RSS

Recenzie de carte: Frumuseţe şi întristare

19 Jan

Titlu original: Utsukushisa to Kanashimi to

Autor: Yasunari Kawabata

Naţionalitate: japoneză

Ecranizare: nu există

De acelaşi autor: Dansatoarea din Izu, Sunetul muntelui, O mie de cocori, Maestrul de go, Tara zăpezilor, Frumoasele adormite, etc.

Despre noua obsesie pentru literatura japoneză v-am povestit într-un post mai vechi. Totul a început în momentul în care am avut strălucita inspiraţie de-a participa la o cuvântare despre Yasunari Kawabata, ţinută la Librăria Gutenberg. De-atunci, pot să zic c-ar rămas marcată de tot ce înseamnă acest om: am citit zeci de pagini de biografie de pe internet, enciclopedii, ce mai, dezvoltasem o obsesie literară😉.

OK, despre autor ne-am documentat, acum să vedem cum sunt cărţile. Iar prima care mi-a căzut în mâini (printr-o coincidenţă fericită, la Schimb de Cărţi), a fost „Frumuseţe şi întristare” (mulţumesc pe această cale proprietarului, oricine ar fi acesta! :))

Mi-a făcut o deosebită plăcere să citesc acest roman. E un stil cu totul şi cu totul deosebit, nu eram obişnuită cu faimoasa sensibilitate japoneză. Se citeşte extrem de uşor, şi l-aş fi terminat mai repede, de nu începeam alte câteva cărţi în acelaşi timp. Povestea e una simplă: o legătură amoroasă petrecută în trecut vine să tulbure prezentul atât de fragil al protagoniştilor. Şi cum ştim deja că orice poveste are cel puţin două variante, a lui s-a metamorfozat într-un roman foarte bine vândut, „O fată de şaisprezece ani” iar a ei a devenit un tablou, „Suirea la cer a unui copil”.

Trecut de prima tinereţe, Oki decide să meargă la Kyoto, s-asculte clopotele de sfârşit de an. Acolo doreşte s-o revadă pe amanta sa de odinioară, devenită între timp o pictoriţă celebră: Otoko. Această banală curiozitate a lui Oki de a afla despre Otoko declanşează o serie de evenimente tragice, menite să aducă la suprafaţă tristeţi îngropate în negura timpului, care însă nu au permis vindecarea sufletului protagoniştilor. Povestea de dragoste vine să se repete, cu alţi actori însă în rolurile principale (Keiko, tânăra discipolă a lui Otoko, şi Taichiro, fiul lui Oki), dar cu un deznodământ la fel de tragic.

Ca de obicei, nu vă spun mai multe, ci vă las cu un mic citat, sper să vă stârnească o curiozitate plăcută:

„ – Bărbatul e leacul care le dă viaţă femeilor. Toate femeile ar trebui să ia leacul acesta!

– Chiar dacă este o otravă…?

– Chiar şi atunci. Ţi s-a întâmplat, Otoko, să iei otravă fără să ştii şi nici până astăzi nu ai ajuns să fii conştientă că ai făcut-o. Există însă un antidot. Uneori e nevoie de o a doua otravă ca să-i vii de hac celei dintâi. Chiar dacă leacul e amar, închide ochii şi bea-l dintr-o înghiţitură. E posibil să ţi se facă greaţă sau chiar să nu vrea să-ţi alunece pe gâtlej…”

 
2 Comments

Posted by on January 19, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , , , ,

2 responses to “Recenzie de carte: Frumuseţe şi întristare

  1. eliza

    January 20, 2011 at 10:17 am

    “Memoriile unei gheişe” ai citit?

     
    • Ioana S

      January 20, 2011 at 10:31 am

      Da, am citit acum ceva timp. Însă se simte o diferenţă în stil, se vede că “Memoriile…” e o carte scrisă de un occidental.🙂
      Eu sunt momentan foarte impresionată de Kawabata, şi-l recomand😉

       

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: