by on July 15, 2011 in Personal

 

Tags: , , , , , , , , , ,