RSS

Daily Archives: June 8, 2011

Iubesc ploile

Intrând în casă după ce-am trecut puţin prin ploaia de vară de-afară, ploaie caldă cu stropi uriaşi, care cad grei la pământ, în minte mi se tot învârteau câteva fraze dintr-o poezie recitată de Ana-Maria la Cenaclul Nocturn, o poezie de-a Anei Blandiana. Eram şi eu leoarcă de ploaie, cu părul vâlvoi şi rochia udă, şi totuşi… nu ţin minte să mă fi simţit mai bine niciodată!! Iată versurile aici:

“Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place sa le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţeasca, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
EŞti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…”

(Ana Blandiana – Descântec de ploaie)
*sursa foto: aici

 
5 Comments

Posted by on June 8, 2011 in Să gândim roz!

 

Tags: , , , , , , , ,

3 recomandări franţuzeşti

Blame it on the sunshine, or blame it on the moonlight, cert e că săptămâna asta m-am simţit ceva mai romantică. Şi fiind o francofonă înrăită, iar franceza limba iubirii, am căutat rapid ceva să m-aline. Iată cele 3 filme pe care le-am devorat de-a dreptul:

1. Jeux d’enfants (2003)

Acest film, mai cunoscut după numele tradus în engleză, “Love Me, If You Dare!”, ocupă un loc foarte important pe lista mea de filme “must see”. Şi-l revăd ori de câte ori simt că-mi pierd oleacă din minţi, şi cred că nu mai există ceea ce caut eu cu-atâta ardoare. Doi copii (Sophie, cu rolul de care m-am îndrăgostit de Marion Cotillard şi Julien – interpretat de drăguţul de Guillaume Canet) încep un joc de provocări care mai de care mai prosteşti, joc ce va continua chiar şi când ajung adulţi. E un joc stupid şi amuzant totodată, însă cel mai probabil e pretextul perfect de-a se elibera unul pe celălalt, ignorând în acelaşi timp faptul că sunt perfecţi unul pentru altul şi că se iubesc, de fapt, la nebunie… Ador finalul, cu imaginea cutiei jocului “cap ou pas cap”, “plutind” într-o mare de beton.

 

2. Il y a longtemps que je t’aime (2008)

Recomandat de multă lume pe care-o cunosc, şi cu o oarecare reticenţă din partea mea (ştiu, sunt şi eu câteodată mai “tetue”), am profitat de starea melancolică să-l bifez şi pe ăsta. O poveste foarte emoţionantă, despre Juliette, care iese din închisoare după ce-a petrecut 15 ani după gratii pentru uciderea fiului ei de 6 ani. Sora ei mai mică, Léa, o primeşte în casă şi-şi deschide inima în faţa surorii, a cărei faptă a traumatizat-o într-atât, încât ea n-a dorit să poarte copii în pântece, şi a adoptat două fetiţe vietnameze. Treptat, relaţia dintre cele două începe să se destindă, iar Léa o priveşte cu alţi ochi, din momentul în care află crudul adevăr: băieţelul Juliettei suferea de o boală incurabilă, iar ea i-a curmat suferinţa. Rol superb făcut de Kristin Scott Thomas, a cărei franceză e impecabilă!

3. Le fabuleux destin d’Amélie Poulain (2001)

Un alt film pe care-l văd abia acum pentru prima oară şi care m-a fascinat de-a dreptul, e această mică bijuterie cu Audrey Tautou în rolul principal. O copilă singuratică, ce-a trăit doar în casă, terorizată oarecum de diagnosticul greşit al tatălui ei (cum c-ar fi suferit de-o maladie la inimă, când de fapt, biata, avea un puls necontrolat la vederea tăticului) şi c-o mamă moartă când avea 6 ani, din cauza unei sinucigaşe de la Sacré Coeur, ea a devenit o tânără încântătoare, dar la fel de singuratică, ce locuieşte în Paris şi e chelneriţă într-o cafenea. Înconjurată de personaje pitoreşti, ea încearcă să-şi definească sensul vieţii. Când descoperă în perete o cutie misterioasă, plină cu “comorile” unui băieţel ce-a locuit în casa ei acum 50 de ani, ea decide să-i returneze acestuia comoara, şi astfel, dacă totul va decurge conform planului, să se transforme în binefăcătoarea Parisului. Finalul – vă las să-l descoperiţi singuri! Mi-au plăcut la nebunie culorile şi evident, coloana sonoră semnată de Yann Tiersen. Mi-a plăcut într-atât filmul, încât am decis: cineva din viaţa mea va purta numele de Amélie (mai luasem eu decizia asta din pricina jucătoarei mele preferate de tenis, Amélie Mauresmo, dar văd că e clară treaba!). 🙂

 
8 Comments

Posted by on June 8, 2011 in Film. Părerea mea!

 

Tags: , , , , , , , , ,