RSS

Daily Archives: May 26, 2011

Zilele Filmului Românesc

Un nou eveniment, la Oradea, pentru cinefilii pasionaţi de pelicule româneşti: în weekend, (vineri, sâmbătă şi duminică), debutează “Zilele Filmului Românesc” la cinema Libertatea. Au fost alese cele mai reprezentative filme româneşti ale ultimilor ani, sau cel puţin aşa se laudă organizatorii. 🙂

Astfel, programul e după cum urmează:

Vineri – 27 mai 2011
16.00 – Moartea domnului Lăzărescu(2005) – 153 min. – Dramă, regia: Cristi Puiu
19.00 – Kapitalism – rețeta noastră secretă (2010) – 80 min. – Documentar, regia: Alexandru Solomon
21.00 – Aurora (2010) – 181 min. – Crimă, dramă; regia Cristi Puiu

Sâmbătă – 28 mai 2011
13.00 – Boogie (2008) – 103 min. – Dramă, regia: Radu Muntean
15.00 – Katalin Varga (2009) – 84 min. – Dramă, regia: Peter Strickland
17.00 – Morgen (2010) – 100 min. – Dramă, regia Mircea Crișan
19.00 – Kapitalism – rețeta noastră secretă (2010) – 80 min. – Documentar, regia: Alexandru Solomon
21.00 – Moartea domnului Lăzărescu (2005) – 153 min. – Dramă, regia: Cristi Puiu

Duminică – 29 mai 2011
12.00 – Aurora (2010) – 181 min. – Crimă, dramă, regia: Cristi Puiu
15.00 – Katalin Varga (2009) – 84 min. – Dramă, regia: Peter Strickland
17.00 – Kapitalism – rețeta noastră secretă (2010) – 80 min. – Documentar, regia: Alexandru Solomon
19.00 – Morgen (2010) – 100 min. – Dramă, regia: Mircea Crișan
21.00 – Boogie (2008) – 103 min. – Dramă, regia: Radu Muntean

Preţurile, după cum urmează: 8 lei biletul întreg, şi 5 lei pentru elevi/studenţi – biletele se achiziţionează pentru fiecare film în parte! Ne vedem la film! 😉

 
2 Comments

Posted by on May 26, 2011 in Evenimente

 

Tags: , , , , , , ,

Cupa Stelei

Sunt o mare amatoare de fotbal, însă, recunosc, mă uit mai mult la cel străin, dezgustată de învârtelile miticilor din Liga noastră. Ah, şi nu mă uit niciodată la naţională (mi se pare că n-avem echipă, nu de alta). La nivel naţional, cea mai galonată echipă e, de departe, Steaua Bucureşti (pe numele ei de-acum), şi se-ntâmplă ca de mică să fiu instruită să o admir. Cam de pe la vreo 6 ani, aşa. Ţin cu ei, mă uit – din când în când, recunosc – la meciurile lor, pentru că mă deprimă când aud – şi asta mai ales de la fratele meu care-i dinamovist – că “Bă, iar a luat-o pe coajă Steluţa”. Astfel, cu un dinamovist şi o stelistă, maică-mea mai să nu înnebunească la derby-uri. Şi credeţi-mă, “El Clasico” de România are loc doar între Steaua şi Dinamo, iar celelalte echipe sunt doar wannabe.

Aseară, tensiunea maximă la noi în familie, din nou: finala Cupei României, între Steaua şi Dinamo. Norocul a făcut să nu fiu lângă fratele meu, astfel că nu ne-am certat aşa de abitir ca altădată. Nici măcar prin telefon (ne mai “înjuram” prin sms-uri, când marca una sau cealaltă echipă, doar de dragul de a ne scoate puţin ochii, aşa, ca-ntre fraţi :lol:). După (încă) un sezon destul de dezastruos, aş putea zice, cu Steaua terminând pe 5 iar Dinamo pe 6, Cupa era singura soluţie pentru “salvare”. Începe meciul, iar mie-mi tremurau chiloţii. Se ştie clar că-n ultima vreme, în întâlnirile directe din campionat, Steaua a luat bătaie de la Dinamo every-fucking-time, chiar dacă s-a întâmplat să domine meciurile. Steaua a început bine aseară, deşi juca în echipamentul ăla groaznic de galben pe care nu-l înţeleg (asta în măsura în care culorile clubului sunt roş-albastre). În minutul 3, cam aşa, vine bara lui Torje. Gata eram. Dar n-a fost să fie gol. Vine apoi un penalty refuzat steliştilor, mai să-mi revin. Apoi, o lovitură liberă, şi Dică ne face mândri, c-o execuţie superbă: portarul dinamovist spectator, e 1-0 pentru Steaua. Mai trec câteva minute, un fault aproximativ identic, Dinamo primeşte o lovitură liberă. Gol – marchează Torje. E 1 la 1, iar mie mi se părea că avea să-nceapă coşmarul, mai ales că i-am văzut pe stelişti puţin debusolaţi, şi eram sigură că GATA, s-a terminat. N-a fost să fie, pentru că de la cabine Steaua s-a întors cu aceeaşi energie cu care a dominat şi-n prima repriză. O gafă a lui Bărboianu, care-şi înscrie un autogol, cadou pentru Steaua. E 1 la 2, iar eu am pierdut golul, prea ocupată să mă “felicit” cu Ursuţ, alt dinamovist, pe net. Steaua termină sus, chiar dacă dinamoviştii au riscat totul, jucând cu vârfuri, fără mijloc, în repriza a doua. Se aşteptau la o minune, dar n-a fost să fie. Steaua câştigă cu 2 la 1, şi cupa e a noastră! 🙂

După 5 ani de secetă în Ghencea, Tătăruşanu ridică trofeul deasupra capului, înmânat chiar de Emeric Ienei, orădeanul nostru celebru. Al 21-lea trofeu pentru echipa roş-albastră. Meciul a fost frumos, păcat că se montează atât de rar împotriva dinamoviştilor precum au făcut-o aseară. În fine, eu sunt bucuroasă, chiar dacă, vorba de la început, mi-au tremurat chiloţii “da capo al fine”. Restul, despre crizele lui MM, Andone, sau patronii din tribune, chiar trebuie ignorat, pentru că ei nu înseamnă fotbal. Aduc cu ei scandal, can-can, vând ziare, dar nu sunt fotbal.

*sursa foto: gsp

 
8 Comments

Posted by on May 26, 2011 in Zilnice

 

Tags: , , , , , , , , ,