RSS

Scrisoare către sufletul pereche (I)

04 Mar

Mery dearest,🙂 (Iubito, câtă lume între noi…)

E ziua aceea din an în care te sărbătorim şi azi, pentru prima oară de 4 ani minunaţi de când ne cunoaştem, nu sunt lângă tine să-ţi urlu cum numai eu ştiu tradiţionalul “La Mulţi Ani!” sau să te trag de urechiuşe. Iartă-mă!

Ne ştim de 4 ani, doar? Doamne, mie mi se pare că te-am ştiut dintotdeauna. Şi atunci când nu ne ştiam încă cu numele, şi rătăceam printr-un fel de negură, prin care rătăcesc în mod constant sufletele pereche, înainte de a se cunoaşte în mod vădit. Pe-acolo rătăceam, eu, tu şi John, până să vină soarta să ne adune într-o cameră de cămin în frumoasa Timişoară, şi să ne pecetluiască pentru totdeauna destinele de colege de suferinţă în anii studenţiei.

Oh, this brings back so many memories… Încerc să fac aici un fel de recapitulare a evenimentelor ultimilor 4 ani şi-ncet îmi dau seama că nu mi-ar ajunge un roman de 600 de pagini să fac asta (apropo, încă mai ţin memoriile tale, aştept să continuăm cu publicarea! :)). Cred c-am să trec doar câteva “social events”, iar restul amintirilor le depănăm in vivo, când ajung lângă tine, da?

Uite, încep cu primele impresii… Nu ţi-am zis-o niciodată, dar din primele zile am început s-am un respect fantastic pentru modul tău de viaţă (treceai atunci prin perioada zbuciumată a existenţei tale, cu drumuri, petreceri, iubiri interzise…). Ţin minte că printre primele gânduri formate în mintea mea au fost “Moaaamă, vreau şi eu un pic de tupeu, cum are fătuca asta!” Nu ţi-am zis-o, niciodată…

Şi nu cred să-ţi fi spus (nu în mod direct, oricum) faptul că ai fost o inspiraţie pentru mine. Mi-ai dat tot timpul proverbialul şut în fund care m-a ajutat (chiar dacă eu n-am văzut-o atunci) să fac pasul în faţă. Mulţumesc!🙂 Apoi, mi-ai stat alături când am trecut prin dramele primei iubiri adolescentine (God, what was I thinking?! :))), cu destăinuiri la bere, în complex, sau în Unirii… Îţi aminteşti?… Apoi primul cheful de ziua ta… din locul ăla oribil în care am mers doar ca să-ţi facem ţie pe plac :))) şi şunculiţa bănăţeană – merele din fiecare zi – “Stres, dă-mi şi mie nişte bani!” – “Stres, hai să ne uităm la un film!” – gările, autogările, pachetele, papa bun-bun de la Maramureş – toate sunt aici, stocate în memorie. Şi-mi amintesc c-un zâmbet de toate…🙂

Au fost şi vremuri când te-am urât. Au fost. Nu ţi-am zis-o nici asta, cred… Însă vorbele tale grele n-au făcut decât să-mi deschidă ochii, aşa cu foarte bine te-ai priceput mereu, şi poate eu, neiniţiata, n-am băgat bine de seamă. Dar totul s-a îndreptat, şi-acum n-au rămas decât sfaturile care, văd bine, se aplică după cum tu ai zis.

E ziua ta, Mery dearest! Îţi doresc ca tot ce-ţi doreşti să ţi se împlinească (ştii tu mai bine decât muuulţi dintre noi ceea ce vrei şi n-am nicio îndoială că ştii drumul, chiar dacă uneori îţi mai place să faci câte-un popas…), prietenia aceasta să dăinuie, şi atunci când o să câştigăm la Loto, să nu-ţi uiţi planurile, da?😉

Te pupăceşte Stresul tău de toate zilele,

Cu drag.

PS: Dă-i şi lui John un pupic de la mine, da?😀

PPS: Iartă-mă că n-am apucat să-ţi fac vizita surpriză… credeam că mă sacrific cu un scop nobil. Eh, there’s always next year! Love.

 
4 Comments

Posted by on March 4, 2011 in Prieteni

 

Tags: , , , , , , , ,

4 responses to “Scrisoare către sufletul pereche (I)

  1. Maria

    March 4, 2011 at 9:03 am

    M-ai vazut tu pe mine ramanand fara cuvinte? Ei bine , nici acum nu ma vezi, dar sa stii ca am ramas…
    Si eu imi amintesc toate clipele petrecute impreuna, cu bune cu rele, insa doar cele bune raman in amintiri…
    Te iubesc, te respect, te admir…te-am urat o singura data, cand ai plecat de langa mine, dar raman cu gandul si speranta, ca asa ti-e tie cel mai bine, restul nu mai conteaza!
    Da…as fi vrut sa fii langa mine acum, dar in fond, e doar o zi normala, o sa vina vremuri cand o sa fii langa mine, cand vrei tu, te iert pentru toate amanarile, si pentru toate promisiunile nerespectate ca te intorci…te iert pentru ca te iubesc, si-ti promit ca gandul meu o sa fie langa tine toata viata….Love!

     
    • Ioana S

      March 4, 2011 at 9:11 am

      Eh, da… Câţi kilometri între noi, trebuia să scriu, ai dreptate!🙂
      Mă-ntorc eu, şi oricum… viaţa ne poartă atât de departe… n-avem de unde şti ce şi cum dar mai ales unde o să ajungem…
      Şi nu uita, NY tot împreună îl vizităm!😀

       
  2. Cos

    March 6, 2011 at 9:23 pm

    Frumos tare.🙂 Mai trec pe la tine.

     
  3. Ioana S

    March 6, 2011 at 11:18 pm

    Mă bucur mult că-ţi place!🙂

     

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: