RSS

Afaceri de familie

27 Jun

Cine-a zis că te-nţelegi de multe ori cu un străin mai bine decât cu membrii propriei familii, ei bine, n-a greşit cu mult. Încă o dată mi se-ntâmplă să am conflicte total aiurea şi gratuite, doar pentru că las de la mine, sau mă fac că nu văd unele lucruri, încercând să aplanez situaţii tensionate care poate ar fi mai bine să explodeze o dată şi-o dată.

Sunt tolerată (de-abia) în propria casă, şi tot eu sunt tratată ca o paria. Oaia neagră a familiei am fost demult, acum am avansat. Pardon, nu e propria casă, e casa părinţilor mei, şi eu stau alături de mătuşa, primită din milă după divorţ. N-aveam voie să vin la ore prea târzii, sau să ating măcar chestii prin casă, pentru că “fac gălăgie”. S-a remediat treaba asta, după ce-am făcut oleacă gură. La maică-mea, cu mătuşica nu discut. Am o vârstă, futu-i, 22 (poimâine 23), şi eu încă mai tre’ să calc pe vârfuri în casă, să nu trezesc prinţesele. Ah, da, mătuşica are o fată, care e şi ea cu noi. O pramatie de 14 ani, pe care-o iubesc, că deh, a crescut fără tată, bla, bla, şi totuşi… Mai lasă Ioana de la ea, că are de unde.

În urma ultimului conflict (proaspăt, de-aseară), io am zis că nu mai vreau. Dacă maică-mea stă aiurea şi nu ia nicio parte (zici c-ar fi Elveţia, aşa neutră şade), iau eu tot. De lăsat să stau singură nu mă lasă, că vezi-doamne, e greu, eu sunt tânără, nu ştiu economisi, cum să trăiesc de una singură?! O să mor de foame, bla-bla. Aşa că cel mai bine e, zic, să-mi iau tălpăşiţa. Îi las pe ei să fie fericiţi, şi-mi bag picioarele în tot ce-am construit, şi mă mut înapoi în Timişoara. Şi-o să-i văd apoi cu telefoane, chemându-mă în vizită, şi a naibii să fiu dacă o să cedez. Că pot fi şi încăpăţânată, dacă trebuie.

Şi uite, e bine să ai blog. Nu să te lauzi la lume, da’ să mai scoţi aburu’ din când în când. So thank you, dear blog. I already feel a lot better.😉

 
16 Comments

Posted by on June 27, 2011 in Personal

 

Tags: , , , , ,

16 responses to “Afaceri de familie

  1. Zmole Mihai

    June 27, 2011 at 11:03 am

    Ioana. You have guts… a lot.

     
    • Ioana S

      June 27, 2011 at 11:05 am

      Da… No guts, no glory (no living on your own! :lol:)

       
  2. L.G.

    June 27, 2011 at 11:05 am

    Am mai vazut iesiri din-astea frumoase si la Cristi. Relax. Bagaju’ si-ai plecat🙂

     
    • Ioana S

      June 27, 2011 at 11:06 am

      Fraţi suntem doar… se putea să n-avem nervii la fel?!…🙂
      Da, aşa cred c-ar fi cel mai bine. Bagaju’ şi-am plecat.

       
  3. Eliza

    June 27, 2011 at 11:10 am

    Lasă Timişoara, că Oradea are nevoie de tine acum. Mută-te singură, că n-o să fie sfârşitul lumii, renunţi la nişte perechi de pantofi şi îţi plăteşti chiria.

     
    • Ioana S

      June 27, 2011 at 11:13 am

      Ihim, that’s what I’m thinking. Deşi e mai adevărat c-ar trebui să reduc din Cuba Libre…😉
      Thanks, dear…

       
  4. lilisor

    June 27, 2011 at 11:13 am

    Adică te gândeşti să ne părăseşti? Şi io cu cine merg la teatru?🙂

     
    • Ioana S

      June 27, 2011 at 11:15 am

      Lasă, Lili, găsim noi o soluţie!😉
      Nu plec încă😀

       
  5. Maria

    June 27, 2011 at 11:13 am

    Dear Stres, permite-mi sa ma bucur de decizia luata la final, cu venitu la Timisoara, pentru ca aici ai o gramada de oameni care te iubesc(nu ca acolo n-ai avea, dar totusi), si cred ca eu sunt cea mai fericita ca te intorci, sper insa sa te tina decizia.
    Pe de alta parte, sunt total de acord si-ti tin partea in situatia data, mai ales ca am stat si eu cu neamurile si stiu cum e…trebuie sa lasi si de la tine, dar doar pana se umple paharul.
    Pe de o a treia parte, eu stiu cum sunt blogurile astea…sau poate nu, dar am fost tot timpul de parerea ca rufele din familie nu se spala in public.
    Asadar, te astept cu cel mai mare drag inapoi “acasa”!

     
    • Ioana S

      June 27, 2011 at 11:17 am

      Ştiu că m-aştepţi… dar mi-ar plăcea ca întoarcerea în Timişoara să fie o decizie bună, luată la momentul potrivit, după oleacă de gândire, nu o chestie impulsivă, de moment. Nu prea mi-ar plăcea să fiu nevoită să mă întorc (din nou) cu coada-ntre picioare. It’s really not my style.
      Vreau să fie decizia bună la momentul oportun.
      PS: that doesn’t mean that I miss you less!😉

       
      • Maria

        June 27, 2011 at 11:20 am

        Stiu, si prima idee care mi-a venit in cap a fost sa te muti singura, cu unele sacrificii bineinteles. Dar mi-ar placea mai mult varianta cu Timisoara, am nevoie de tine mai mult ca oricand. Insa daca parasesti Oradea trebuie s-o faci din tot sufletul . I’m with you, no matter what!

         
      • Ioana S

        June 27, 2011 at 11:23 am

        Thank you, soulmate! Facem noi să fie bine…🙂

         
  6. István Lipták

    June 27, 2011 at 11:53 am

    Aceleasi dume mi le-au bagat parintii mei cand am plecat de acasa, singura diferenta a fost ca eu eram cu sotie si copil pe vremea respectiva.
    Asta a fost acum 6 ani, si uite, inca mai traiesc, copilul creste (incepe scoala din toamna) si nimeni n-a murit de foame…

     
    • Ioana S

      June 27, 2011 at 11:56 am

      Da… părinţii ăştia pot fi mari şantajişti… Dacă au cu cine (cazul meu).

      PS: Creştere mare pentru junior!🙂

       
  7. m@ri@n

    June 27, 2011 at 5:08 pm

    Respect! eu nu ma mut inapoi cu ai mei desi cred ca anul viitor trebuie sa ma intorc spre baia mare. Am avut si eu conflicte din acestea si nu sunt placute.
    Bafta la Timisoare (frumos oras)

     
    • Ioana S

      June 28, 2011 at 6:57 am

      Să fie, să fie!🙂

       

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: