Ne batem joc de şcoală?

Chiar aşa, ia să scriem noi compunerea! 😉

Postul de azi vine cu inspiraţie de pe FB, când o prietenă a postat videoclipul de mai jos din Filantropica, cu dedicaţie specială pentru cei cu BAC-ul. Sincer, nu am acordat nicio atenţie problemei anul acesta, cum o fac din anul în care am terminat cu el, pentru că n-oi tot bate apa-n piuă. A trecut, l-am luat, a fost o aiureală, nu ştiu, nu cunosc. Ei bine, când anul acesta toată, dar absolut TOATĂ LUMEA e oripilată de rezultatele deosebit de slabe de la BAC, am zis că poate, dar poate merită să arunc şi eu un ochi. Şi rezultatele: fantastice, epice de-a dreptul. 6 elevi din 10 au picat. La aşa ministru, la aşa sistem, la aşa cadre (aici zic în cunoştinţă de cauză, c-am făcut şi eu cât de cât o şcoală) păi de ce vă miraţi că e promovabilitatea câtă e?! Nu cunosc, cred, oameni care să mai scrie corect gramatical în limba română, dar ei au studii superioare?! Apoi, câţi îşi dau aere c-ar şti engleză sau matematică, pe care-au făcut-o cu unchiul de gradul al treilea al bunicii, doar pentru că trebuia la bac?!

N-ar fi oare, mai bine, ca elevul să-nveţe ce vrea? Nu-l mai chinui cu matematică, dacă lui îi place istoria! Are aptitudini sportive, păi ajută-l să le dezvolte! Încă o dată, ne place despre noi, avem impresia că suntem cei mai tari din parcare, când parcarea Europei e, în definitiv, goală – la capitolul nostru – ştim o grămadă de tâmpenii despre nimic. Nu avem specialişti, doar românii ştiu face de toate. Lasă copilul să înveţe doar subiectul care-i place şi de care e pasionat! Mă tot gândesc cu groază cum ar fi fost dacă aş fi fost obligată de ai mei să fac mate-info, în ideea în care am aptitudini pentru limbi străine! Aş fi făcut asta, obligată, şi-aş fi rămas un mediocru, în loc să fiu mare şi tare în domeniul preferat…

Hai, asta-i cu dedicaţie specială pentru cei 100.000, în onoarea cărora sigur se va face o peliculă mult mai celebră decât chiar celebrul 300! 😉