RSS

Daily Archives: June 15, 2011

Recenzie de carte: Ani de aşteptare

Titlu original: Onnazaka

Autor: Fumiko Enchi

Naţionalitate: japoneză

Ecranizare: nu există

De acelaşi autor: Cuvinte ca vântul, Comorile cerului şi ale mării, Primăvara şi toamna, Măştile, Ceaţa.

Pe cartea asta am pus mâna întâmplător, la ultima ediţie de Schimb de Cărţi, din pricina noii pasiuni pentru literatura japoneză care mi s-a năzărit de pe la începutul anului. Cartea e subţirică, şi te prinde repede în iţele sale. Unde mai pui şi că scriitoarea japoneză a fost recompensată cu Premiul Noma în 1957 (distincţie deosebit de importantă în Japonia).

Povestea o are în centrul ei pe Tomo, tânăra soţie a unui demnitar japonez care e trimisă în Tokyo cu o misiune: să-i găsească lui Yukitomo o metresă tânără, care să-i fie acestuia pe plac. Oricât de revoltătoare pare această idee în ochii unui occidental, în Japonia secolului 19 aceste ordine nu se discută, ci se execută, iar codul manierelor spune clar că o femeie trebuie să fie mereu fidelă şi să-şi respecte soţul, în vreme ce acestuia i se permite să calce strâmb (chiar şi în văzul lumii). O misiune aproape imposibilă, pe care însă Tomo o duce la bun sfârşit, chiar dacă în interior e măcinată de sentimente care mai de care contradictorii. Rând pe rând, ea va vedea cum se derulează femeile prin viaţa bărbatului ei, pe care ajunge să nu-l mai iubească apoi, însă faţă de care simte acum un dispreţ şi-o dorinţă de răzbunare. Firava Suga (prima metresă din Tokyo), apoi Yumi cea băieţoasă şi chiar şi propria noră, Miya, trec prin patul lui Shirakawa, spre disperarea şi umilinţa care nu fac decât s-o întărească şi mai mult pe Tomo.

Rece în relaţiile cu copiii (Etsuko, care tânjeşte după afecţiunea mamei sau a tatălui, ignorată de ambii şi Michimasa – un bădăran crescut la ţară, de către bunici, care a devenit un tânăr cu comportament brutal şi total neadecvat), devotată până peste puteri soţului şi figură maternă pentru tinerele ce-au fost aduse în casă, spre a fi sacrificate pe altarul căsniciei cu Shirakawa, Tomo îşi poartă crucea cu îndârjire şi cu speranţa că sacrificiile ei n-au fost în zadar.

Romanul se încheie brusc cu Tomo, aflată pe patul de moarte, moment în care-şi permită să dea dovadă de primul (şi de altfel unicul) moment de slăbiciune din viaţa ei. O răzbunare dulce-amăruie i se permite muribundei, singura ei clipă de glorie dintr-o viaţă plină de durere. E o poveste de viaţă care merită citită, fie şi numai pentru stilul în care autoarea japoneză ştie să amestece cuvintele într-un tablou deosebit.

“Faptul că-şi luase prea în serios rolul de soţie îi dădea un aer grav pentru vârsta ei. Fără de-a fi de o frumuseţe răpitoare, arăta bine şi se îngrijea mai mult decât majoritatea femeilor. Temeinicia în tot ce făcea şi tăria de a-şi înfrâna sentimentele o privaseră pesemne de voluptatea firească pentru femeile în floarea vârstei. Pe Shirakawa îl uimea că o soţie mai tânără cu zece ani se comporta ca o soră mai mare.”

 
Leave a comment

Posted by on June 15, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , ,

Experienţa Couchsurfing

Nu prea ştiam despre ce să vă povestesc azi, dar când am primit un mail de la nişte indivizi de pe Couchsurfing, să le fiu ghid prin Oradea în week-end, gata – m-am decis! Azi vă scriu despre Couchsurfing! 😉

Ce e Couchsurfing? 

Pot să spun cu mâna pe inimă că e una dintre cele mai mişto experienţe pe care-am apucat să le trăiesc! Mai exact, Couchsurfing e o comunitate de oameni care-adoră să călătorească, şi care vor să profite la maxim de experienţele locale. Astfel, prin cerere (de găzduire sau de ghid) te oferi să găzduieşti unul sau mai mulţi indivizi la tine acasă, şi să-i plimbi prin zona ta, gratis, fireşte! Eu am găzduit până acum 3 oameni, şi cu toţi mai păstrez legătura, şi am cunoscut alte câteva zeci de persoane fascinante, pe care altfel poate n-aş fi avut ocazia să le cunosc niciodată! 🙂

Viziunea Couchsurfing:

O lume în care fiecare poate explora şi crea legături deosebite cu oamenii şi locurile pe care-i întâlnesc! (Mai multe info aveţi aici).

Sunt multe de spus despre această comunitate minunată, unde n-aş fi intrat dacă nu era Flavia. Începutul a fost greu, apoi nu-mi doream să mă mai opresc! Să le poţi povesti străinilor despre obiceiuri, locuri şi câte altele de la tine de-acasă – a fost o experienţă inedită! Îmi amintesc mai ales de D., un canadian care studiază în Paris şi care-a fost în trecere prin Timişoara, şi pe care l-am găzduit: l-am dus la Restaurant Timişoreana, i-am dat să mănânce ciorbă de burtă şi mămăligă cu brânză – era înnebunit! Zicea că n-a mai mâncat aşa ceva de când maică-sa l-a făcut!

Cum funcţionează:

Primul lucru: trebuie să-ţi faci profil. Să-l umpli cu informaţiile necesare, poze şi ce eşti dispus să oferi (de exemplu, eu nu mai pot găzdui acum, aşa că-s “available only for coffee or drinks”). Poţi să aderi la diferite grupuri (de ex., eu sunt în grupurile Oradea, Timişoara şi Cluj-Napoca), de unde poţi afla multe chestii sau să oferi informaţii utile turiştilor.

Evident, nu trebuie doar să găzduieşti: poţi să fii şi tu cel găzduit. Aşa am făcut eu, acum 3 ani, parcă, la Braşov, când am mers la concertul lui Tiziano Ferro de la Cerbul de Aur. Nu cunoşteam pe nimeni în Braşov, nu voiam să dau mulţi bani pe cazare, aşa că le-am scris unor oameni din Braşov, şi unul dintre ei m-a găzduit. Chiar m-am distrat de minune, s-a ocupat de mine şi de prietenele cu care eram.

Probabil sunt şi experienţe mai puţin plăcute, însă eu n-am păţit-o, şi nici prieteni de-ai mei. Persoanele pe care vrei să le găzduieşti sau la care urmează să mergi trebuiesc verificate. Pe profil, după fiecare vizită, se dă un feedback: acolo se scrie despre cum a fost (good or bad, trebuie s-o spui, dacă-s bune – super, or să ştie şi alţii, iar dacă-s rele – mai bine – să nu păţească alţii ce-ai păţit tu).

Cu cât eşti mai vechi în schemă (ai găzduit mai mulţi oameni), poţi să ajuţi comunitatea să crească prin donaţii sau poţi să strângi “vouchers” (oameni care te-au cunoscut şi care garantează pentru tine în comunitate).

Cu alte cuvinte, în weekend voi avea o nouă experienţă: de data asta, voi fi ghid pentru 2 turişti din Bucureşti, care vor să vadă Oradea. Probabil c-o să-i duc şi la YellowFest, că tot se nimeresc acum! 😉

 
6 Comments

Posted by on June 15, 2011 in Oradea, te iubesc!

 

Tags: , , , , , , , , , ,