RSS

Recenzie de carte: Jurnalul unui scandal

22 Mar

Titlu original: Notes on a Scandal

Autor: Zoe Heller

Naţionalitate: britanică

Ecranizare: Notes on a Scandal (2006)

De acelaşi autor: Everything You Know, The Believers

O carte tulburătoare, cam aşa aş cataloga “Jurnalul unui scandal”. Cartea tinerei Zoe Heller a câştigat un Booker Prize, şi reprezintă, după cum spune şi titlul, o relatare personală (un jurnal, dacă vreţi), a unei fapte imorale.

În Anglia secolului XXI, o profesoară de vârstă medie are o legătură amoroasă cu un elev. Profesoara de olărit Sheba Hart este nouă într-ale predatului – măritată încă de tânără cu un fost profesor de-al ei, care i-a făcut repede doi copii, aceasta a abandonat multă vreme ideea de-a avea o carieră, până când, în jurul vârstei de 35 de ani decide să facă ceva cu timpul ei. În noua şcoală este drăguţă cu toată lumea, însă chiar de la început atrage privirile unei profesoare în vârstă, Barbara Covett, care doreşte cu o ardoare obsesivă să-i fie prietenă. Chiar dacă Sheba nu se apropie de nimeni în mod special, Barbara îşi face un soi de vânătoare personală pentru a-i deveni apropiată. Între timp, unul dintre elevii pe care-i supraveghează Sheba la orele de detenţie, Steven Connoly, îi atrage din ce în ce mai mult atenţia, şi o caută şi acesta după ore, în atelierul ei de olărit, până când Sheba, fie din amuzament, fie din joacă, îl lasă s-o sărute. Lucrurile progresează rapid, cei doi încep o aventură, iar singura care reuşeşte să se infiltreze este Barbara, care îi va rămâne alături, până la urmă, în toată povestea ce va urma. Evident, după un timp se află de aventură, este implicată poliţia iar Sheba este arestată, însă este fascinant de urmărit modul în care Barbara reuşeşte să rămână mereu cea în picioare, pilonul Shebei, fie că e pe merit sau nu.

Cartea este relatată din perspectiva Barbarei, şi sunt prezentate două planuri temporale: primul capitol descrie scurt cadrul: cele două împart acum o casă, şi sunt în aşteptarea procesului Shebei, iar mai apoi, în povestire, sunt alternate cele două planuri: cel al prezentului, cu problemele celor două femei (între timp, Barbara şi-a pierdut şi ea slujba de la şcoală, iar pe Sheba a dat-o soţul său afară din casă, astfel că cele două ajung să ceară milă unui frate al Shebei, neavând siguranţa unui adăpost) şi cel al trecutului, văzut însă prin spectrul Barbarei.

Mi-a plăcut foarte mult stilul în care e scrisă cartea, pentru că tot ceea ce pune Barbara pe hârtie este relatat cu atâta meticulozitate, şi totul din dorinţa bolnavă de a-i fi alături Shebei, şi de-a o ajuta.

Ah, şi încă o precizare: filmul nu prea are nimic de-a face cu cartea. Da, actriţele fac nişte roluri formidabile, doar vorbim despre două laureate ale Academiei, însă nu respectă firul cărţii, ci o dezumanizează pe Barbara: aceasta nu este o lesbiană în căutarea unei relaţii, şi nici n-o şantajează pe Sheba, pentru a-i permite accesul la viaţa sa. Încă o dată, cartea bate filmul, dacă mă întrebaţi pe mine!😉

Citatul de la final e unul edificator pentru drama Barbarei când află că, de fapt, fiind confidenta Shebei, nu era o persoană importantă, ci mai degrabă era o supapă la care Sheba apela, pentru că, bineînţeles, confesiunea face bine sufletului. Citiţi cartea! E o relatare frumoasă, cu puternice accente psihologice!

„Nu era doar nebunia înfricoşătoare a acţiunilor Shebei – abjecţia acestui lucru în care se băgase de bună voie – singurul lucru care mă supăra, ci era mai degrabă imensa duplicitate pe care o dăduse la iveală doar întâmplător. Vorbise despre faptul că îl înşela pe Richard, pe copii, chiar şi şcoala. Dar niciuna dintre noi nu vorbise despre cum mă înşelase pe mine. Nu-i dăduse prin minte să-şi ceară iertare şi pentru asta. Oare prietenia noastră însemna ceva pentru ea? Sau fusese o manevră de distragere a atenţiei de la bun început – un mod de a îndepărta colegii de mireasma adevăratului scandal? În toate acele luni, în care eu îmi imaginasem că suntem aşa de apropiate, ea îşi bătuse joc de mine.”

*şi-ncă o notă: citesc, în paralel, „Lolita” lui Nabokov. Ce ciudat mi-am ales să le potrivesc, sincer acum!😆 doar că, aici nu e esenţială relaţia celor doi (o femeie în vârstă şi un minor de 16 ani), cât prietenia dintre cele două femei; în schimb, la Nabokov, unde relatarea e despre obsesia unui bărbat pentru o copilă (sau nimfetă, cum îi place lui să-i zică) e tot la persoana întâi, perspectiva este cea a subiectului implicat în acţiune – mult mai „morbidă” relatare, după mine. Dar nu-s decât la început, poate mă răzgândesc pe parcurs…

 
2 Comments

Posted by on March 22, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , ,

2 responses to “Recenzie de carte: Jurnalul unui scandal

  1. m4ri4n

    April 6, 2011 at 5:06 pm

    stiam doar de existenta filmului. cartea pare interesanta. sper sa-mi fac timp sa o citesc.

     
    • Ioana S

      April 7, 2011 at 7:42 am

      Cartea e, cum ziceam, oleacă diferită!🙂
      Şi bate filmul, în opinia mea!😆

       

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: