RSS

Recenzie de carte: Ani de aşteptare

15 Jun

Titlu original: Onnazaka

Autor: Fumiko Enchi

Naţionalitate: japoneză

Ecranizare: nu există

De acelaşi autor: Cuvinte ca vântul, Comorile cerului şi ale mării, Primăvara şi toamna, Măştile, Ceaţa.

Pe cartea asta am pus mâna întâmplător, la ultima ediţie de Schimb de Cărţi, din pricina noii pasiuni pentru literatura japoneză care mi s-a năzărit de pe la începutul anului. Cartea e subţirică, şi te prinde repede în iţele sale. Unde mai pui şi că scriitoarea japoneză a fost recompensată cu Premiul Noma în 1957 (distincţie deosebit de importantă în Japonia).

Povestea o are în centrul ei pe Tomo, tânăra soţie a unui demnitar japonez care e trimisă în Tokyo cu o misiune: să-i găsească lui Yukitomo o metresă tânără, care să-i fie acestuia pe plac. Oricât de revoltătoare pare această idee în ochii unui occidental, în Japonia secolului 19 aceste ordine nu se discută, ci se execută, iar codul manierelor spune clar că o femeie trebuie să fie mereu fidelă şi să-şi respecte soţul, în vreme ce acestuia i se permite să calce strâmb (chiar şi în văzul lumii). O misiune aproape imposibilă, pe care însă Tomo o duce la bun sfârşit, chiar dacă în interior e măcinată de sentimente care mai de care contradictorii. Rând pe rând, ea va vedea cum se derulează femeile prin viaţa bărbatului ei, pe care ajunge să nu-l mai iubească apoi, însă faţă de care simte acum un dispreţ şi-o dorinţă de răzbunare. Firava Suga (prima metresă din Tokyo), apoi Yumi cea băieţoasă şi chiar şi propria noră, Miya, trec prin patul lui Shirakawa, spre disperarea şi umilinţa care nu fac decât s-o întărească şi mai mult pe Tomo.

Rece în relaţiile cu copiii (Etsuko, care tânjeşte după afecţiunea mamei sau a tatălui, ignorată de ambii şi Michimasa – un bădăran crescut la ţară, de către bunici, care a devenit un tânăr cu comportament brutal şi total neadecvat), devotată până peste puteri soţului şi figură maternă pentru tinerele ce-au fost aduse în casă, spre a fi sacrificate pe altarul căsniciei cu Shirakawa, Tomo îşi poartă crucea cu îndârjire şi cu speranţa că sacrificiile ei n-au fost în zadar.

Romanul se încheie brusc cu Tomo, aflată pe patul de moarte, moment în care-şi permită să dea dovadă de primul (şi de altfel unicul) moment de slăbiciune din viaţa ei. O răzbunare dulce-amăruie i se permite muribundei, singura ei clipă de glorie dintr-o viaţă plină de durere. E o poveste de viaţă care merită citită, fie şi numai pentru stilul în care autoarea japoneză ştie să amestece cuvintele într-un tablou deosebit.

“Faptul că-şi luase prea în serios rolul de soţie îi dădea un aer grav pentru vârsta ei. Fără de-a fi de o frumuseţe răpitoare, arăta bine şi se îngrijea mai mult decât majoritatea femeilor. Temeinicia în tot ce făcea şi tăria de a-şi înfrâna sentimentele o privaseră pesemne de voluptatea firească pentru femeile în floarea vârstei. Pe Shirakawa îl uimea că o soţie mai tânără cu zece ani se comporta ca o soră mai mare.”

 
Leave a comment

Posted by on June 15, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: