RSS

Daily Archives: January 3, 2011

Recenzie de carte: Apel către lichele

Titlu original: Apel către lichele

Autor: Gabriel Liiceanu

Naţionalitate: română

Ecranizare: nu există

De acelaşi autor: Jurnalul de la Păltiniş, Uşa interzisă, etc.

E vremea să-nchei socotelile (literare, ce-i drept) cu anul ce tocmai a trecut! Bun, ultima carte pe care-am lecturat-o în 2010 a fost „Apel către lichele”, de Gabriel Liiceanu, luată de la Schimb de Cărţi (merci, Graţian!). Multe nu pot să enunţ despre această carte, citirea acesteia a reprezentat, pentru mine, o veritabilă revelaţie!

Întreaga carte este de fapt o compilaţie de articole sau interviuri apărute, de-a lungul vremii, în diferite publicaţii, începând cu timpurile tulburi din decembrie ’89. Sunt puse pe hârtie gânduri exprimate într-un ton de un optimism fantastic cu privire la schimbarea în bine prin care se presupunea c-ar avea de trecut România, după înlăturarea regimului comunist. Un îndemn pentru tineri, pentru poporul român, de-a reveni la autenticele valori a încercat Liiceanu să prezinte aici. Evident, speranţele cum că lucrurile vor merge mai bine, şi că vom scăpa de această ciumă ideologică sunt spulberate rând pe rând de fiecare decizie proastă pe care poporul (fie în necunoştinţă de cauză, fie fără să cântărească bine faptele) le-a luat începând cu anii ’90. Autorul nu poate decât să-şi exprime regretul că ne merităm soarta de popor aflat într-o continuă tranziţie pentru că nu ne-am încheiat socotelile în mod adecvat cu monstrul numit comunism.

Adevărate pagini de istorie vie, le-aş putea numi, articolele lui Liiceanu. Sunt ca nişte nestemate dintr-un tezaur pe care nu suntem pregătiţi, oarecum, să ni-l asumăm. Fascinant a fost pentru mine interviul realizat de Gabriela Adameşteanu, pentru Revista 22, în ianuarie ’93, intitulat: „Două măsuri şi două memorii”, cu o succintă comparaţie între comunism şi nazism, şi cu îndemnul de-a nu uita ororile suferite de acest popor în era comunistă.

În final, vă împărtăşesc un mic citat din prefaţa celei de-a treia ediţii a volumului, care a avut o importanţă capitală pentru mine, în lecturarea volumului: „Cititorul care nu a trăit acei ani sau care nu i-a trăit ca autorul acestor rânduri trebuie de aceea să fie îngăduitor cu ceea ce va citi. Totul a fost atunci aruncat în luptă cu ideea că lumea urma să se aleagă între bine şi rău. Cu ce disperare am vrut atunci, câţiva dintre noi, să mutăm cursurile lucrurilor în direcţia cea bună! Iar „direcţia cea bună” trecea prin eliberarea societăţii româneşti de figura emblematică şi dominatoare a lichelei ieşite din comunism şi care se pregătea acum să facă din nou istorie.”

Citiţi cartea! Fie c-aţi prins sau nu comunismul, merită citită cronica aceasta a unui om care n-a dorit să meargă alături de turma celor mulţi!

 

 
7 Comments

Posted by on January 3, 2011 in Carte. Părerea mea!

 

Tags: , , , ,