RSS

Tocurile vieţii

25 Jul

În acest weekend am lipsit de la adunările mondene din Oradea pentru că prioritară a fost datoria faţă de familie – datorie care m-a făcut să merg la o nuntă a unui văr. N-o să vă plictisesc cu părerea mea faţă de măritiş şi de vârsta la care-ar trebui să se gândească oamenii normali la acest pas al naibii de important, ci, în schimb, o să vă povestesc o întâmplare hazlie cu tocurile vieţii.

Bun, ştiţi majoritatea dintre voi c-ador să port tocuri (ca să mă repet, aş dormi cu ele încălţată, dacă s-ar putea), în special de când am achiziţionat o pereche superbă de tocuri de 12cm, din piele lăcuită neagră. Şi dacă v-aduceţi bine aminte, mi se-ntâmplă tot felul de păţanii minunate când mă cocoţez pe ele. Iar la nunta de sâmbătă, ei bine, m-a pus dracul să fug prin ploaie. După maşina cu care se fura mireasa (alt obicei barbar pe care nu doresc să-l înţeleg) fugeam pentru că deh, voiam să schimb aerul de la nuntă şi să văd care cum se mai distrează lumea prin oraş. Dar bine-nţeles că all-mighty-karma-bitch a fost prezentă, şi up we go: am luat o trântă fantastică pe scări. Prin ploaie. Nu era multă lume afară să mă vadă, şi cu mândria şifonată m-am ridicat cât ai zice peşte. Un pantof a sărit la vreo 4 metri în faţă, mi-a sărit până şi inelul preferat de pe deget. Dădui cu spatele de scări, aşa că posed la ora actuală vânătăi pe coloană. Iar pe coate sunt toată julită. Dar cum ziceam, în 2 secunde m-am cules de pe jos, am fugit după pantof şi apoi după inel… şi-apoi la stat la taclale, în ploaie. Că ratasem maşina care putea să mă ducă în oraş…

Dar totul e bine când se termină cu bine, nu? La vreo jumătate de oră după incident a-nceput să mă usure julitura de pe spate, şi-atunci mi-a picat fisa să merg şi eu la baie, să verific pagubele. Machiajul s-a comportat exemplar, părul – la fel (un coc cum n-a văzut Parisul, aşa mi-a făcut o mătuşă. Dar nu mi-a fost cald, deci să zicem c-a fost bine şi-aşa). Iar mândria şi ambiţiile au fost înnecate în vin alb, de la Moldova (până la o nouă provocare…).🙂

 
7 Comments

Posted by on July 25, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , , ,

7 responses to “Tocurile vieţii

  1. MARIA

    July 25, 2011 at 11:12 am

    Pai si n-a fost acolo un print pe cal alb care sa-ti culeaga pantoful si inelul? Offf….uitasem ca viata nu-i ca-n filme😀 , sau basme nemuritoare…desi putem s-o facem noi sa fie!😉

     
    • Ioana S

      July 25, 2011 at 11:13 am

      La naiba… Trebuia să fie unu’ să mă culeagă pe mine, eventual!😆
      Şi da,… we’ll make it happen on our own!😀

       
  2. Radu-Mihai

    July 25, 2011 at 4:21 pm

    Parca te si vad… damsel in distress😆 In prima faza radeam pana nu mai puteam si abia apoi te ajutam sa te ridici.😛

     
    • Ioana S

      July 25, 2011 at 7:10 pm

      Exact aşa şi eram, bă, Radule! :)))
      PS: şi merci de gândul bun :))

       
      • Radu-Mihai

        July 26, 2011 at 8:43 am

        N-ai de ce, doar ma stii – galant ca intotdeauna!😛😆

         
  3. Ungur Marius

    July 25, 2011 at 4:49 pm

    “all-mighty-karma-bitch”???? =))=)) :)) :)) Unde am fost eu sa vad toata scena asta??? :))
    Da nu ai avut tu treaba, ca ai dansat toata seara dupa eveniment….😉😛

     
    • Ioana S

      July 25, 2011 at 7:10 pm

      Yeah, n-am prea avut treabă… Bine-o fost.😉
      Şi oricum, durerile abia de ieri le-am simţit…

       

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: